Restaurant Aurelius - S-ar putea si mai bine

TIPĂREȘTE

Restaurantul este situat pe lacul din statiune din dreptul hotelului cu acelasi nume. Restaurantul arata placut atat la exterior cat si la interior. Accesul se face prin parcarea din capatul lacului. Holul mare de intrare te intampina cu un semineu cu lemne cu aranjament de borcane cu diverse legume de jur-imprejur si cu o caruta acoperita cu o frumoasa blana de urs flancata de funii de ceapa rosie si stiuleti de porumb.

Inca din afara esti atras de albul peretilor. In interior acesta este si mai puternic, mai ales in contrast cu grinzile de lemn si podeaua pe nuante de maro inchis.

Restaurantul este format din doua sali cu un coridor lat pe mijloc. Fiecare sala este inconjurata de un zid ca de cetate la care lipsesc usile si geamurile.

Din pacate, din dorinta de a avea cat mai multe locuri disponibile au inghesuit cate 8 scaune la mese de 6 persoane. Daca te indrepti spre toaleta sa te speli pe maini o sa constati ca una din bateriile de chiuveta nu functioneaza la fel ca si unul din dispersoarele de sapun. Femeile au fost foarte dezamagite de lipsa de curatenie si mirosul din toaleta destinata lor.

Revenind la masa poti sa observi in sala din stanga un alt semineu in care ard molcom cateva lemne care imprastie un usor miros de fum in restaurant. Datorita faptului ca focul nu a fost aprins bine. Ulterior cineva a insistat asupra acestui aspect si situatia s-a remediat.

Mesele din lemn masiv sunt frumos ornate in stil traditional romanesc, iar scaunele sunt imbracate cu piei de oaie. Meniul destul de bogat, dar bucatarul lasa de dorit. Iar chelnerii ar mai trebui sa faca putin antrenament. Unul dintre noi a comandat o saramura de crap si a primit o un castron plin cu o zeama in care inotau 2 bucati de peste. Initial am crezut ca s-a luat comanda gresit si au adus ciorba de crap. Dar ospatarul ne-a spus ca asa prepara bucatarul saramura. Asa ca au trebui scoase bucatile de peste pe alta farfurie pentru a intelege ceva de acolo. Altcineva a comandat o tochitura de berbec si i s-a adus o farfurie in care carnea se scalda in ulei. Cu ajutorul ospatarului, o parte din ulei a ajuns pe pantalonii celui care comandase.

Trecand la capitolul muzica, se pare ca au incercat sa armonizeze aranjamentul traditional cu muzica romaneasca. Numai ca ar trebui sa cumpere si alte CD-uri deoarece in timpul petrecut acolo (circa 1,5 ore) am ascultat 2 melodii de 4 ori si una de 3 ori. O fi frumoasa “Sania cu zurgalai”, dar parca nici prea des nu merge.

Chelnerii erau amabili, nu se poate reprosa nimic. Cel care ne-a servit s-a oferit chiar sa plateasca cele 2 beri consumate de cel pe pantalonii caruia a varsat uleiul.

Ca si concluzie: s-a investit mult in aspectul restaurantului, dar foarte putin in ceea ce e mai important si ceea ce clientii retin cel mai bine: mancarea si servirea.

Hotelul Aurelius mai are un restaurant la parterul sau, dar se pare ca nu primesc decat turisti cazati in hotel pentru ca am incercat in doua randuri sa intram si am fost refuzati desi era ora pranzului iar restaurantul era gol.

---

VIZUALIZĂRI: 4618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI