Ciorbele de la Hanu' Șurianu

TIPĂREȘTE

De câțiva ani, în drum spre ieșirile din țară prin partea de vest - cele terestre, firește - dar și la întoarcere, am poposit de fiecare dată la Hanu' Șurianu.

Situat pe E68, între Sebeș și Orăștie, în dreptul comunei Șibot, Hanu' Șurianu este o bună alegere în special pentru cei plecați dimineața devreme din București sau din Budapesta și sunt angajați la drumuri lungi. După câteva ore bune de parcurs, hanul amplasat cam la jumătatea distanței dintre cele două capitale, este o binefacere atât pentru șoferi, cât și pentru turiști. De fiecare dată am văzut acolo mai multe autocare și camioane staționate. Pentru întârziați, se pare că la Hanu' Șurianu există și ceva posibilități de cazare, dar nu cunosc la ce standarde se ridică serviciile de acolo. Împrejurimile nu sunt atrăgătoare. Câteva case modeste aliniate de cealaltă parte a șoselei și apele tulburi ale unui râuleț care trece prin spatele hanului și al benzinăriei din apropiere constituie cam tot ceea ce se poate vedea în jur. Dar, cum spuneam, nu astfel de atracții îi fac pe călători să oprească acolo, ci alte două motive, la fel de importante pentru om: foamea și nevoia de toaletă.

Restaurantul este mare, are două săli încăpătoare și foarte mult spațiu la terasa acoperită. Nu m-aș fi gândit vreodată să scriu despre acest local, dar amplasarea sa atât de favorabilă pentru drumeț și mai ales modul în care percep angajații presiunea de timp sub care se află toți vizitatorii lor, m-au făcut să le dedic aceste rânduri cu atât mai mult cu cât nu a mai făcut-o nimeni până acum. Aș vrea să se înțeleagă foarte bine! Hanu' Șurianu nu este un loc pentru pretențioși, pentru cei care vor să petreacă o seară minunată alături de prieteni, dar oferă - cu maximum de operativitate - tot ceea ce dorește călătorul înfometat. Ultima oară am fost întâmpinați cu păhărelul cu pălincuță, dar… cum era să beau eu așa ceva? De fiecare dată optez pentru o ciorbă. De porc, de văcuță, de perișoare, de pui sau de burtă, toate asezonate cu smântână și mult (prea mult) ardei iute, ciorbele sunt foarte apreciate la Hanu' Șurianu. Mai întâi pentru că pleci din țară pentru mult timp și știi că nu vei mai găsi ciorbe ca la noi, apoi, la întoarcere, pentru că de prea mult timp poftești o ciorbă românească.

Dar, în afară de ciorbe, la Hanu' Șurianu poți comanda și alte preparate tradiționale: ciolan de porc cu fasole, diverse fripturi la grătar, șnițel de porc sau de pui cu garnituri și salate, cârnați cu iahnie de fasole, mici și altele. Pentru câteva idei și pentru prețurile aferente, atașez două file din meniu. Pentru cei care nu sunt la volan, cele două baruri oferă diverse tipuri de băuturi, berea fiind cea mai solicitată în zilele călduroase, de vară. La fel ca în orice restaurant care se respectă (și care respectă noile reglementări), fumatul în interior nu este permis. De asemenea, demn de știut este faptul că micii se servesc doar la terasă. Așa scrie pe ușă. Nimeni nu se opune și nici măcar nu are timp să observe dacă - după ce i-ai luat de la grătar - vii cu micii în interior. Important este să găsești loc la o masă.

De fiecare dată ghizii ne spun că s-a telefonat și ne-au fost rezervate locuri la mesele din saloanele interioare, dar tot de fiecare dată am găsit foarte aglomerat și mai peste tot ocupat. Norocul nostru consta în faptul că toți consumatorii - în ideea drumului lung ce-l mai aveau de străbătut - grăbindu-se foarte tare, eliberau repede locurile. Ultima oară, pentru a prinde locuri cât mai degrabă, împreună cu o doamnă din grup, am debarasat o masă care tocmai se elibera lângă noi. Trebuie să mă credeți că la Hanu' Șurianu, atunci când este vremea prânzului, ospătarii efectiv aleargă cu farfuriile încărcate cu mâncare. Nu-i de mirare că mai vezi câte o ciobitură pe veselă sau câte o picătură de mâncare prelinsă pe margini. Pentru operativitatea cu care lucrează atunci când știu că toți mesenii se grăbesc - operativitate pe care eu nu am mai întâlnit-o în altă parte - aș acorda un 10 deplin. La capitolul curățenie însă, Hanu' Șurianu șchioapătă nițel. Am văzut și câteva muște bâzâind prin restaurant, așa încât am fost foarte atenți la tot ceea ce era pus pe masă. Nici fețele de masă - închise la culoare - nu-mi dădeau certitudinea unei curățenii fără de cusur, dar… mai era timp pentru detalii?

Toaletele - destul de multe în condiții de normalitate, dar insuficiente când sunt asaltate de turiștii din două autocare - sunt și ele doar semicurate, dar dotate cu tot ceea ce este necesar. Apa curentă, spumantul și uscătoarele pentru mâini, bineînțeles că nu lipsesc.

Mi-au plăcut leandrii înfloriți care decorează și parfumează terasa, mi-a plăcut că la Hanu' Șurianu există un chioșc de unde mai poți cumpăra o apă pentru drum, o înghețată, un fruct sau o revistă.

Așa cum am mai spus, Hanu' Șurianu nu este un local de lux. Cei care uită pentru moment că sunt pretențioși, îl vor aprecia ca fiind foarte bine amplasat și mai ales ca foarte necesar unui drumeț de cale lungă.

---

VIZUALIZĂRI: 5011 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI