Un restaurant care merită vizitat - Casa Păstrăvarului Doripesco

TIPĂREȘTE

Cine nu a auzit încă de Brandul Doripesco? Cred că foarte puțini. Nu numai că produsele sub acest brand se comercializează prin lanțurile de magazine de pretutindeni în țară (Delta din Carpați – Doripesco), dar și preparatele lor gastronomice bune și proaspete pot fi gustate în cele 3 restaurante deținute de grupul Doripesco: Pensiunea Poiana Râşnoavei – pe drumul naţional DN-73A, dinspre Brașov spre Predeal prin Râșnov, Complexul Turistic Doripesco – la 25 km de Brasov, pe DN 13 (E60) și Casa Păstrăvarului - pe DN 13 (E60) la km 33, la marginea Pădurii Bogăţii.

Nu în ultimul rând, este probabil să fi citit și voi despre această afacere de succes, despre care s-a scris inclusiv pe site-ul AFA.

Ca să nu mai întind vorba, o să vă povestesc despre experința gastronomică pe care am avut-o în octombrie trecut la ultimul dintre cele 3 restaurante enumerate mai sus - Casa Păstrăvarului.

Sigur, acolo ajungeți cel mai probabil, așa cum am ajuns și eu, doar dacă sunteți pe drumul de la Sighișora către Brașov și vă apucă foamea, altfel n-are niciun rost să plecați din niciun alt oraș în care vă duceți traiul, doar să mâncați la acest restaurant, fie el oricât de bun.

Ne mai oprisem și altă dată la aceste două restaurnate de pe DN 13 (E60), plasate foarte convenabil, unul pe partea dreaptă a drumului, altul pe stânga, astfel că ori te duci, ori te întorci pe acest drum, poți să tragi la unul dintre ele, ca drumeț înfometat ce te afli.

După cum spuneam, de data aceasta am oprit la locația inconfundabilă cu acoperiș verde, construită pe rotund, plasată pe mâna dreaptă cum ieși din pădurea Bogății, căci veneam de la Sighișoara către Brașov. Hotărârea de a ne opri aici a fost luată oarecum spontan, așa că am tras în parcarea generoasă, imediat ce am ajuns în dreptul ei.

Întrucât era toamnă caldă și peisajul era foarte atrăgător, ideea de a sta afară la o terasă pe malul apei, era una foarte tentantă, în combinație cu dorința de a mânca ceva proaspăt și desigur, de a ne refresh-ui puțin de oboseala drumului.

Ca orice oaspete în acest loc, poți alege să stai în interior (dacă nu este vreme de restricții, cum au fost multe perioade în 2020) sau afară, pe terasa de la etaj sau pe cea de jos de pe malul apei - dacă timpul și temperaturile sunt prielnice, oriunde fiind la fel de plăcut și frumos amenajat.

Nu am putut să nu remarc și de data aceasta modificările de modernizare ale locului, spațiul de joacă pentru copii îngrădit - chiar lângă restaurant, aproape de intrarea dinspre parcare, peluza încă verde, tunsă îngrijit și aranjamentele de arbuști de pe lângă aleile cu dale și borduri.

Am ales o masa pe terasa de jos, pe malul râului Măieruș, cu priveliște la dealul împădurit de pe malul celălalt și plasată într-o alveolă construită din piatră, care oferă intimitate, în sensul că poți sta liniștit la masa, poți mânca, vorbi, fără să fii deranjat sau să deranjezi pe ceilalți consumatori prezenți. În plus, cât aștepti comanda poți să te relaxezi în voie admirând natura din jur și apa curgătoare, un moment foarte bine venit, mai ales dacă ai condus timp îndelungat.

Pentru a ajunge la această mică oază, trebuie să mergi prin dreapta restaurantului și să cobori o scară de piatră care duce direct la terasa mărginită de o balustradă de lemn. Mesele sunt acoperite de umbrele imense, astfel că protejază de soare dar și de vreo eventuală ploicică ușoară care s-ar porni din senin. Mobilierul de terasă este modern și ușor, iar scaunele confortabile, cu pernițe pentru șezut.

Clădirea rotundă a restaurantului, în care am mâncat cu altă ocazie, este și ea foarte interesant construită. În mijloc se află bucătăria, iar spațiul rezervat meselor este de formă circulară, construit practic în jurul bucătăriei, o imitație a restaurantelor cu specific pescăresc rustic și care de fiecare data îmi amintește de singura cârciumă ce exista prin anii 90 la Gura Portiței. De altfel, lambriurile de pe pereți sunt în forma solzilor de pește, iar tavanul boltit este lambrisat cu lemn. Mesele sunt dispuse ca niște raze, în spațiul dintre peretele tot pe rotun, al bucătăriei și peretele exterior cu geamuri, al restaurantului. Mesele din restaurant sunt îmbrăcate cu fețe de masă și naproane, iar ferestrele sunt decorate cu perdele.

Baia care se află în partea opusă intrării de la șosea, era curată, igienizată și cu toate consumabilele necesare. Ieșirea din restaurant prin ușa de lângă baie, dă către terasa sudică de la etaj chiar deasupra lacului, de pe care există de asemenea o priveliște frumoasă și odihnitoare spre dealul înverzit și apă.

Dincolo de restaurant, amenajate perpendicular pe râu sunt bazinele în care cresc păstrăvii, pe categorii de dimensiune, de la puiet până la cei mai mari, care sunt buni de pregătit și servit în restaurant.

Mâncărurile sunt bazate pe pește proaspăt, crescut în bălțile proprii, dar și pe produse preparate prin afumare sau conservare, ceea ce face ca doritorilor de hrană acvatică să le ofere o varietate bogată de produse care să le satisfacă papilele gustative. Dar nu numai lor, pentru că în bucătăria acestor restaurante se mai găsesc și alte mâncărici pentru cei” nemâncători de pești” .

Personalul este amabil și binevoitor și este dispus să-ți dea orice fel de lămuriri despre felurile de mâncare prezentate în meniu, despre ingrediente sau modul de asezonare și prezentare. Doamna care ne-a luat comada notată pe o tabletă, ne-a asigurat că nu durează mai mult de 15-20 de minute și a adus mai întâi băuturile care au fost o apă minerala la 0,5 l (5 lei), un prigat de piersici la 330 ml (10 lei) și 2 espresso cu aromă delicată și ciocolatoasă (16 lei).

Nu am așteptat foarte mult sau nu ne-am dat seama cum a trecut timpul, pentru că ne-am delectat cu priveliștea dealului acoperit de pădure, cu murmurul apei și cu onomatopeele odihnitoare ale naturii. Chiar am constat cu uimire și plăcere că șoseaua din apropiere parcă nici nu exista, zgomotele traficului fiind estompate aici jos, pe malul râului.

De mâncare am comandat 1 porție de icre de știucă cu ceapă (12 lei) și două platouri cu produse din pește, unul cald (36 lei) – conținea gujoane, chifteluțe de pește cu susan, mititei din pește și altul rece (30 lei) – pește marinat, ruladă afumată de pește, cremă de păstrăv cu unt, batog afumat, icre de crap și chifle (0,5 lei/buc). Toate preparatele au fost delicioase, cele calde au fost proaspăt gătite, iar icrele au fost minunat de gustoase, le-am savurat pe îndelete.

Ca de obicei, restaurantul nu ne-a dezamăgit, gusturile au fost și de data asta bune, produsele aveau aroma bogată și proaspătă. Pentru prima data mi-a părut rău că eram șofer și nu am putut să stropesc masa aceasta delicioasă cu un pahar de vin alb și rece, care s-ar fi potrivit de minune cu bucatele alese de noi.

Platourile au fost destul de generoase, așa că n-am putut termina totul și am luat cu noi ceea ce a rămas, restaurantul fiind pregătit pentru asta cu casolete și pungi, ceea ce am apreciat mult.

Dacă totuși nu sunteți înfometați, dar vreți doar să vă reîmprospătați după mai multe ore de stat în mașină sau dacă vreți doar să savurați o cafeluță, merită să vă opriți la acest restaurant al grupului Doripesco. Nu numai mâncarea și băutura vor fi cele care vă vor desfăta, ci și atmosfera plăcută de la terasă sau din interior.

Restaurantul este deschis și pe timp de iarnă și este la fel de primitor.

Toate bune și să aveți un an minunat!

Și dacă sunteți curioși să mai aflați alte năzdrăvănii despre Doripesco și Delta din Carpați sau cam prin ce bălți își bagă ei coada, vă dau mai jos și câteva linkuri.

http://www.doripesco.ro/ro/

http://www.deltadincarpati.ro/ro/

http://www.specific-pescaresc.ro/

Personal amabil, servire promptă.

Preparate proaspete, gust delicios, porții îndestulătoare.

Restaurant situat pe drum național, cadru natural plăcut, relaxant și bun pentru reîmprospătare.

---

VIZUALIZĂRI: 2795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI