'Mâncarea e fudulie! Băutura-i temelie! '

TIPĂREȘTE

După ce ne-am cazat în Piața Sfatului, mulțumiți că aveam ce dorisem, adică vedere spre agora, mai aveam de mulțumit ceva ce dădea deja semne de nerăbdare: stomacul bietul de el ce aștepta bunătăți înaintea plimbării pe sub Tâmpa. Și cum nici bietului Diogene nu i-au acceptat zeii dorința de a rezista fără mâncare, nouă nici atât. Greu de ales locul execuției, cei ce cunoașteți centrul Brașovului știți mulțimea de localuri ce-și întind vara mesele pe caldarâm că aproape nu știi unde se termină una și unde începe cealaltă. O luarăm noi așa la pas, am zis să nu mergem prea departe la cele cunoscute sau recomandate dar era greu de hotărât, mai ales că din echipa noastră de doi, unul se uita la ce au clienții în farfurii iar celălalt la ce au în pahare. Reclama mare și multă este peste tot la băutură, nu de oricare ci la bere, cam aceeași că doar este centru istoric dar nu-i bai. Noi doream să consumăm precum clienții de altă dată, ziua bere, seara vin roșu - doar Brașovul începutului de secol XX era renumit pentru localurile sale dedicate tuturor buzunarelor, unde grătarele sfârâiau mereu și abundau reclamele de genul "pentru sănătatea și economia dumneavoastră, încercați vinurile noastre, aduse de la mama lor! " Cu greu ne-am hotărât spre un colț de stradă cu frumoasă vedere spre munte și unde am găsit un colț de terasă cu mese libere.

Aici am ales să mâncăm vineri după amiază, văzând că ospătarii se mișcă destul de repede și par a fi și destul de sociabili. Ocupăm o masă și așteptăm, așteptăm... Cam după 7 - 8 minute - lungi ca orele când ești flămând - apare și la noi un puștan de ospătar, amabil și sigur pe el și, după clasica întrebare a soțului meu "ciorbă de burtă serviți și la ora asta? " primește un răspuns afirmativ și hotărât de genul "da sigur, cum să nu avem"; apoi comandăm și câte un bulz la cuptor urmând ca asupra desertului să ne hotărâm după consumul acestora (am renunțat pentru că dacă luam papanași sau clătite trebuia să ne târâm direct în pat și noi venisem puși pe hoinăreală). Dar noi am început să comandăm întâi "fudulia", "temelia" a fost comandată la sfârșit: o carafă de vin roșu, zis al casei - a fost foarte bun, îmi închipui cum e iarna, fiert cu mirodenii - plus o carafă de 500 ml limonadă cu mentă și miere și, desigur o tărie, o votcă ceva. Flăcăul strâmbă din nas: "da nu vreți o pălincuță din partea casei?! " Ei na, cum de nu, adu mai repede! Și tocmai când glumeam că o fi o țuică de prin sudul țării, apare flăcăul cu două păhărele de pălincă gălbuie cu aspect uleios, îmi pune mie întâi unul în față - probabil i s-a părut că eu sunt mai însetată sau poate am eu aspect așa de "temelie" - și pleacă să aducă restul comenzii. Îndrăznește soțul să miroasă, apoi să guste și se luminează la față așa precum cerul după ploaie. Studiez și eu olfactiv și parțial gustativ păhărelul și-l cedez, împăcată că stau la masă cu un partener mulțumit.

Ciorba de burtă a fost foarte bună la zeamă dar se pierduse burta, bucățelele erau greu de pescuit, probabil s-a dorit a fi o supă-cremă cu gust bun de ciorbă de burtă (deci au avut destule rasoale de vită), smântâna și ea bună. Bulzul cald a fost bun și destul de mult, în castroane de lut, brânza se simțea a fi de oaie, chiar mi-a plăcut. Prețul, 100 lei pe chitanță, fără partea flăcăului, aici intrând o ciorbă de burtă cu smântână și 4 ardei iuți, două porții de bulz, 500 ml vin roșu, 500 ml limonadă cu mentă și pâinea pentru ciorbă. Restaurantul nu are o ofertă foarte variată însă are și platouri cu specific local, mici, fripturi la grătar dar nu ne-au tentat cărnurile. Are o pagină pe net, incompletă însă, adresa este str. Michael Weiss nr. 29.

Vă spuneam în articolul despre cazare că este interesant să te uiți de la geamul camerei în farfuriile clienților și, după sistemul grecesc, să știi cam cum arată felurile de mâncare. Așa și noi, privind de sus la comenzile ce se duceau la mesele de la Pizza Roma, hotărâsem oarecum ce să luăm la următoarea masă. Asta a fost sâmbătă căci vineri n-am mai luat nimic, de obicei nu mâncăm seara decât ocazional. Așa că sâmbătă la prânz am reușit să prindem o masă la umbră la Pizza Roma. Localul este cu specific italian, oferă multe feluri de pizza, paste, salate, deserturi și băuturi diversificate, vinuri românești și străine, bere și diverse cocktail-uri. Eu am comandat pizza Pacific (cu pește), foarte bună iar soțul Diavolo cu un plus de sos picant. De băut, o carafă cu vin roșu, o limonadă mare cu mentă și două înghețate Coupe Jacques cu lichior triple-sec. Pizza foarte bună și mare - eu nu am reușit să mănânc decât jumătate dar fiind chiar în ușa pensiunii nu a fost o problemă să o ducem în cameră la rece. Înghețata a fost teribil de bună, făcută cu produse de calitate. În total nota a fost de aprox. 110 lei - pe bon, fără "tradiție". O pizza variază ca preț între 18 și 24 lei, înghețatele și salatele de fructe, între 10 și 14 lei, după cum sunt cu alcool sau nu. Nu-mi amintesc prețul la vin dar limonada a fost 12 lei. Noi am fost mulțumiți și de produse și de servire. Seara am observat că ospătarii împărțeau pături clienților ce veniseră cam sumar îmbrăcați, că serile acolo nu se compară la temperaturi cu cele de la noi din sud. Și ca distracție gratuită, într-un moment de neatenție al celor ce erau ocupați cu clienții, un grup numeros de "doamne", altfel bine îmbrăcate dar doar atât, au ocupat rapid și pe tăcute două mese, având fiecare în mână câte o înghețată de la o tonetă din zonă! Mai puțin religioase au fost după ce au fost invitate discret să se ridice și să plece. A fost distractiv.

Pizza Roma are două locații în Brașov, una în Piață Sfatului și una pe str. Republicii 16, ambele având mese și în interior și la terasă.

Păi credeți că doar atât ce e mai sus am mâncat? Ba! Dar chiar în mijlocul pieții cât și undeva în stânga două rulote gen car acoperit și pictat, preparau și vindeau nimic altceva decât teribilii Kurtoskalacs, colacii secuiești împletiți. Când te apropii de locul "crimei", un miros teribil de coajă de lămâie proaspăt rasă și de scorțișoară, te fac să devii nerăbdător, așa că eu le-am făcut ceva vânzare, ba chiar am adus și acasă, din păcate au rămas doar amintire. Un colac costă 10 lei și, dacă sunteți matinali - înainte de ora 10 dimineața - nu aveți nici o șansă să-i gustați căci "nu dospesc", așa că faceți aprovizionarea de seara. Este un dulce care are o istorie lungă de peste 500 de ani în bucătăria secuiască dar și a altor nații care fac produse asemănătoare, s-au scris multe cărți despre colacii aceștia care, după unii istorici în gastronomie, se pare că se făceau sub o formă apropiată și la greci. Tot la rulotele unde se vindeau colacii, mare succes aveau găluștele cu prune, 3 buc. la 6 lei însă pe acelea le-am ignorat complet. De ce " coș de fum"? Kurto, cu accentele respective în maghiară se traduce prin coș de fum, tubul de metal pe care se coc fiind asemuit cu un coș de fum. Am citit acasă istoria acestui produs, o găsiți, cu răbdare, pe net. Din păcate netul nu-mi aduce și gustul lor.

În două zile, nu complete, petrecute în Brașov, nu prea am avut ce încerca în materie de mâncare, variantele au fost doar două : încercăm terasele și restaurantele sau vagabondăm pe străzi, biserici, turnuri, școli? Amândouă nu aveau loc într-un timp așa scurt, noi am ales "vagabondajul" și ne-am școlit ascultând cu drag un om deosebit despre care vă voi povesti în maxim o săptămână.

Care este chestia cu "temelia" și "fudulia"? Aștept interpretările voastre în ecouri și poate am o surpriză, plăcută zic eu, să vă fac!

---

VIZUALIZĂRI: 2608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI