Canionul de sare de la Praid

TIPĂREȘTE

Datorita celor patru atractii majore, “toate sarate” (salina, strandul estival cu apa sarata, “Wellness Center”-ul cu apa sarat-termala si Canionului de sare), Praidul a devenit un pol turistic important al tarii. Spre bucuria localnicilor (!), care si-au construit numeroase pensiuni agro-turistice, care functioneaza (aproape) pe durata intregului an. Dar nu ajunge sa ai numai multa, multa sare in ograda, (mai exista inca vreo 5-6 saline in tara), mai e nevoie si de oameni ai locului, care sa puna aceasta bogatie in valoare. L-am cunoscut pe directorul exploatarii saline, domnul S. Zoltan, un idol (Dumnezeu) al locului. Pe-aici, pe la Praid, el e cel mai iubit dintre pamanteni. Daca am avea astfel de oameni in fiecare localitate, dat fiind ca avem o tara atat de bogata, am fi noi astazi “locomotiva Europei”, nu Germania sau Franta.

In urma cu 2 ani, insoteam prin Ardeal, doua turiste din tara, ce lucrau in strainatate. Sovata, salina Praid si Corundul, erau in program. Autobuzul ce urma sa coboare in salina Praid, era deja in statie, pleca in 5 minute. Am luat repede biletele. Am dus masina mea in mega-parcarea salinei, aflata cam la 200 de metri de casa de bilete. La intrare, am pronuntat in fuga cuvantul magic “S.” si paznicul a facut o plecaciune, n-a vrut sa-mi ia nici un leu si mi-a promis ca-mi pazeste cu sfintenie masina, pana ma reintorc la suprafata. Am prins autobuzul de salina, n-a mai trebuit sa-l astept pe urmatorul, ce sosea dupa 30 de minute.

Precum accesul in “Cheile Banitei”, in cheile “Valea lui Stan”, sau in “Cheile Nerei”, nici in Canionul de sare de la Praid, nu veti ajunge prea usor, pentru ca veti gasi greu “intrarea” in canion, fara a citi cateva din numeroasele referate de pe internet. Dar, spre deosebire de celelalte chei sau canioane din tara, aici, la Praid, comunitatea locala, si-a dat seama de mult timp, ca, una din caile spre o viata mai buna, e punerea in valoare a singurei lor mari bogatii si atractii turistice, sarea, care aici, exista atat la suprafata cat si in subsol, pana la adancimi de 3 Km. Si astfel, s-au plantat numeroase tablite indicatoare, care te conduc spre salina, spre bai sau spre canion.

S-a dovedit de-a lungul timpului, ca noi, romanii suntem un popor care nu prea-si pune in valoare propriile atractii turistice (sau nu stie s-o faca) ci prefera sa le admire pe cele din alte tari. Imi reamintesc de un obiectiv tustistic din Franta, de un castel, aflat undeva pe un drumeag laturalnic ce se desprindea dintr-o sosea mai importanta, sosea pe care scria, pe niste panouri mari: “Mai aveti 2 Km pana la castel”, “Mai aveti 1 Km pana la castel”, "Mai aveti 500 de metri pana la castel”. “Sunteti la 100 de metri de castel! Ati ajuns! Bine ati venit! ”

Praidul este un copil al sarii iar localnicii si autoritatile locale, sunt nasii de botez, ai acestei zamisliri turistice a naturii, care a inceput inca de pe vremea cand oamenii de stiinta si-au dat seama de virtutile terapeutice ale aerului si ale apei sarate. Salina Praid este vestita in tara, strandul sarat estival arata superb, este unul dintre cele mai mari din Transilvania, el a fost realizat din “economiile” salinei. Iar in capatul strazii salinei, (la 1,7 Km distanta), se afla alte doua atractii: Wellness Center Praid si intrarea in “Canionul sarii”. Unde oare veti mai gasiti in tara noastra, o strada, de nici 2 Km lungime, cu 4 (patru) atractii turistice majore? Nicaieri! Primaria si Salina Praid, (care au promovat si furnizat, prin bloguri si fotografii proprii (pe Internet), mai toate informatiile despre acest canion, a atras, in urma cu un an, si niscaiva fonduri europene pentru a reface un pod cam subred aflat langa Wellness Center si a presarat traseul canionului sarii cu 8 panouri explicative despre toate formatiunile saline, pe care, turistul, le vede langa ele.

Canionul de sare de la Praid se mai numeste si Rezervatia Naturala Dealul Sarii. Are 60 de hectare si este o arie protejata geologic. In domeniul salin este un dintre cele mai bine conservate si spectaculoase zone din tara.

Daca inainte vreme, turistul gasea cu greu intrarea in canion, loc pe unde carutele satului de romi, aflat in apropiere, intrau ca sa se aprovizioneze cu bulgari de sare gema, acum, la intrare, s-a montat o bariera pe post de “paznic” si, in timpul zilei, exista si o casa de bilete cu un angajat al rezervatiei. Eu, care bat zona Praidului de mai bine de cinci decenii, am vazut si apreciat intreaga sa transformare si (r)evolutie. De-atunci am strabatut canionul de 3 ori si inca n-am ajuns sa-l cunosc in intregime, (cunosc doar unul din malurile paraului Corund, parau care il strabate, pe toata lungimea sa, de aprox. 1,2 Km). Pe celalalt mal, unde ajungi trecand peste un pod, loc in care se gasesc si cateva bazine improvizate cu namol sarat si cabine de dezbracat, inca n-am fost.

Inainte de ’89, vedeta Praidului, era salina. Si-atat. Pe-atunci, prin ce loc era intrarea in canion, nu prea stia mai nimeni. Nici chiar localnicii. Dupa’89, o echipa de tineri ecologisti din Ungaria, au strans ceva fonduri, la care s-au mai adaugat si cele locale, si s-a inceput amenajarea traseului turistic al canionului. Practic, acest traseu al sarii, leaga cele doua capate ale Praidului, unul situat pe soseaua Praid-Corund, nu departe de tablita indicatoare ce te anunta c-ai iesit din Praid si-ai intrat in Ocna de Sus si celalalt, aflat la capatul soselei salinei. Aceasta sosea incepe in fata minei de sare si se continua cu baile sarate estivale (stanga), aflate aproape vis-a-vis de cladirea casei de bilete si se termina cu Wellness Center Praid (pe dreapta) si locul de intrare in canion (pe stanga), vis-a-vis de Wellness. Acesta, e cel mai bun loc, pentru a incepe explorarea canionului.

Asadar, la un capat al acestui drum de nici 2 Km, veti intalni intrarea in salina si strandul sarat estival iar la celalalt capat, veti intalni Wellness Center Praid si intrarea in Canionul de sare.

Intrarea in canion (4 si 8 lei), se face dupa o bariera si un pod, o gasiti usor, la casa de bilete veti primi si un pliant. Gasiti si locuri de parcare. Casa de bilete e la nici 300 de metri de colina pe care se afla Centrul Welness si e bine semnalizata. Practic, de pe colina Wellness-ului se vede intrarea in canion si invers. Cei care vor sa parcurga drumul prin canion in sens invers si nu vor sa plateasca taxa de intrare, o sa se chinuie un pic, ei trebuie sa ajunga mai intai la iesirea din Praid spre Ocna de Sus si sa urmareasca un panou ce indica prezenta canionului (pe dreapta), scris in 3 limbi, romana-maghiara si engleza, (precum sunt si cele 8 tablite trilincve explicative din canion), sa strabata o pajiste de vreo 2-300 m si sa ajunga pana la marginea ei, loc de unde, la un momenta dat, se deschide intreaga perspectiva a vaii sarate a paraului Corund si o parte din canionul sarii.

Canionul de sare s-a format atat datorita eroziunii apei paraului Corund cat si si a activitatii umane, de exploatare a sarii. In paraul Corund, parau cu apa dulce, traiesc pesti. Dar in lungile perioade ploioase, apa sarata se scurge de pe versantii sarati si apa dulce, devine sarata. Pestii mor iar satenii profita de acel moment si aduna pestii din parau. E-o vorba pe-aici: ”Cand ploua mult, la Praid, ploua cu peste”. Paraul Corund are apa dulce din pricina argilei antrenate de ploi de pe versanti, care formeaza, un fel de albie pe sub cursul apei, altfel, apa ar deveni o saramura, in care n-ar putea vietui nici o fiinta vie.

Dupa ce-am trecut de bariera, pod si casa de bilete, apare fosta mina de sare, Ocna Iosif, e surpata si protejata de un gard de sarma. E adanca. Daca arunci o piatra in ea, doar dupa vreo 10-12 secunde vei auzi ca piatra a ajuns la fundul minei. Sa tot aiba vreo 70-80 de metri adancime. Mai facem cativa pasi si ne afundam intr-o padurice. O carare ne conduce spre canion. In padure e umbra. Dar, padurea se termina si dintr-o data, totul se lumineaza. E ca si cand ai iesi dintr-un tunel. E multa lumina in valea sarata, apare si paraul, si-un pod, apar campii si dealuri de matase. Ba nu, nu e matase, e doar sarea ce alba ca zapada, care apare si jos si la stanga si la dreapta si amplifica efectul razelor solare. Uneori, in canion, calci, efectiv, pe-o crusta de sare. Parca ti-e teama si jena. Exista si niste podete peste sare, dar nu le poti folosi intotdeauna. Alteori, calci parca, pe carari de creta. E fascinant. Adesori crusta de sare se formeaza peste un strat de namol. Treci peste ea si vezi in urma ta, urmele pasilor. Iti spui ca e pacat sa strici ce-a creat natura, acea crusta neteda si imaculata, dar, cand te gandesti ca sub tine, e-un munte de sare, de 4 Km latime, si 3 Km adancime, si ca, la prima ploaie, sarea de pe versanti iti va sterge urmele pasilor si va reface crusta, parca nu te mai doare inima atat de tare.

Admiram diferite formatiuni saline, precum un munte de sare si argila, inalt de peste 500 de metri, doline, chei de sare, izvoare sarate, perle de sare (a caror forma ar face invidioasa orice vedeta de la Hollywood), conopide de sare, creste de sare ce strapung argila colinelor din jur. Te fascineaza albul imaculat al stancilor de sare ce strapunge verdele padurii sau galbenul colinelor de lut. Dar vedem si “lapiezuri”, adica niste creste taioase, de care nu prea e bine sa te-apropii. Se disting si cateva urme de grote sapate in sare, dovada ca, mai demult, aici, in aceasta vale sarata, se practica exploatarea sarii, la suprafata.

Trecem pe langa cateva balti sarate si acumulari de namol mineral. Izvoarele sarate care rasar de la baza muntelui de sare, ce ne insoteste mai tot timpul, formeaza aceste ochiuri de apa, care, dupa evaporarea apei, se transforma in adevarate opera de arta, prin cristalizarea sarii. Apar canale sinuoase acoperite cu cruste si dalme de sare, sau covoare de perle pe care nu te mai saturi sa le privesti. In zilele toride de vara, aceste petece sau covoare de sare se unesc, formand o adevarata campie alba, fara de sfarsit.

Cand am vizitat pentru prima oara canionul, in urma cu doi ani, lipseau sacii de gunoi (atarnati de pomi). Si am mai vazut si o sumedenie de PET-uri, langa un mic baraj natural al paraului. Lucruri, care insa intre timp, au disparut, astfel incat, la urmatoarele mele excursii, am ramas incantat de curatenia care domnea in rezervatie.

In sfarsit, dupa mai bine de-un kilometru de feerie, ajungem si la capatul canionului sarat. Aici apare un munte de sare pura (neamestecata cu argila), munte inalt de 80 de metri, usor de privit si fotografiat dar greu de escaladat din cauza crestelor ascutite si taioase. E vorba de varful aisbergului subteran de sare gema, care zace adormit de milenii sub localitatile Praid si Ocna de Sus, cel mai mare zacamant de sare din tara. Acolo, undeva jos, sub talpile noastre, la 120 metri adancime, se afla si salile intestate de lume, mai ales de copii, ale salinei de la Praid.

Apa de ploaie si paraul Corund, au modelat toate aceste formatiuni geologice, ce astazi ne incanta ochiul. Dar ce se intampla cu apa pluviala ce patrunde si in adancurile aisbergului salin, pe care-l poate dizolva? Pe vremuri, in salina de la Praid exista un izvor termal. Apa avea 42 de grade C. Satenii au exploatat acest izvor, au adus apa sarata si calda la suprafata pamantului si au creat chiar si o baza de tratament. Se faceau bai sarate la vana si impachetari cu namol cald. Vara, functiona langa salina si un strand cu apa sarata (pe amplasamentul celui modern, existent azi). Cu timpul, izvorul termal s-a colmatat, a disparut. Dar apa pluviala infiltrata in salina de la Praid, nu si-a pierdut valoarea. Ea, devenind sarata in mod natural, este astazi acumulata si pompata, in sezonul estival, in bazinele strandului cel nou, de la suprafata.

Asadar, aici la Praid, nimic nu se pierde, totul se transforma.

@Web, te rog clipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=PZoDIdE9hh8

---

VIZUALIZĂRI: 7314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI