In cautarea inimii Ardealului...

TIPĂREȘTE

Profitand de ultimele zile de concediu si incercand sa scapam de caldura torida de sfarsit de iulie, ne-am hotarat sa mergem spre Sighisoara, sa prindem cateva zile din Festivalul Medieval si, cu aceasta ocazie, sa vizitam cat mai mult din imprejurimi. In cele ce urmeaza o sa incerc sa exprim impresiile personale legate de acest periplu, cu accent pe lucrurile care mi se par utile pentru un calator si evitand sa mai scriu despre obiectivele decsrise anterior.

Prima parte a calatoriei (si prima noapte de cazare) am avut-o la Rupea (despre cazare deja am amintit pe site). Localitatea este una linistita, un mic orasel aflat nu departe de Brasov, al carei obiectiv turistic principal il reprezinta cetatea. S-ar mai fi putut vizita si biserica fortificata din localitate numai ca, din pacate, ea se afla in plin proces de renovare, urmand ca la o data ulterioara sa fie deschisa publicului.

Accesul spre cetate este foarte facil, atat pe jos cat si cu masina, drumul fiind "ca in palma", proaspat asfaltat. In fata cetatii exista o parcare mare. care poate primi de la autocare si pana la turisme. Pretul biletului este unul modic, in el fiind inclusa si o brosura in care se descrie istoria cetatii si obiectivele de vizitat. Refacerea s-a facut bine, cu prezentarea diferitelor etape de constructie si cu incercarea de a se reface (din pacate, doar partial, neexistand mobilier in cadrul incaperilor si nici o iluminare adecvata) atmosfera medievala in care au trait vechii locuitori ai cetatii. Aici doresc sa fac o paranteza: din discutiile purtate cu gazda la care am stat (fost cadru didactic si locuitor get-beget din Rupea), in cadrul restaurarii nu s-au luat in calcul vechile cai de scapare care legau cetatea de orasul actual. Mai exact, ele sunt reprezentate de tunele prin care, in caz de asediu sau de primejdie maxima, locuitorii cetatii puteau scapa. Aceste tunele au fost considerate, in momentul restaurarii, simple "basme", mai ales de catre autoritatile locale al carei reprezentant, primarul, nefiind de origine din Rupea, nu le-au dat crezare si au trecut foarte usor peste ele. Gazda mea a afirmat, aducand in sprijinul celor spuse, oricand, si afirmatii ale altor locuitori, faptul ca ele se vizitau in urma cu ani, mai ales de catre copii si de catre cei care mai stiau unde exista gurile de acces, ele, cu timpul, nefiind intretinute, obturandu-se de catre vegetatie. Poate, cu aceasta ocazie, daca citeste cineva de specialitate aceste lucruri, nu ar strica sa investigheze mai in amanunt, din punctul meu de vedere refacerea acestor cai de acces si punerea in circuitul turistic reprezentand un plus enorm adus cetatii.

De la Rupea, in drum spre Sighisoara, am facut un popas la Saschiz, unde am vizitat biserica fortificata din localitate. Este destul de bine intretinuta, la intrare exista un punct de informare turistic de unde se pot cumpara diferite suveniruri sau produse cu specific local. Pentru cine are o masina cu garda mai inalta, se poate incerca o vizitare a cetatii taranesti care se vede cu usurinta dar care, din pacate, este abandonata, plina de vegetatie si in ruina, si care poate, la un moment dat in viitor, sa se incerce renovarea ei.

De aici, drumul nostru ne-a purtat spre Sighisoara, unde ne-am cazat doua nopti (de-asemeni, am scris despre aceasta experienta pe site).

Partea veche a orasului mi s-a parut un amestec de vechi si autentic, pe de-o parte, cu mizerie si kitch, pe de-alta parte. Parcul din fata intrarii este neingrijit, cu multe gunoaie si o gramada de cersetori de care te impiedici la tot pasul (probabil ca numarul lor sa fi crescut exponential odata cu inceperea Festivalului).

Exista mai multe terase, noi le-am incercat pe toate cele trei din centru, servirea la ele fiind acceptabila, la doua dintre ele chiar foarte buna si tot la acestea doua, cu mancare din belsug, portiile fiind foarte mari (terasa cu o servire mediocra se poate deosebi cu usurinta, meniul lor este reprezentat de o singura pagina fata-verso, servirea facandu-se de catre elevii liceului de profil). Noi am incercat sa vizitam tot ce s-a putut vizita, de la muzee la concerte de muzica de orga (foarte frumoasa si care te transpune intr-o alta dimeniune spirituala). Erau o gramada de standuri, cu produse, in mare parte, traditionale, dar si o gramada de lucruri care nu-si aveau locul. Oricum, una peste alta, o atmosfera placuta, muzica medievala, dansurile si obiceiurile creand o atmosfera unica pe care nu ar trebui nimeni sa o rateze.

La intoarcere, in drum spre Viscri, prima escala am facut-o la Bunesti. Biserica fortificata din localitate se afla in plin proces de restaurare, accesul in interior fiind posibil, neexistand pericol de accidentare deoarece restaurarea se face la nivelul salii, picturile existente, din punctul meu de vedere, necesitand o munca indelungata, ele aflandu-se intr-o stare de degradare avansata.

Drumul spre Viscri este acceptabil, destule bucati din el fiind rupte sau peticite. Oricum, ca un sfat pe care l-am primit si eu de la altii, nu incercat sa o luati din Viscri spre Dacia ca sa iesiti la Rupea, drumul este execrabil, locuitorii din zona numindu-l "drumul groazei", intoarceti-va tot prin Bunesti, chiar daca asta inseamna un ocol. Biserica fortificata din localitate isi merita locul cu prisosinta in patrimoniul UNESCO, din punctul meu de vedere ea fiind, dintre cele vizitate, un exemplu reprezentativ, alaturi de cea din Saschiz, pentru forma de organizare a sasilor din Transilvania. In cadrul incintei, pentru a carei vizitare se plateste un pret derizoriu, se afla si un muzeu satesc in cadrul caruia puteti admira obiecte care faceau parte din viata de zi cu zi a locuitorilor zonei, precum si portul traditional.

Oricum, ca localitate, Viscri mi se pare mult exagerata, preturile de cazare fiind exorbitante (noi nu am mai gasit cazare pe booking.com, chiar la pretul de 70 euro pe noapte, fara mic dejun!). Ca priveliste, in Judetul Buzau, va pot spune de zone care sunt la fel sau chiar mai frumoase (Chiojdu, Alunis, Naeni, Bisoca fiind primele care imi vin in minte) dar care, nefiind vizitate de capete incoronate, nu se stie de existenta lor. Oricum, avand in vedere ca in momentul in care o localitate devine extrem de cunoscuta, preturile ajung la cer iar valul de turisti care vine aduc "binefacerile civilizatiei" (a se citi gunoaie si mizerie cat cuprinde), poate, ca un mijloc extrem de mentinere a cadrului natural, e mai bine ca drumurile sa fie lasate in paragina pana cand nivelul de educatie al celor care viziteaza sa se mai ridice.

In sfarsit, ultima oprire am facut-o in Racos, o localitate pe care am vizitat-o la sfatul gazdei din Rupea si care merita putina atentie. Ca sa ajungeti in ea, nu trebuie decat sa urmati indicatorul care semnalizeaza un drum lateral care se face din drumul principal spre/dinspre Brasov., urmand cursul Oltului. Calitatea asfaltului este buna, cu exceptia catorva gropi existente la inceput si care pot fi usor ocolite. Primul obiectiv turistic il reprezinta Cetatea Bethlen, care de fapt reprezinta un vechi conac boieresc. Ca sa ajungeti la ea nu trebuie decat se mergeti pe drumul principal din localitate si, pe partea dreapta, o sa o observati. Intrarea se face dupa ce va puteti adresa la o batranica care locuieste imediat langa ea si care tine cheia de la poarta. Nu va lasati dusi in eroare de denumirea pompoasa de cetate, se afla intr-un stadiu avansat de degradare, cu multe balarii in curte. In interior se face accesul pe niste scari ale caror puncte de sustinere nu prezinta intotdeauna multa siguranta. Oricum, merita de vizitat, de soarta ei neexistand un mare interes din partea autoritatilor locale, mostenitori intelegand ca nu mai sunt sau, cel putin, daca mai exista, nu au potenta financiara de a-i reda stralucirea pierduta.

De aici, intreband localnicii, se poate ajunge la "Coloanele de Bazalt" si "Lacul de Smarald" (ca punct de reper se poate lua releul care exista pe o culme de deal, coloanele se afla la dreapta lui, iar lacul la stanga). Coloanele reprezinta formatiuni de bazalt aparute ca urmare a eroziunii asupra stancilor, iar lacul, ca o acumulare de apa in caldera unui vechi vulcan (muntii din zona sunt de origine vulcanica). Merita de vizitat ambele obiective, mai ales ca drumul nu este foarte greu si, cat de cat, accesibil. Si, poate cu ocazia asta, o sa aveti parte de spectacolul oferit de intoarcerea de la pasunat a bivolitelor, noi l-am admirat in toata splendoarea lui!

In incheiere, cu speranta cu nu am plictisit prea mult, indemn pe oricine sa viziteze aceste locuri, o combinatie de trecut, istorie si geografie, care ofera farmecul unic si de neconfundat Ardealului.

---

VIZUALIZĂRI: 1210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI