Un han cum toate ar trebui să fie!

TIPĂREȘTE

Călătorului îi stă bine cu drumul, spune un proverb românesc. Aşa e, dar la drum ţi se mai face şi foame, e ceva normal, omenesc, indiferent cât de frumoase sunt peisajele, drumurile, munţii, apele, până la urmă, tot trebuie să tragi undeva să stai la masă, e cam aceiaşi chestie cu dragostea care mai întâi trece prin stomac... 

O altă rută care leagă Moldova de Ardeal e prin Cheile Bicazului, pe DN 12C, o rută destul de călcată de turişti, având în vedere spectaculoasele peisaje întâlnite pe aici. Pentru noi e un drum des parcurs atunci când avem ca destinaţie, în principal Sovata, dar nu numai. Pe drumul nostru către Sovata, după ce trecem de Gheorghieni, în depresiunea Giurgeului, pe DN 13B, aveam să întâlnim cu ceva ani în urmă, în localitatea Borzont, Hanul Basa, sau Basa Forgado, în maghiară. Aveam să aflăm că această locaţie îşi păstrează acelaşi "domeniu de activitate" încă din 1897, acesta a fost un fel de Hanul Ancuţei pentru aceste meleaguri, un loc de popas pentru negustorii ce duceau cu căruţele bogăţiile zonei, respectiv sarea din Praid şi lemnele din bogatele păduri din zonă, către localităţile din înprejurimi, şi nu numai. Tot pe aici treceau către târgurile de mărfuri şi animale din zonă, locuitorii din zonele apropiate, aici găsind loc de odihnă şi popas... Noi nu făceam negustorie, ci turism, după cum stă bine unui călător informat, am aflat de această locaţie după o mică sesiune de informare, din mai multe surse, cum e şi normal, aveam să aflăm că aici " se manâncă bine", cum se spune. Locul e uşor de găsit, e la drumul principal, la ieşirea din localitatea Borzunt catre Bucin şi pasul cu acelaşi nume, către Praid, mai exact pe strada Principală nr 131, loc Borzont, cam la 48 km de Sovata, hanul poate fi reperat de la distantă de câteva sute de metrii după cuţitul şi furculiţa supradimensionate amlasate vis a vis de han, pe marginea drumului, după ce se trece de Pensiunea Rubin. După han, la mică distanţă, e o altă pensiune, Hovirag.

De fiecare dată când am fost aici, încă de pe drum, am rezervat telefonic locuri la masă, asta pentru a nu avea surpriza de a nu găsi locuri libere la mese, asta întâmplându-se de obicei în acele locuri unde "se mănâncă bine"... conform percepţiei că acolo unde e aglomerat, acolo se mănâncă bine, de fapt nu e doar o percepţie, e un fapt dovedit practic, de cele mai multe ori... O dată intrat în han, vei păşi mai degrabă într-un muzeu etnografic decât într-un restaurant, e mai mult o întoarcere în timp, te face să-ţi imaginezi că eşti un negustor ostenit şi flămând, acum o sută şi mai bine de ani, ce abea aşteaptă să se înfrupte din delicioasele bucate tradiţionale secuieşti, să-ţi pui la treabă sucurile gastrice cu o pălincă de prune făcută tradiţional în zonă... pe atunci aveai voie, chiar dacă erai conducător de atelaj...  Să revenim cu picioarele pe pământ, în zilele noastre. După cum vă spuneam, hanul e decorat în stil tradiţional secuiesc, mai bine spus, la tot pasul eşti înconjurat de tot felul de obiecte vechi, tradiţionale, mobilerul şi tot ce te înconjoară te aduc în atmosfera aceea plăcută şi familiară a unui loc unde revii cu plăcere ca la nişte vechi prietenii... Dar să vă vorbesc despre ce ne-a adus pe noi aici, mâncarea, în frunte cu delicioasele produse tradiţionale secuieşti: încă înainte de a lua prima dată masa aici, mă gândeam doar la un gulaş unguresc, facut ca la mama lui... aveam să mă conving că e aşa. e ca la mama lui, de atunci abea aştept să opresc şi să mănânc cel puţin un fel atunci când am drum prin zonă. Şi ca să vă faceţi o imagine cât mai completă a locaţiei, să spun câteva din preparatele pe care le poţi servi aici: în primul rând sunt secialităţile casei, dintre acestea amintesc câteva- "Jocul ursului", acesta fiind de fapt cotlet de porc umplut avand garnitură de cartofi cu ceapă, "Ciolan cu cartofi la cuptor", "Tocăniţă de vită cu cuşcuş de casă", "Gulaş de fasole a la Basa" " Supă de gulaş", "Ciolan cu varza mahmurului" şi multe altele, meniul e unul destul de bogat iar de fiecare dată am fost serviţi cu tot ce am comandat, vreau să spun că nu ni sa întâmplat nici o dată să comandăm ceva şi să primim drept răspuns " nu avem! " Trebuie luat în vedere că e o locaţie unde marea majoritate a produselor se pregătesc la comandă, chiar atunci, excepţie fac poate supele şi ciorbele, din această cauză poate dura ceva, fapt des întâlnit la restaurantele unde preparate sunt pregătite pe loc, până la urmă e vorba de un restaurant, nu de un fast food!

Singurul minus pe care l-am simnţit aici, a fost acela că nu am putut plăti cu cardul, dar asta nu a fost un capăt de ţară. Voi ataşa ceva fotografii din această locaţie, sper să vă completeze imaginea acestei locaţii. La una din vizitele noastre aici, aveam să întâlnim un grup format din 8-10 persoane din oraşul nostru, din Bacău, venite special până aici doar pentru a servi masa, la aproximativ 160 km, cred că asta spune foarte multe...

Pentru noi va veni curând momentul când vom vizita din nou această locaţie, drumul nostru spre întâlnirea AFA de anul acesta de la Alba Iulia va trece pe aici... deja mă gândesc la gulaş...

Alegeri înţelepte şi vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 5163 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI