Staţiunea Păltiniş

TIPĂREȘTE

La sfârşitul anului trecut colega @Dana2008 a scris un articol foarte bun despre staţiunea Păltiniş. Colega împreuna cu familia au fost toamna, noi am fost iarna, uitându-mă la poze mele şi ale lor, unele suprind cam aceleaşi peisaje, deci aveţi posibilitatea de a vedea cum arată locul, toamna şi iarna.

Craciunul din 2016 l-am petrecut la Răşinari, la pensiunea Otilia (o să scriu în curând şi despre ea). În ziua de Ajun, după micul dejun copios, am pornit spre Păltiniş. Din Răşinari până la Păltiniş sunt 20 de kilometri. Drumul este spectaculos cu unele curbe la 180 de grade. Chiar dacă în zonă zăpada era destul de mare, drumul era complet curăţat. Am ajuns în Păltiniş şi am parcat maşinile în parcarea de la baza pârtiei Onceşti. Parcarea este gratuită şi are următoarele coordonate GPS: N – 45.651549 şi E – 23.928727.

Staţiunea Păltiniş se află situată pe muntele Cindrel din Carpaţii Meridionali. Este înconjurată de o pădure de conifere. Staţiunea Păltiniş este cea mai veche staţiune montană din ţară. A fost întemeiată în anul 1894 de către Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor. De la momentul înaugurării staţiunii şi până astăzi mai sunt „în picioare” trei locaţii, Casa turiştilor construită în anul 1894, Casa medicilor construită în anul 1895 şi Sala Monaco construită în anul 1898. Toate aceste clădiri au fost declarate monumente istorice. Până nu demult staţiunea Păltiniş era considerată staţiunea aflată la cea mai mare altitudine din Romănia – 1442 metri, dar se pare că mai nou înfinţată staţiune Rânca a depăsit Păltinişul, pentru că se află la 1600 metri altitudine. Păltinişul este recunoscut şi pentru fenomenul de „inversiune meteorologică” – lucru pe care l-am întâlnit şi noi. Dacă la plecarea din Răşinari era frig şi o ceaţă densă la Păltiniş era soare iar vizibilitatea cât cuprindeai cu ochii. La intrarea în staţiune, se află un Schit cu o bisericuţă din lemn care are hramul „Schimbarea la faţă”. Aici, la schit, se află mormântul filozofului Constantin Noica, care şi-a petrecut ultimi ani din viaţă la Păltiniş. Casa în care a locuit Noica poate fi vizitată de către turişti.

Am parcat maşinile şi „înarmaţi” cu sănii ne-am îndreptat spre pârtie, dar aici am avut o mare surpiză un anunţ care scriia Săniuşul interzis. Noi am fost puţin dezamăgiţi dar dacă îi vedeaţi pe cei doi nepoţei ce feţe aveau. Aşa că am facut cale întoarsă cu săniile la maşină şi ne-am pus frumuşel la coadă pentru a cumpăra bilete la telescaun. Dacă tot am venit nu puteam să nu admirăm priveliştea, de sus de pe vărful Onceşti. Preţul uni bilet la telescaun este de 13 lei de adult (dus- întors) şi 10 lei pentru copii. După ce am cumpărat biletul ne-am aliniat doi câte doi la punctul de îmbarcare apoi am început urcarea spre cota 1671 punctul de final al telescaunului. Durata unui tur este de 8 minute. Cablurile telescaunului sunt susţinute de către 17 stâlpi iar pe fiecare stâlp este trecută altitudinea la care te aflii. Am făcut poze din telescaun şi la uracre şi la coborăre.

Am ajuns sus, apoi am pornit la pas, prin zăpadă să exploarăm împrejurimile. Am ajuns la o intersecţie unde era un indicator care ne îndruma spre Releu sau spre Poiana cu flori. Am zis să mergem spre Releu care se află pe vărful Onceşti. Colega @Dana2008 zicea că drumul este plin cu pietre, eu nu pot să vă confirm acest lucru pentru că era plin de zăpadă. Chiar am intrat într-un sanţ unde zăpada mi-a trecut de genunchi şi atunci toţi au năvălit cu zăpadă pe mine de aproape m-au făcut om de zăpadă, păcat cu nu au mai avut timp să-mi facă şi o poză, dar nepoţi s-au amuzat la maxim, şi au mai uitat de dezamăgirea precinuită de interzicerea săniuşului. După ce m-am scuturat de zăpadă, am pornit iar la drum. Peisajele de sus, sunt superbe, cu brazii plini de zăpadă. Am ajuns la releu, am fost puţin dezamăgiţi, la releu poarta era închisă iar mai încolo nu puteai trece pentru că te afundat în zăpadă (nu mai era dată la oparte) aşa că am făcut cale întoarsă spre telescaun.

După ce am coborât cu telescaunul la baza pârtiei, am mai făcut o mică plimbare prin staţiune apoi ne-am îndreptat spre celălat punct de distraţie din staţiune Arena Platoş. Am găsit cu greu locuri de parcare. Aici era mult mai multă animaţie decât la părtia Onceşti. Domeniul este mult mai mare (sau poate aşa mi s-a părut mie). Arena Platoş şi-a deschis porţile în anul 2012. Aici se află mai multe pârtii de schi şi snowbord deservite de 4 teleschiuri şi un telescaun. Tot aici există şi o şcoală de schi. Cei mici ai noştri nu au vrut să ia prime lecţii de schii aşa că ne-am îndreptat spre pârtia de săniuş. Aici era o aglomeraţie de dea-bea aveai loc să pui sania şi erau mai mulţi adulţi decât copii aşă că ai nostri, cam morocănoşi nu au vrut în ruptul capului să se dea cu sania aici. Atunci ne-am mai plimbat puţin pe la baza părtie. Aici sunt centre de închiriat echipament sportiv, dar şi un restaurant unde vă puteţi potolii foamea şi setea după ce aţi obosit pe pârtie. Acest complex în sezonul cald se tranformă radical devenid un adevărat parc de distracţii cu părtie pentru săniuş, zurbing (datul în balon), tiroliană, caţăraturi, terenuri de fotbal gonflabil etc., mai multe pe situl oficial al locaţiei arenaplatos.ro.

Am stat pe aici vreo jumătate de oră apoi am pornit cu maşinile spre Răşinari. În timpc ce am urcat la Păltiniş undeva pe marginea drumului, pe un deal am văzut câţiva copii care se dădeau cu săniile, acel loc îl căutam noi. L-am găsit, am parcat, am scos sănile şi a început distracţia. Deşi acum erau mai multe persoane, semn că locul este frecventat de sibieni, turele cu sania, punga, sacul erau pline chiote, răsete, ce mai numai veselie. Nu am putut pleca de aici până nu s-a lăsat înserarea, cu promisiunea de a revenii a doua zi. Şi ne-am ţinut de promisiune.

Vă doresc vacanţe plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 5600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI