GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mergem să descoperim un sat săsesc ascuns printre colinele Transilvaniei, un sat izolat de restul lumii prin drumurile sale desfundate și găurite. O frumoasă biserică fortificată a apărat comunitatea secole de-a rândul, case trainice se înșiră una după alta formând un front comun la șosea, porți solide ascund gospodării întinse. În ultimii douăzeci de ani satulViscri a început să capteze atenția turiștilor datorită clasificării în patrimoniul UNESCO, dar mai ales ca urmare a deciziei prințului Charles de a achiziționa o proprietate în localitate. Dar impresiile despre sat și biserica-cetate nu fac obiectul articolului de față, acum vreau să vă povestesc puțin despre experiențele culinare trăite la Viscri.
După ce vizitezi principalul obiectiv turistic al zonei în care te afli și vizita durează cel puțin două ore și se desfășoară în preajma amiezii, ai tendința de a poposi într-un loc unde să îți potolești foamea cu ceva. Toți căutăm un gen de local deosebit, drăguț, care să ne încânte de la prima ocheadă și, mai ales, care să ne introducă în bucătăria locală prin bucatele gătite acolo. Am descoperit două astfel de „localuri” cu aspect rustic și produse gustoase. Deși timpul era dușmanul nostru, foamea și pofta s-a dovedit mai tare și ne-a îndemnat să urmăm cărarea către porțile acestor afaceri de familie. Citisem în câteva articole despre prăjiturile de casă din Viscri, iar la intrare în biserica fortificată am luat un fluturaș publicitar care ne scria despre aceeași prăjitură.
Café & Artizanat – Viscri 73. După ce am ieșit din interiorul fortificației albe am coborât prin păduricea de conifere spre o a doua uliță pietruită, paralelă cu cea pe care am urcat spre biserica-cetate. În apropiere o poartă larg deschisă și o mică firmă metalică ne informează că am ajuns la „Café & Artizanat”. Nimic sofisticat, totul cât se poate de normal și rural: o casă, o poartă de lemn, o curte lungă. Ce au realizat oamenii aceștia aici? Un loc rustic unde se poate lua masa degustând produse de casă. Pe partea dreaptă, probabil în clădirea fostei șuri a gospodăriei au fost amenajate două locuri unde se poate mânca: mese lungi acoperite cu ștergare albe de casă, o vază în care„ Cresta-cocoșului” stă mândră, bănci de lemn sau scaune, ghivece cu mușcate roșii. Între cele două spații amenajate cu mese se află Prăvălia Asociației Femeilor din Viscri, o încăpere-prăvălie de unde puteți achiziționa celebrii ciorapi de lână și pâslari, dar și alte produse din pâslă (pălării, gentuțe), precum și alte produse locale (dulceață, miere). Toate având „etichetă care garantează calitatea și comerțul corect pentru șosetele și produsele din pâslă”.
Unul din spațiile consacrate degustării era deja ocupat de un grup de peste 12 persoane vorbitoare de limba germană care deja își gâdilau papilele gustative cu bucatele din Viscri. Am luat loc la o masă din cel de-al doilea spațiu, vis-a-vis de alți doi clienți; fata care servea pe străini ne-a observat și ne-a rugat să așteptăm două-trei minute – timp pe care l-am folosit pentru a privi mai cu atenție în jurul nostru. Într-un astfel de loc nu ne așteptam să primim un meniu clasic, așa că am întrebat direct ce preparate au disponibile în acel moment. Astfel, am primit un castron mare de ciorbă de fasole cu fâșii de carne de porc („stropul” de tarhon – cred – a făcut-o delicioasă), felii de pâine țărănească de casă și un ardei iute au completat porția. Colegul s-a „delectat” cu o bucată de pui de țară la grătar și cartofi prăjiți (la care a primit bonus doi mici), plus o salată de castraveți murați și ceapă murată – delicioasă. Drept băutură ne-a fost sugerată o carafă de suc de soc cu miere – licoarea de culoarea aurului (dulce, dar în același timp și un pic acidulată) s-a dovedit a fi de nota 10. La urmă am vrut să mâncăm și prăjitura cu fructe despre care citisem, din păcate desert nu mai aveau nimic făcut în acel moment. Toată consumația a costat 55 lei, preț pe care îl consider bun pentru calitatea mâncării preparate în casă, dar mai ales pentru gustul nemaipomenit al bucatelor.
Casa Onea – Viscri 199. Cu gândul la prăjitura pe care o ratasem ieșim din curte și la câteva case distanță descoperim alt loc de luat masa și, în același timp, brutărie tradițională. Aici decorul este puțin mai „elaborat” (doar puțin), începând cu firma de la intrare și până la spațiile cu mese. Un panou de lemn ne anunță că aici găsim pâine tradițională, un atestat de produs tradițional fiind afișat pe poartă, alături de prețul produsului 6 lei/kg. Pofta ne împinge către curte unde descoperim de data aceasta și un meniu scris de mână care prezenta meniul disponibil în acea zi. Pe dreapta se află un spațiu în stil rustic cu mese de lemn masiv, iar pe stânga un aranjament din paleți de lemn și perne, un fel de „cafenea” în aer liber, la umbra unor copaci, te ademenesc să savurezi o cafea.
Prin curte trebăluia însăși doamna Onea care coordonează activitatea la bucătărie, dar și la minibrutăria din spatele curții. Pâinea de casă coaptă în această gospodărie l-a atras chiar și pe prințul Charles (bzb.ro/stire/povestea-fam ... -cu-maia-a82291). I-am spus că dorim să cumpărăm o pâine, am fost îndrumați către încăperile brutăriei spre a ne alege personal o bucată. În fața cuptoarelor cu lemne erau scoase la răcit o „șarjă” de pâini – un aer fierbinte se ridica dinspre „bolovanii” negri, căci așa arată minunăția de pâine de casă după ce e scoasă din cuptor. După ce se răcește puțin, fiecare pâine este bătută efectiv cu un lemn până sare toată arsura de deasupra și pita rămâne aurie. Pe un raft cu mai multe polițe sunt aliniate pâini rotunde, rumene, care încă împrăștie un miros amețitor de coptură. Am ales o pâine pe care am considerat-o „mai mică” – a avut totuși 2,5 kg.
După ce am plătit pâinea de casă ne-am aruncat ochii pe meniul afișat în pragul ușii și am zărit cuvântul magic: „prăjitură”. Repejor am întrebat: - Aveți prăjitură? – Da, avem lichiu. Nedumeriți, fiindcă nu înțelesesem prea bine denumirea, am întrebat: – Ce e ăla? . O prăjitură săsească cu griș și smântână. Bineînțeles că am dorit și noi câte o porție; peste câteva minute am primit câte un sfert dintr-o prăjitură gustoasă și inedită pentru noi (vă las să citiți rețeta în acest articol: jurnalul.ro/timp-liber/cu ... hiu-555818.html). Am plătit câte 5 lei/porția și am plecat mulțumiți că ne-am îndeplinit dorința de a mânca o prjitură de casă la Viscri.
Recomand cu căldură un popas în aceste puncte de gastronomie locală, locuri fără prea multe brizbrizuri, naturale, cu oameni buni și primitori, cu mâncare proaspătă și gustoasă. După o plimbare pe ulițele satului și pe scările înguste ale turnului bisericii fortificate se impune o oprire la una din „cafenelele rurale” din Viscri. Cu prisosință!
Trimis de tata123 🔱 in 18.09.17 15:51:21
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VISCRI [BV].
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde mâncăm în zona Viscri, VISCRI-BUNEȘTI [BV]" (nou-creată pe sait)
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@tata123: O să râzi...
Am fost și eu acolo, înaintea ta.
Nu am reușit să șlefuiesc articolul, sper că voi reuși cândva să îl încarc pe sait. Bine că n-am oprit la primul, al doilea a fost foarte, foarte interesant pentru mine. Și am mâncat altceva, tot bun. Foc în cuptoare nu ai văzut? Dar cățelul nu era pe acolo?
Mulțumesc, m-ai făcut să zâmbesc.
@tata123: Io cu fasolea mai ușor, dar lichiu știu cât îi de bun! Cât despre limonada cu soc și miere...
Peisajul e fantastic, parcă din alte vremuri. Mai natural, mai aproape de origini!
@krisstinna: Tot pe urmele tale... În cuptoarele din care tocmai se scosese pâinea încă mocnea jăratecul. Un dulău imens, negru, cu ochi blânzi însă, s-a ținut după noi de la biserica fortificată și a stat lângă masa unde am mâncat (la primul punct de gastronomie locală). Nu știu dacă e vorba despre același câine.
@zoazore: Limonada de soc a fost „bestială”. Totul e natural și simplu acolo; partea asta de gastronomie mi-a plăcut cel mai mult la Viscri.
Felicitari pentru articol!
Cum de nu ai mâncat lichizi până acum? Soacra mea este de loc din Mediaș și ne face lichiu cu prune delicios. Face cate trei tăvi odată să ne ajungă... și văzut că de mănâncă în porții mari????!
Pentru mine mâncarea deosebită și gustoasă este esențială pentru a mă simții bine in ieșirile pe care le facem. Nu sunt pretențioasă la cazare, dar mâncarea proastă îmi strică dispoziția instantaneu.
Și noi am fost prin zonă, la Saschiz Week-end îl ăsta. Mâncarea a fost delicioasă și bio, din ferma proprie.
Călătorii plăcute cu bucate alese!
@Dana2008: Mulțumesc pentru aprecieri. Nu am mâncat până acum lichiu, nu am avut ocazia, însă pot spune că mi-a plăcut varianta cu griș și smântână. Cu proxima ocazie voi încerca și pe cel cu prune, pare delicios.
Am tranzitat Saschizul de multe ori și niciodată nu am avut timp să mă opresc în centru lângă biserica fortificată, la Hanul cetății ori să urc pe deal la ruinele cetății țărănești. E o zonă frumoasă.
@tata123: Voi scrie in curand despre Saschiz, cetate, o cazare superba, centrul de informatii...dar trebiue sa termin seria cu Hajduszoboszlo!
Am scris lichiu, ieri de pe telefon,dar nu am fost atenta cand mi-a schimbat cuvantul... eram cu Andrei la antrenamentul de inot.
Scuze pentru greseala! Lichiul cu prune este cu smantana, oua, zahar si prune...poti sa il incerci ca este gustos.
Calatorii placute!
@Dana2008: Nu am mancat pana in prezent lichiu dar suna tare bine si imi pare bine ca tu te bucuri de aceasta prajitura.
@tata123: Am inghitit in sec la greu asa ca nu spun decat sa va fie de bine, felicitari, votat cu mare placere.
n afara de casa Viscri 32 care are un restaurant exceptional, totul e un marketing mincinos, un sat care i ti da impresia ca e parasit, in 30 minute te ai invartit si gata. Dealuri normale, vite normale, minciuni cu dulceata facuta la Gertrude care e normala si nu are restaurant cum apare pe situri, Viscri 125 face mancare doar la oaspetii pensiunii nu dupa cum se zice in situri case serveste si la liber
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2019 [Terasa pensiunii Onea] Terasa-cafenea Pensiunea Onea Viscri — scris în 04.08.19 de ile57b din ŢăNDăREI [IL] - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Viscri 78 - Brutărie & café - nu tocmai ce mă așteptam — scris în 04.09.18 de krondia* din BRAșOV - RECOMANDĂ