Parcul Dendrologic Simeria

TIPĂREȘTE

Şi azi a fost o zi frumoasă de vară târzie.

Deşi de dimineaţă a fost puţin răcoare, spre ceasul amiezii soarele încălzea îmbietor. Ioana era la grădiniţă, mami cu bebe, Io ce să fac. Hai la drum să văd dacă mai este Parc Dendrologic la Simeria. Fuga la tren şi în Simeria, pe drumuri cunoscute, demult bătute, hai spre parc. Ajuns pe pasarela pietonală ce traversează calea ferată am privit spre gara pustie. Simeria nu mai este ce a fost. Privind spre oraş, mi-am dat seama că Simeria totuşi nu este un oraş mort. Blocurile erau frumoase, cel puţin la faţadă, spre stradă. Pe lângă străzile întortocheate din zona gării, erau şi străzi drepte, trase şnur. Pe unde am umblat, nici asfaltul nu era rău. Simeria, fostul oraş al ceferiştilor, a devenit şi oraş al pietrarilor, aici prelucrându-se marmura albă şi neagră la „marmosim”, unde căutătorii de materie primă pentru monumente funerare găsesc din plin. Ba chiar şi gata prelucrată. Dar turistul deprins cu drumeţiile paşnice nu prea are ce vedea.

Ca de obicei, mi-am început drumeţia din gară. După ce am trecut pasarela am ajuns la Atelierele de reparat vagoane ce datează din 1869 apoi la o biserică romano-catolică ce a fost construită în 1886, lângă biserică aflându-se şi Şcoala generală „Sigismund Toduţă”,

Apoi într-un părculeţ în care se află Monumentul Eroilor Martiri şi de acolo n-am mai găsit nimic interesant până la Parcul Dendrologic, unde am găsit porţile larg deschise. Nu l-am mai văzut de peste 20 de ani. Atunci era primăvară şi erau multe flori. Acum au fost doar câteva flori răzleţe şi arborii mai îmbătrâniţi. Atunci era un colţ zoologic cu animale sălbatice din pădurile noastre: lupi, vulpi, mistreţi, cerbi carpatini, căprioare, iar păsări erau păuni, fazani, găini domestice, raţe, gâşte. Acum nu mai era nimic. Doar o casă fără uşi, ferestre şi acoperiş.

Dar cel mai mult mi-a plăcut aerul proaspăt şi liniştea care domnea peste tot. Miresmele se schimbau de la un loc la altul, în funcţie de grupurile de arbori şi ierburile care dominau. Am ajuns şi la micul lac amenajat unde atunci erau mulţime de peştişori ce jucau prin apă, acum doar nişte plante acvatice şi o cutie de bere ce plutea stingherită pe luciul apei. Şi pentru a mă lăuda, am luat cutia din apă şi am aruncat-o într-un coş din apropiere.

Încet s-au scurs două ore de linişte şi recreere, după care am plecat spre gară. Căutam o statuie ce o ştiam de atunci. N-am mai găsit-o. Era un muncitor, probabil feroviar, din câte-mi mai aduc aminte, ridicată în memoria celor căzuţi la greva din 1933. Dar de la un localnic am aflat că în urmă cu vreo doi ani a fost demontată de ţigani. Era din bronz.

Am ajuns din nou la gară. Un tren gara, dar călători erau puţini.

Tu călătorule, care ai drum prin Simeria, fă un mic ocol şi intră prin Parcul Dendrologic. Nu vei avea ce regreta. Călătorul ce merge spre Deva, după ce trece pasajul peste calea ferată să ţină drumul înainte. După cca. 5 minute de mers va ajunge la parc. Cei care vin de la Deva, în loc s-o ia la dreapta spre pasajul peste calea ferată, să o ia la stânga şi imediat vor ajunge la aer curat. Dar pentru a vedea cât de cât ceva, aveţi nevoie de cel puţin două ore pentru a merge încet pe aleile din pământ, fără betoane. Deci, nu se recomandă vizita după ploaie.

---

VIZUALIZĂRI: 4272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI