Târgul anual de la Negreni

TIPĂREȘTE

Răsfoind fișierul imagini în căutarea unei fotografii făcute anul trecut am dat întâmplător peste câteva făcute în octombrie anul trecut la un târg. Era o dimineață ploioasă de duminică și nu prea aveam nici un plan pentru ziua respectivă. Aveam un drum de făcut cam 40 de kilometri de Oradea în direcția Cluj dar parcă nu era destul. Ne-am amintit că e târgul de la Negreni (sau Fechetău cum i se mai spune în zonă- fekete in maghiară înseamnă negru) în acel sfârșit de săptămână. La început ideea ni s-a părut aiurea, nu prea suntem amatori de acest gen de distracție dar a fost interesant.

Localitatea Negreni se află cam la jumătatea distanței între Cluj și Oradea pe drumul E60 care leagă cele două capitale de județ. Casele sunt răsfirate de o parte și alta a Crișului Repede, comuna fiind formată din 3 sate și 33 de cătune. Primele date istorice referitoare le această așezare datează din epoca bronzului, primele scrieri despre târgul de la Negreni datează din evul mediu. Se pare că pe aceste meleaguri Horea a locuit și a lucrat ca jeler în jurul anului 1782.

Comuna a aparținut de-a lungul timpului când Bihorului când Clujului ea aflându-se la granița între cele două județe. Târgul a primit în anul 1815 aprobarea oficială, însă se pare că el a funcționat și înainte de această dată. Este cel mai mare târg de acest tip din țară, după unii chiar din estul Europei și are loc în al doilea week-end al lunii octombrie.

Scopul inițial era aprovizionarea țăranilor de pe toată Valea Crișului cu cele trebuincioase peste iarnă. Veneau cu căruțele din toate cătunele învecinate, își făceau proviziile, socializau, era un prilej de a-și întâlni rudele și cunoștințele pe care nu le vedeau prea des din cauza distanței…Azi târgul se întinde pe mai mult de 1 km de o parte și alta a albiei Crișului Repede. Si să nu credeți că e un târg doar de vechituri. Găsești cam orice.

De cum intri în comună, încetinești. Și nu din cauza limitării de viteză ci a oamenilor care aproape îți sar în fața mașinii și te îmbie să intri în parcările amenajate în curtea proprie. Prețul? 10 RON. De acolo o iei pe jos până la locul de desfășurare al târgului. Aici, lume pestriță: vânzători, țărani, orășeni și mulți străini. Vin cu autocarele și cu mașinile personale. Mulți din Ungaria, Polonia, Slovacia, dar am auzit vorbindu-se și franceză, germană…E un furnicar de oameni (cam 10.000/ zi după cifrele oficiale) pe o suprafața pe care dacă vrei să o vezi toată nu-ți ajung câteva ore.

Vanzătorii sunt din toată țara, stau în corturi sau mașini pe perioada târgului, își gătesc pe aragaze de campanie sau fac câte un foc. De multe ori negociază chiar din ușa cortului nu se mai deplasează până la client.

Ce îi atrage la acest loc? Nu e deloc amenajat. Marfa este expusă în mare parte pe capota mașinii sau direct pe jos (sau pe un lipideu cum zic oamenii locului). Toalete – ceva ecologice dar inutilizabile sau restaurantele din apropiere. Dacă ai noroc să plouă…noroi cât încape. Plin de cerșetori Dar…se pare că fiecare are motivele lui să vină aici. Mulți sunt colecționari amatori de chilipiruri, alții sunt gură-cască, pentru alții e obișnuință și probabil vin aici de când se știu în fiecare an.

Ce NU găsești aici? Dacă ești insistent sigur găsești ceea ce ai nevoie și chiar cumperi lucruri de care nici nu știai că ai nevoie. În afară de cele câteva tone de haine și pantofi second-hand, găsești obiecte de colecție marea majoritate din cele care ne-au însuflețit copilăria, haine noi, cojoace, oale, căldări, obiecte de lut dar și mâncare, dulciuri și clasicele comedii.

Prețurile sunt în RON, Forint sau Euro, depinde de cumpărător. Orice se negociază dacă ai talent și răbdare.

Se mănâncă în special preparate la grătar (carne, mici, cârnați) și bere…multă bere. Pălinca nu lipsește nici ea de pe masă.

Distracția pentru copii și nu numai clasicele topogane gonflabile și jocurile, aparatele care există în orice bâlci. Muzică peste tot de la hituri în vogă, la manele și populară. Problema e că se cam amestecă. Dar, la un moment dat prins în curentul de oameni nu o mai sesizezi.

Vizitatorii cum spuneam mulți și de toate neamurile. Mulți țărani sunt îmbrăcați încă în port popular, un amestec interesant de costume românești și ungurești. Restul de la trening la pantofi cu toc…

Dacă ne-am cumpărat ceva? O placă de lemn (pentru întins foile de prajitură) cioplită în fața noastră, negociată la 10 RON (am primit și 3 linguri de lemn bonus). Nu știam că am nevoie de ea dar e foarte practică. Am mai cumpărat ceva dulciuri “de casă”. Oricum nu venisem pentru negoț.

A fost o experiență, nu știu dacă aș mai repeta-o, dar o data în viață merită. Am revăzut obiecte care mă înconjurau în copilărie și care azi nu mai au nici o utilitate, am admirat mândria cu care poartă țărăncile portul popular, am văzut tineretul de la țară cum încerca să-și nege apartenența (deși chiar nu ar fi cazul) și să pară mai emancipat și nu în ultimul rând am remarcat încă o data spiritul nostru de turmă.

Anul acesta târgul va avea loc în perioada 10-13 octombrie.

---

VIZUALIZĂRI: 3287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI