Restaurant Central Park Hotel sau... chapeau bas, monsieur Musca!

TIPĂREȘTE

Am hotarat ca dupa sejurul petrecut in Odorheiul Secuiesc la Septimia, sa ne oprim la intoarcerea spre casa la Sighisoara. Facem un tur prin cetate, mancam si apoi azimut spre casa.

Ca sa scutesc timpul pentru investigatii mi-am zis ca mai simplu ar fi sa intrebam un localnic, drept pentru care l-am rugat pe Andox sa ma ajute. Foarte amabil si saritor mi-a oferit cateva sugestii.

Am facut un tur scurt prin cetate, apoi am zis sa mergem sa mancam. In decursul preumblarii prin cetate, am trecut pe langa hotel Sighisoara, mi-a atras atentia panoul cu meniul, dar imi ramasese in minte hotelul Central Park in fata caruia s-a nimerit sa si parcam masina. Oarecum imi fixasem “tinta”, fiind una din optiunile oferite de Andox. Initial ma fixasem pe el pentru ca Andox spusese ca e deschis recent, de 2 saptamini, apoi cand am vazut exteriorul cladirii aproape ca ma hotarasem.

Si aveam sa nu regretam alegerea...

Am aflat ca hotelul a fost la origine o cladire de birouri, iar restaurantul a fost... alimentara :) Cand zic “la origine” ma refer la momentul in care s-a inceput restaurarea cladirii in care functioneaza acum hotelul si restaurantul. Ce a iesit in urma convertirii este demn de lauda atat pentru arhitect si cu atat mai mult pentru executant. Sa zicem ca e un loc unde nu te-ai simti in largul tau daca ai fi in slapi, bermude, tricou cu 3 numere mai mari :)

Pereti si mobilier in lemn negru, pe jos mocheta rosie cu insertii albe, peretele din stanga e decorat ca o biblioteca/bar, in mijloc tronand o mare plasma, mare ad litteram. Peretele din dreapta, lambrisat si el cu lemn negru este “spart” de niste vitralii potrivite ca dimensiune cu volumul incaperii, iar de-a lungul sau se intinde o canapea rosie de piele. In mijlocul tavanului atarna un candelabru pe masura spatiului. Pozitionarea acestuia pare a respecta una din regulile feng-shui si daca ma gandesc si la schema de culori, mare mi-ar fi mirarea ca cel care a decorat spatiul sa nu fi cochetat cu feng-shui-ul. In spate se afla barul, in dreapta e o scara care duce la o supanta unde mai sunt niste mese, sus fiind permis fumatul. (Pentru cine a fost pe la “raposatul” Nabucco in Bucuresti la “coada calului” ar trebui sa fie familiara imaginea). Prin dreapta barului, trecand de scara se face legatura cu receptia hotelului, iar prin stanga barului se ajunge intr-un coridor care duce la toalete si mai departe pe un culoar la bucatarie. Ferestre mari, prin care se vede partea de sus a Turnului cu Ceas itzindu-se in spatele parcului care e vis-a-vis de hotel.

Toaleta sobra, negru, alb, bej de o curatenie exemplara. Un detaliu care mi-a sarit in ochi....nu exista uscator de maini (pe care eu le urasc) ci dispenser de prosoape de hartie. Pana aici nimic deosebit. Atata doar ca dispenserul e insotit de cosul de gunoi corespunzator, nu vreun cos obisnuit din care da pe din-afara sacul negru de gunoi.... nu, cosul din set cu dispenserul. Si pe deasupra montat pe perete, nu asezat pe podea! Asta da, atentie la detalii.

Daca ar fi avut si colacul de toaleta special ca cel de la Taverna Sarbului ar fi fost toaleta model:)

Vesela, paharele, tacamurile - simplitate si rafinament. Paharele gravate cu numele hotelului, la fel si vesela.

De cum am intrat am fost preluati de catre un domn – aspect ingrijit, jacheta rosie, shortz lung negru. Foarte politicos, fara indoit de sale si zimbet slugarnic afisand o atitudine profi si parand a nu avea in vocabular cuvantul “nu”. Ne ofera meniul. Nu “catalog” ca la Petho din Odorhei, dar cu preparate fine. Imi pare atat de rau ca nu am fotografiat meniul!... Sper, insa, ca si-l vor afisa curand pe site-ul hotelului, a propos... hotelcentralpark.ro, la sectiunea rezervata restaurantului. Deocamdata au doar cateva foto (prea putine!) cu preparate.

Pentru ca era prima zi de Paste aveau meniu special, platou rece cu drob, branza, ou fiert, ridiche, rosii cherry, ceapa verde, ciorba de miel, friptura de miel cu cartofi cu rozmarin si inca ceva... Cum friptura de miel mai mancasem, am luat platoul rece si ciorba, o supa crema “Balade de la Terre” - supa crema de legume, ciorba de fasole cu costita in paine, iar la desert, Millefoglie Bourgeois (cu crema de vanilie si sos de fructe de padure) si Tarte Framboise (ciocolata cu sos de zmeura).

Rezumat: platou rece de Pasti, ciorba de miel, ciorba de fasole, supa crema, deserturi, apa, racoritoare, ceai – total 124 ron.

Hm... ciorba de miel, ciorba de fasole, supa crema de legume... banal, nu? Poate, la prima vedere, caci dupa prima degustare numai banale nu ti se par :) Ciorba de fasole in paine insotita de un bol cu ceapa rosie taiata julien. M-am infipt eu in ea....am simtit ceva ce nu avea legatura cu ceapa, mai era ceva in bolul ala...aflu ca e otet balsamic. Wow, musai sa incercati acasa! Ceapa frecata cu un pic de sare si stropita cu otet balsamic. Salivati deja? Eu da:)

Supa crema gustoasa, fara sa simti ca vreo leguma e vedeta, foarte fina ca textura, foarte usoara.

Drobul de miel mi-a adus aminte de cel pregatit in bucataria unui renumit si apreciat hotel din buricul targului (targul se cheama Bucuresti), avand totusi, cum altfel, un chelcashoz al lui :)

Cand ajungem la deserturi... alta poveste aceeasi maiestrie. Las pozele sa vorbeasca de la sine, cat despre gust va trebui sa ma credeti pe cuvant, iar daca nu, nu aveti decat sa va convingeti singuri dand o fuga pana acolo.

Ce sa mai... ne-am simtit ca Antoine Ego degustand Ratatouille-ul pregatit in restaurantul chef-ului Gousteau :) Atata doar ca pe chef-ul de aici nu-l cheama nici Remi, nici Linguini :) Desi nu ar avea ce sa caute intr-o bucatarie, aici musca este Chef... Ioan Musca :). Un bucurestean de 41 de ani din Popesti Leordeni, trecut pe la Mariott si altele asemenea lui in Bucuresti si prin alte locuri.

Ne-a facut onoarea de a imparti cu noi cateva minute din timpul sau, eu fiind foarte curioasa sa vad “pe viu” personajul care are curajul sa propuna un meniu de factura respectiva si aici nu ma refer la ce am mancat noi, ci la meniu ca si lista de optiuni in restaurant. Judecand dupa lista preparatelor ma gandeam ca o sa vad un pusti asemenea lui D'Artagnan sau Dexter de la Master Chef, ce ti-e si cu prejudecatile :) Am intalnit pur si simplu un om pasionat de meseria lui, la curent cu cele mai noi tehnici si curente, dezamagit de faptul ca este foarte greu sa gaseasca personal bine pregatit...

De la aprecieri pentru ce ne-a pus pe masa am ajuns la... vita romaneasca, porc negru, bucatarie moleculara (!) de care e pasionat :)

Ce e “altfel” in toata povestea nu este numai calitatea preparatelor, prezentarea, localul ci si faptul ca toate astea sunt in inima Transilvaniei, la doi pasi de singura cetate medievala care e locuita si unde te-ai astepta sa vezi locuri precum Casa Cositorarului, mai degraba, sau ceva gen Taverna Sarbului. A nu se intelege ca-mi “pute” genul ala de restaurant, dimpotriva Taverna din Sinaia mi s-a parut un loc excelent. Atata doar ca uneori simti nevoia de “altceva” chiar daca altceva-ul ala nu are neaparat alt nume, pana la urma ciorba de fasole e tot ciorba de fasole oriunde ai manca-o.

Am un mare respect pentru cei care reusesc sa reinterpreteze felurile clasice de mancare si sa le aduca in zilele noastre. Un si mai mare respect am pentru cei precum Chef Musca ce au inteligenta de a alatura preparate romanesti cu cele din bucataria internationala si priceperea de a le alcatui in asa fel incat sa para ca vin toate din acelasi loc si sa se potriveasca si cu atmosfera locului.

Pentru ca mi-e teama ca discursul meu devin prolix si fac un deserviciu restaurantului ma opresc aici si singurul lucru pe care l-as mai putea adauga (in afara de niste poze) ar fi sa va indemn sa mergeti la fata locului.

Si totusi, ar mai fi ceva... Multumesc, Andox! :)

---

VIZUALIZĂRI: 5105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI