Restaurantul Hotelului Rubin din Gheorghieni

TIPĂREȘTE

Păi asta-i, oare unde ai putea mînca în Ghiorghieni duminică seara după ce ai aterizat acolo? Păi habar nu am avut pînă acum, noroc de un liceean ieșit la „ia-mă nene! ” pe la Hagota (între Ditrău și Tulgheș) care mergea la Liceul din Ghiorghieni. Băiatul și-a plătit drumul carevasăzică, pe lîngă faptul că ne-a fost ghid prin Pasul Tengheler, ne-a dus și la restaurant noaptea printr-o ceață groasă de s-o tai cu cuțitul, așa că dacă e să nimeresc a doua oară acolo cred că aș avea ceva dificultăți. Atîta știu că în oraș restaurantul este pe o stradă pe care se merge spre Miercurea Ciuc... Mai multe detalii pe siteul de prezentare, pentru că se pare că acolo e și ceva hotel, deasupra.

De parcat nu pare că ai unde parca fix lîngă restaurant, dar mai încolo găsești totuși loc (nu știu dacă este valabil și în timpul săptămînii, cînd practic diversele instituții și magazine sunt deschise)

Ambianța este relativ prietenoasă, deși senzația generală este cea a unui mix între un bar și un restaurant. Deh, orașul este mic...

Duminică seara așadar erau 2 ospătărițe. De la bun început am remarcat mirosul interior neutru. Nu mirosea nici a bar nici a restaurant nici a intrare în hotel, ci pur și simplu a curățenie... Un punct în plus, așadar. Mesele erau curate și prompt debarasate de resturi după plecarea vreunui client.

Deși cam trecute de prima tinerețe și aflate la concurs de spart semințe, fetele au avut o atitudine de la bun început ok. Meniul a venit rapid și preparatele comandate la fel. Ciorba s-a turnat în farfurie direct din castron și porțiile au fost generoase. Felul 2 nu părea unul zgîrcit, ci unul normal. Deși era evident că eram în tranzit, au făcut efortul de a orna farfuriile într-un mod care sugera faptul că servirea se vrea a fi una care să tindă spre rezonabil. Fii-meu comandase o porție de sarmale, întrebînd de numărul lor ni s-a spus că este de 3, dar au venit 4. Mă întreabă băiatul: “-Tată, dar de ce e o sarma în plus? ” “-Păi o fi bonus, știu și eu? ” “-Mda, zice el, sper că nu e un bonus din alea care sunt ca un fel de acid pentru buzunarul tău de fier... ” Și a fost întradevăr un bonus și doar atît, fără “taxă de bonus…”

Cît despre cine popula incinta la ora 18 Duminică seara (mijlocul lui Noiembrie), erau cîțiva tineri care serveau cîte un suc (pe bune….) sau cite o bere stînd la un pahar de vorbă (în maghiară, of course…), de altfel liniștiți și civilizați.

Un punct în plus pentru ospătărițe: le-am întrebat unde pot găsi la ora aia o farmacie și răspunsul fiind evident că nici una nu era deschisă, avînd acces doar la serviciul de urgență al spitalului, am precizat că mă doare foarte tare capul și fetele s-au mobilizat prompt – una mi-a dat să iau de la ea 2 Paracetamoale și cealaltă mi-a oferit un pahar cu apă minerală ca să le înghit și asta fără nici o plată sau vreun fason oarecare.

Prețurile mie mi s-au părut acceptabile. Am servit așadar (preț per porție): Spaghetii Milanese 10 RON Sarmale 9 RON Tocănița de ciuperci 7 RON Supă fructe asortate 5,5 RON Cappuccino 3,5 RON Expresso mic (Lapte și zahăr incluse) 3 RON.

Ce aș pune poate nu neapărat cu semn de întrebare, dar ca elemente de atenție au fost următoarele:

-Despre pîine nu am fost întrebați dacă vrem, dar nici nu ni s-a băgat pe gît, astfel că în mod surprinzător nu am avut pîine pe masă

-Felul 2 era acceptabil dar încălzit neuniform, astfel dacă sarmalele juniorului dădeau în clocot, spaghetele mele milaneze erau călduțe iar Tocănița de ciuperci era cam călîie.

-La mine felurile de mîncare erau fie prea sărat (Spaghetele milaneze) fie prea puțin sărat (Tocănița de ciuperci)

-Am avut o tentativă de a mă duce la “Nefumători”, dar mi s-a spus că este “Închis”. Mă rog, oricum în tot restaurantul era doar o singură persoană care fuma, așa că nu era mare scofală.

-Am întrebat dacă au Ciocolată caldă și răspunsul a fost afirmativ, astfel că juniorul (10 ½ ani) a comandat una. Mi se părea mie (retrospectiv privind) că musiu cam mustăcea, dar am înțeles sensul acestor zîmbete cînd a venit nota și am constatat că puștiul servise de fapt un capuccino (ceea ce ‘mnealui a comfirmat după ce mi-am exprimat îngrijorarea legată de turarea motoarelor la vîrsta lui seara, după o ceașcă cofeinizată...). Mă rog, băiatul a declarat că pot sta liniștit, nu de alta dar mai servise și cu alte ocazii... (presupun că în curînd îmi mărturisește și că a mai fost și pe la gagici...). Lăsînd gluma deoparte, probabil că neînțelegerea s-a datorat diferențelor de limbă, deși mie mi s-ar fi părut ciudat unui puști să-i dai un cappuccino...

Una peste alta dacă sunteți în trecere prin Ghiorghieni și vă este foame, restaurantul vi-l recomand. Nu veți găsi acolo perfecțiune dar veți găsi standarde acceptabile și în plus „digerabile”.

***Nota WM: pentru site-ul oficial click aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2756 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI