Descoperiti Andreneasa si Bilborul

TIPĂREȘTE

Herr Ferdinand

Povestea mea incepe intr-o dimineata insorita de iunie din Transilvania anilor ‘96. Ma aflu pe undeva prin salbatica si “inca prea putin poluata” vale a Muresului superior, impreuna cu oaspetele meu din Germania, Herr Ferdinand, un posibil “investitor in domeniul balnear” si pe care sunt nevoit sa-l conduc la Bilbor, in muntii Harghitei. Pe apa gri a riului Mures, “PET”-urile rosii de Coca-Cola sau sticlele de Tuborg curg lenese la vale iar prin arbustii ce ocrotesc malurile apei, “spinzura” pungi sau saci de plastic cu diferite reclame colorate scrise in limbi straine. Uneori apa Muresului din aval, devine "lada de gunoi" a satelor din amonte, semn ca societatea de consum nu cunoaste frontiere terestre, aeriene sau acvatice. Fac abstractie de aceste semne ale civilizatiei care "vine, vine, vine, vine si calca totul in picioare" si plec mai departe.

Se anunta o zi lunga si obositoare, dar, ce poate fi mai placut decit o calatorie spre acei munti plini de farmec si bogatie, spre acel tarim inca prea putin atins de suflul “civilizator” al betonului, al otelului si al plasticul, tinut in care nimeni nu se mai osteneste sa numere toate locurile balneare sau izvoarele minerale. Nici nu cred c-ar reusi vreodata. Sunt prea multe! Daca m-ar intreba cineva, care este cel mai frumos judet al tarii, i-as raspunde fara ezitare, "Harghita" iar daca m-ar intreba acelasi om, care este cel mai neglijat judet al tarii, i-as raspunde ca e tot Harghita. Dovezi am multe.

Odata intrat in defileul Deda -Toplita, orice calator, roman sau strain, va fii fascinat mai intai de aroganta unui manunchi de stinci gri ce reusesc sa strapunga uniformitatea verde a padurile de fag si de brad. Aici, la Salard, caci despre stancile Salardului e vorba, piatra si padurea invaluie deopotriva valea Muresului si-o obliga sa se ingusteze din ce in ce mai mult. Din mijlocul apei rasar insule acoperite cu o vegetatie pitica sau spinarile cenusii ale unor bolovani pe care apa nu i-a dovedit inca, transformindu-i in pietricele sau nisip, excelente materiale de constructie ce-au imbogatit multi administratori de balastiere. Daca tai un brad sau un stejar, timp de cativa ani, in locul lui ramane un gol pustiu si trist, dar daca ai scos pietris sau nisip de pe fundul unei ape curgatoare, nu se vede nimic. In cateva luni, apa din amonte aduce alt nisip si alt pietris, motiv pentru "balastieri" sa-si frece palmele, zambind cu talc.

Dupa o ora de incintare in care abia mai urmaresc firul drumului, ajung si la Salard, locul in care salbaticia vaii Muresului ajunge la apogeu. Poposesc la Cabana Izvoarelor, unde chiar linga drum se afla un izvor cu apa rece si limpede. Imi umplu un ultim pahar cu apa dulce. De-acum incolo incepe tinutul apelor minerale! De-acum incolo apa minerala va fi regula, iar cea dulce, exceptia.

La Andreneasa traversez podul metalic de peste riul Mures si ajung in fata unei cazemate, care are o istorie interesanta: in cel de-al doilea razboi mondial, cand Transilvania era sub ocupatie germana, Salard-ul era un punct strategic important, datorita ingustimii vaii riului Mures. Soldatii germani au construit aici doua cazemate pe culmea canionului si doua in vale, chiar linga albia riului. Constructii rezistente, pe care soldatii rusi au incercat ulterior sa le darime, dar n-au reusit decit sa le provoace citeva “mici zgirieturi”. Nu departe de acel loc, nemtii au descoperit si 3 izvoare, din care unul avea aproape 30 de grade Celsius. L-au captat intr-un bazin de beton. Era folosit pentru higiena lor personala. E un bazin de 4x4m, alimentat gravitational, iar surplusul de apa se scurge in riul Mures. Dupa o jumatate de secol, micul bazin nu s-a schimbat prea mult. Beton bun, nemtesc! Oamenii locului l-au pastrat intact, ca pe o amintire din timpul razboiului. E un loc de pelerinaj pentru turistii germani. Vara, in jurul bazinului de la Andreneasa apare o “mare de corturi”, zona fiind preferata de grupurile de cercetasi sau de turisti ocazionali ce pot beneficia de spectacolul naturii si…de o baie calda.

Dar, calatorului ii sta bine cu drumul. Trecem de Toplita. Spre munte, satenii sunt ospitalieri, ne imbie cu cas si lapte proaspat, fara chimicale si “E-uri”, cu fructe de padure, cu ciuperci care “garantat, nu sunt otravitoare! ” si cu coarne de cerb, care aici se vind la kilogram. Dupacativa km, ne abatem la stanga de la soseaua Toplita-Borsec pe un drum forestier, cam denivelat, care ne salta un pic pietrele de la rinichi, dar nu regretam nimic, caci peisajul pare desprins dintr-un basm de Andersen. Un cerb aparut de cine stie unde, sare speriat in fata masinii, pierzindu-se in padure. Aceste imagini pe-aici, sunt firesti, animale mici sau mari traverseaza drumul prin fata ta, iar uneori seara cate o ciuta speriata de farurile masinii, poate sarii chiar si peste botul masinii.

Verdele pajistilor si al brazilor, alaturi de galbenul capitelor de fin si alb-albastrul piriului Bilbor si al cerului, ne insotesc pina la destinatie!

Satul Bilbor are 12 izvoare naturale cu apa minerala, o “mica mlastina cu borviz” cu o suprafata de 3 hectare si un piriu cu apa minerala! Sursele mai sarace de apa sunt captate in interiorul unor "trunchiuri de stejar" (vezi foto). Izvorul principal e situat undeva in “capul satului”, la poalele unui deal cu case risipite printre pilcuri de conifere ce rasar timid din verdele crud si tacut, specific locului. Aerul miroase a usturoi, (semn ca pe-aici e mult ozon) si a rasina de brad. Izvorul "principal” a fost captat si amenajat de sateni. Dupa un scurt traiect aerian, apa minerala navaleste in parau. Izvorul, ce provoaca un vuiet continuu, are un debit impresionant, de peste 5 litri pe secunda. Ca sa te intelegi om cu om, trebuie aici sa ridici bine vocea. Citiva localnici stau la rind ca sa-si umple sticlele, damigenele sau butoaiele, apa e buna, contine o groaza de saruri minerale. Il sfatuiesc pe Ferdinand sa se "tina bine de pahar” daca doreste sa bea apa, caci torentul e puternic si-i poate proiecta paharul la citiva metri. Zilnic, acest izvor mineral revarsa peste paminturile Harghitei aproape o jumatate de milion de litri de apa minerala “de masa” de cea mai buna calitate! La Bilbor, ca si in multe alte sate din Harghita, apa minerala “e pe gratis”. Herr Ferdinand e uimit cum de o asemenea bogatie minerala, ca cea din Bilbor, nu a fost concesionata inca nimanui.

Mai incolo, pe Valea Dobreanu, sunt amenajate cateva bazinde din lemn pentru imbaiere. Nu departe se afla si mini-mlastina cu borviz, ce "maxi", fiind la Sancraieni Ciuc. Jungla vegetala a mlastinii iti da fiori, are ceva din padurile amazoniene de nepatruns ale serialul ”Indiana Jones”.

Harrisson Ford cred ca s-ar simti bine aici, la Bilbor.

Herr Ferdinand nu mai pridideste cu laudele: exclamatii ca “Schön, sehr schön! ” sau “Wunderschön” se aud la fiecare pas… “- Aveti o tara minunata, nu mi-am inchipuit niciodata in acest fel paminturile Transilvaniei! ”, exclama el entuziasmat. “-Voi, romanii ar trebui sa traiti aici fara sa mai munciti deloc, doar exportind apa minerala, exploatand statiunile balneare sau investind in turism! ”.

"Nu, ii replic eu lui Herr, chiar sa muncim deloc, nu ne-ar place, dar "din cand in cand si nu prea mult", da! .

A doua zi avem in plan cateva lacuri sarate de langa Reghin si valea Gurghiului pana la Lapusna, a carei apa este in cea mai mare parte, minerala. Ne oprim in fata izvorului preferat a lui Nicu Ceausescu, izvorul cu apa minerala plata numit “Calin”. Drumul de la Ibanesti-Padure la Lapusna e mizerabil. Satenii ne spun ca el a fost “asfaltat doar in citeva luni”, atunci cind dictatorul s-a hotarit sa vina aici la o vinatoare de urs, cu multi ani in urma. In acele vremuri, soseaua era excelenta, azi e insa o ruina. Odata cu Ceausescu a murit si soseaua dar si o mare parte din balneologia din tara noastra! Si e pacat, caci fata de alte regiuni ale lumii, aride si inospitaliere, la noi, se constata o adevarata “risipa” de peisaje naturale, de resurse minerale sau de ospitalitate omeneasca…

A treia zi, "relaxare" totala! , nu ne mai ocupam de "afaceri minerale". Il port pe Herr prin Cheile Bicaului. Ca bonus.

Timp de citiva ani, Herr Ferdinand s-a ocupat cu comercializarea si transportul apelor minerale. Apoi, s-a intors la el acasa, ducind in suflet amintirea unui tinut in care natura a adunat tot ce-a avut ea mai bun.

Caci in Transilvania, dolarii, ca nicaieri altundeva in lume, cresc chiar aici, la picioarele noastre. Dar, vai, cit de greu ne e uneori sa ne aplecam si sa-i culegem…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI