Ce-ar fi să reveniți și voi?

TIPĂREȘTE

Chiar, ce-ar fi sa reveniti, cei care ati mai fost, sau sa mergeti pentru prima oara, cei care nu ati mai fost acolo.

Unde? Simplu, la Paltinis, in marginimea Sibiului.

La sfarsitul lunii august 2010, baiatul cel mare pleaca intr-o excursie, impreuna cu cea care va deveni anul urmator, nora mea cea mare, prin Ardeal, fara o tinta precisa. El de fapt voia sa profite de o scurta pauza in lucrul la casa, pentru ca aveam de munca serios la casa. Sapasem gropile pentru fundatie si apucasem sa turnam betonul de egalizare, urmand sa continuam cu armarea si turnarea fundatiei. Fratele lui, baiatul nostru cel mic, care nu putuse pleca de la servici de vineri, urma sa I se alature de sambata.

Si ca sa nu ramanem singuri acasa, precum doi porumbei (stiti voi pe ce), sambata la pranz, cand nefasta nu mai avea nicio portita de refuz, ne trezim in poarta cu baiatul cel mic, care autoritar ne ordona: Luati-va niste boarfe la voi, ca plecam la munte, prin Ardeal. Eu ma bucuram, evident. Sotia era mai sfioasa si spune ca nu are cu cine lasa pe Tucurina, catelusa noastra cea mica, fata sotiei, ca nu are boabe luate pentru hrana pisicilor si cateluselor, ca aia, ca ailalta. Nico sansa nu a avut! Baiatul si nora premeditasera in amanunt rapirea noastra si aduc din masina mancare pentru pisici, mancare pentru catei, betisoare de ros pentru catei, cam pentru o saptamana, asa pe saturate. O vecina vine si ne anunta ca in lipsa noastra va avea ea grija de animalute, iar sora sotiei da si ea un telefon si se angajeaza si ea sa doarma la noi, cat vom fi plecati. Pana la urma, in mare viteza strangem cateva toale, incaltaminte de mers pe munte, cosmeticale, medicamente si cam tot ce era necesar si in masina cu noi!

Despre drum, mare lucru nu prea stiu ce sa va spun. Ati fost si voi cel putin o data pe an, poate, pe valea Oltului si nu prea stiu ce as putea sa va spun. Da’ hai asa pentru a respecta traditia, va spun ca am luat-o prin centrul Bucurestiului, pentru ca pe centura la ora aceea se circula foarte greu si nu stiu daca pana seara ajungeam la Pitesti. Asa ca prin oras, care era foarte liber, lumea fiind plecata in vacanta, am traversat in mai putin de o jumatate de ora si am intrat pe autostrada. Cum, care autostrada? Cea spre Pitesti, doar nu era sa ocolim pe la Constanta. Prima oprire este in locul traditional pentru noi, de-acum, aproape de intrarea in Pitesti. Daca ma intrebati la ce kilometru am oprit, ma fac de ras, ca nu imi amintesc. Asa ca mai bine nu ma intrebati. Si fara sa ma intrebati, va voi spune ca pentru toti a fost o pauza pentru dezmortirea picioarelor, iar sotia a procedat si la dezmortirea mainilor, care ii amortisera de cand nu mai fumase o tigara.

Traversam pe langa si prin Pitesti, ajungem la Bascov, iar acolo o luam la dreapta, spre Curtea de Arges. Eu, in drum spre Rm. Valcea, ma feresc de cate ori pot sa merg pe DN7, pe Dealul Negru. Prefer traseul prin Curtea de Arges, care chiar daca e mai lung cu cativa kilometri si uneori asfaltul nu prea e prietenul soferilor. Ajungem si la Rm. Valcea, trecem pe langa el, continuand drumul spre Sibiu. Le arat copiilor (nurorile mele sunt tot copiii mei) pe unde am dormit in multele drumuri pe Transfagarasan (motelul Seaca, hotelul Central din Calimanesti, vila 23 August la marginea Calimanestiului spre Caciulata), unde luam cina, la motel Cozia, ce era de vazut, dar vazusera si ei cu alte ocazii, pe valea Oltului. In Talmaciu se arat drumul pe care o luam pe scurtatura spre Transfagarasan, prin Racovita, Marsa, Avrig, Porumbacu.

Si uite asa, din vorba in vorba, intram in Sibiu. Orasul mi se pare la fel de frumos ca in perioada cand il vizitam, fiind in delegatie. |Vad in centru si modernizari, la Magazinul Dumbrava, hotelul Continental. Nu vizitam nimic prin centru, pentru ca mai avem de mers pana ajungem la locul de cazare. De la un semafor, bine avertizati din timp, o luam pe Calea Dumbravii, spre Paltinis. Adresa exacta ubde trebuia sa innoptam nu o cunosteam, dar baiatul cel mare fusese de vineri acolo si inchiriase toata vila pentru noi, pentru sambata seara. Dupe ce trecem de Universitatea Lucian Blaga, ne suna si ne spune ca ne asteapta in parcarea de la Muzeul Astra. De ajuns acolo era foarte simplu, daca mergeam drept pe strada pe care intrasem. Stiu ca, la un moment dat, pana la intrarea in padure, cam de la Cimitir, apare in dreapta noastra, intr-o intersectie si linia de tramvai care mergea la Rasinari. Ajungem la parcare, o cunoastem pe viitoarea nora si plecam spre viitoarea casa pentru o noapte.

Traversam Rasinariul, observam pe unde dispare si apoi apare linia de tramvai, iar dupa iesirea din Rasinari la circa doi kilometri, pe dreapta zarim doua pensiuni frumoase, unde banuiam ca vom fi cazati. Dar nu nimerim la nici una din pensiuni, ci intr-o vila aflata intre cele doua pensiuni. Trecem un pod peste un parau care mergea pe langa drumul nostru si mergem spre vila unde vom fi cazati.

Initial am fost putin dezamagit de aceasta vila, mai ales ca cele doua pensiuni aveau piscina, in care ma si vedeam inotand. Dar intrand inauntru am constatat ca merita aceasta vila, iar noi ne-am simtit foarte bine acolo. De fapt am si recomandat aceasta vila si altor doritori de un drum in Marginime, iar cei care au fost si-au manifestat multumirea pentru conditiile oferite. Ne desfacem bagajele, le asezam la locul lor si ne grabim sa mergem l a Paltinis, dar nu inainte de a testa cat ne putem speria de un pistol mai vechi, aflat la expozitie in sufragerie. Ca doar pentru Paltinis renuntasem la vizitarea Muzeului Astra.

Iesim din nou in sosea, o luam la dreapta si drept inainte spre Paltinis. Pe drum intalnim o sarbatoare a oierilor din zona, Festivalul Tuicii, unde nu prea avem curaj sa oprim. Ajungem in Paltinis, facem cateva popasuri prin statiune, incerc sa-mi reamintesc locurile vazute cu multi ani in urma, unele le recunosc, altele nu.

Mergem apoi la teleferic pentru o plimbare pe munte cu telefericul, desi eu as fi preferat pe jos. Dar nu prea era timp pentru asa ceva. Asa ca urcam pana sus, acolo ne plimbam prin zona, avand grija sa nu intarziem si sa coboram pe jos. Descoperim niste tufe de afine si sotia e prima la cules, dar cu tufa cu tot, pentru ca din ramurile si frunzele de afin se face un ceai tocmai bun pentru diabetul ei. Nu renuntam totusi, dupa ce coboram din teleferic, la strabaterea pe jos a intregii statiuni, inainte de a pleca spre casa.

Aici s-ar potrivi o descriere a statiunii Paltinis, dar daca ma apuc de povestit, mi-e teama ca ma prinde revelionul. Dar, asa ca sa nu ziceti ca nu stiu, incerc sa va tin atentia treaza, pana adormiti, cu cateva randuri.

Poate nu stiati, dar statiunea Paltinis este statiunea montana cea mai veche din Romania, dar si statiunea aflata la cea mai inalta altitudine (1442 m), la poalele vf. Oncesti, din muntii Cindrel. Statiunea a fost infiintata in anul 1894, de Societatea Carpatina Transilvania. Veti gasi mai mult de 40 de vile ridicate de-a lungul anilor, care se recunosc usor prin stilul specific unei asezari de munte, amintind de vilele vechi de la Sinaia, Predeal, Borsec, Busteni, Vatra Dornei. Dintre acestea un numar de patru, fiind construite pana in anul 1900, sunt declarate monument istorice. Este vorba de Casa Turistilor (1894), Casa Medicilor (1895), Sala Monaco (1898) si o alta vila construita in 1899.

Un obiectiv care se poate vizita este Schitul Paltinis, ctitorit de mitropolitul Nicolae Balan, cu o frumoasa biserica din lemn, sfintita in anul 1927. Biserica cu hramul Schimbarea la fata, a fost realizata de meseriasi din Rasinariul lui Octavian Goga, are o catapeteasma realizat in stil neobizantin de Constantin Vasile in anii 1944-1945, in plin razboi. Frumoasa fresca a fost pictata de mesterul Ovidiu Preotescu. Tot aici mai gasim o icoana din 1904 a Sf. Parascheva, o Psaltire din aceasi epoca, precum si o bucatica din Sfanta Cruce pe care a fost rastingnit Iisus Hristos. Aceasta a dost donata de mityropolitul Ardealului IPS Laurentiu Streza, in 2006. IN 2004 un grup de preoti olandezi au adus in tara aceasta bucata sfanta, dupa ce timp de 1000 de ani fusese pastrata la Catedrala Sfantului Gertrudis din Amsterdam.

Tot in Paltinis se mai poate vizita casa memoriala a lui Constantin Noica, precum si mormantul acestuia din curtea Schitului.

Nu ii voi neglija pe amatorii de drumetii pe munte. Mai toate traseele pleaca din zona telescaunului.

-Paltinis – Poiana Gaujoara – Saua Batrana marcaj cruce rosie, durata 2 – 3 ore.

- Paltinis – Vf. Oncesti – Poiana Muncesti – Poiana Gaujoara – Paltinis marcaj punct albastru, durata 3 ore

-Paltinis – Oncesti – Poiana Lupilor – Santa – paltinis marcaj triunghi albastru, durata 3 ore

-Paltinis – Poiana Muncel – Poiana Batrana Mica marcaj triunghi rosu, durata 3 ore

-Paltinis – Cheile Cibinului marcaj punct rosu, durata 2 – 3 ore

Pentru cei mai priceputi in ale drumetiei se gasesc trasee spre vf. Cindrel (2244 m) trecand prin vf. Batrana (1911), Rozdesti (1954), Niculesti (2034), Canaia (2057), saua Cindrel (2025) Cindrel (2244) si se poate continua pana la al doile varf ca inaltime din masiv, vf. Frumoasa (2168), traseu de 6-8 ore. Se mai poate ajunge si la lacurile Iezerul Mare si Iezerul Mic, sau la lacul de acumulare Negovanul. Asa ca nu va veti plictisi.

Pentru iubitorii de sporturi de iarna, paltinisul ofera circa 120 de zile cu zapada pe an, precum si partii de schi. Amintesc aici Partiile de schi fond Daneasa (410 m lungime), Dealul Poplacii (2200 m), Gaujoara-Paltinis (3600 m), Oncesti-Paltinis (5000 m), Santa (3000 m), precum si partiile de coborare Oncesti 1 (1150 m) si Oncesti 2 (450 m). Toate aceste partii au un grad de dificultate scazut, fiind accesibile tuturor categoriilor de schiori.

Ne intoarcem, trecem iar pe langa Festivalul tuicii, de data asta oprim, pentru ca era pe dreapta drumului, in sensul nostru de mers si luam o bucata de cas si o sticla cu tuica, mai barbateasca nitel. Ajunsi la vila, ne hotaram sa mergem in Sibiu sa mancam, mai ales ca in oras era un alt festival si tot al bauturii, de data asta al berii.

Pana sa se intunece, vizitam centrul orasului, pe care nu-l mai vazusem de un an si baiatul meu cel mare hotaraste sa ne cinsteasca la o pizzerie italiana, langa Podul Minciunilor. Nu intarziem prea mult la mancare, pentru ca ne atragea muzica de la un spectacol de muzica usoara, iar langa Bruckental era o piesa de teatru. Prin piata Mare, partea feminina isi incearca talentul la vizitat pravaliile care vindeau de toate, dar nu se multumesc numai cu vizitatul si, care orice femeie, nu pot pleca fara ceva cumparaturi. Dupa ce ne saturam de vizitat, pe timp de noapte a centrului Sibiului, plecam spre locul unde aveam sa dormim prima noapte din cele afectate acestei excursii.

Noapte buna, tuturor!

Branesti, 21 oct 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 1245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI