La „cramă” în centrul istoric al Sibiului

TIPĂREȘTE

După o plimbare obligatorie prin piețele vechi ale Sibiului, admirând „ochii” acoperișurilor acoperite de un strat alb de zăpadă și vitrinele încă împodobite cu decorațiuni de iarnă, deși sărbătorile au trecut de ceva vreme. Fără a avea un nume de restaurant în gând, doar pretenția de a găsi un meniu mai tradițional, și mergând pe pietonalul Bălcescu, am zărit pe o stradă laterală firma unui restaurant care suna clar autentic: Crama Sibiul Vechi.

Restaurantul tradițional ardelenesc este situat pe o stradă ce leagă zona zidurilor cetății cu Piața Mare, în pivnița unei clădiri ridicate cu câteva sute de ani în urmă. O firmă în stil vechi atârnă deasupa ușii de acces: literele și o imagine vitrată prinse de un suport din fier forjat.

Descriere local. Coborâm o serie de trepte spre pivnița imobilului și intrăm pe o ușă de lemn în salonul boltit. Pivnița se întinde pe toată lungimea imobilului, tavanul arcuit din cărămidă îi conferă aspectul clasic de „cramă” . Pe pereți sunt cuiere pentru haine și lămpi mascate în vase de lut.

În capătul dinspre intrare este reconstituit un colț de bucătărie rurală, cu vatră și cuptor, blidar cu farfurii din ceramică colorată și o bancă pictată – frumos colț! În celălalt capăt al pivniței este amenajat barul, „tapetat” cu butoaie de vin din lemn și ulcele de lut, și accesul către bucătărie. Mobilierul este din lemn masiv, pe scaune sunt perne pentru șezut.

Comandă și prețuri. Salonul era aproape plin când am intrat, dar am mai găsit o masă potrivită pentru noi, confirmată de chelnerul îmbrăcat în straie populare (în rândul personalului am observat numai bărbați: chelneri, barman, bucătar). Am primit meniul, de multă vreme nu am mai văzut o așa „cărămidă” cu zeci de pagini, majoritatea preparatelor fiind mâncăruri tradiționale în România. De altfel am auzit grai străin pe la mesele din jur și exclamații laudative. Prețurile se înscriu în marja tendințelor actuale, unele fiind potrivite, altele mai ridicate.

La masa noastră s-au comandat drept feluri principale: ciorbă de văcuță (30 lei), tochitură (49 lei), pomana porcului (53 lei), tapșa (mămăligă cu brânză și jumări, 50 lei), cartofi prăjiți (18 lei), ciuperci sote (20 lei). Drept desert am încercat găluște cu înghețată și pere (29 lei) și clătite cu brânză dulce (25 lei). S-a băut cafea espresso (10 lei), suc acidulat/neacidulat (9 lei/0,25 l) și bere artizanală nefiltrată Sibiu (22 lei/500 ml – foarte bună).

Gust și aspect. Ciorba de văcuță a sosit prima, apoi după vreo 20 de minute au fost aduse preparatele de bază. Fără a avea un plating deosebit, dar fierbinte și gustoasă mâncarea a fost savurată pe îndelete. Desertul a fost deosebit, gălușca învelită în griș prăjit avea miez de înghețată, iar dulceața și feliile de pară blanșată completau perfect gustul.

Concluzii. Localul arată bine, mâncarea este bună, serviciile asemenea. Ne-am potolit foamea, am stat la taclale, am degustat un desert deosebit, într-un cuvânt ne-am simțit bine la Crama Sibiul Vechi. Dacă ar fi să amintesc câteva aspecte care m-au deranjat personal, ar fi lumina slabă și mirosul fin de mâncare care a intrat în haine.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 23 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI