Misterul padurii Baciului

TIPĂREȘTE

Cine n-a auzit de padurea Baciu-Hoia de langa Cluj? E suficient sa faci vreo cativa kilometri din Cluj inspre Zalau si-ai intrat deja in celebrul sat Baciu, sat despre care a curs multa cerneala prin revistele de anticipatie si cele ce se ocupau de fenomene paranormale.

M-am hotarat sa-i fac si eu o vizita in timp ce ma aflam, plictisit, intr-un "sicriu zburator" low-coast, ce facea cursa sa regulata de la Cluj spre o mare capitala europeana. Pe la 11. 000 de metri inaltime am deschis din intamplare o revista, in care erau prezentate principalele atractii ale Clujului... Universitatea Babes-Bolyai, Gradina Botanica, Centrul vechi si... Padurea Baciului, unde, scria acea revista, ca au fost observate cateva farfurii zburatoare iar in padurea cu pricina se petreceau o multime de fenomene ciudate. Farfuriile apareau doar la developarea fotofrafiilor "alb-negru" in stil vechi, acum dupa ce au aparut aparatele digitale, au disparut sau mai zis au "zburat" si farfuriile.

Asadar, intr-o dimineata cam mohorata si cu o ceata groasa tocmai buna de taiat cu drujba, ceata prezenta doar in poemele lui Baudelaire, Bacovia sau in mlastina din Baskerville pe unde Sherlock Holmes cauta un caine mare, am pornit spre acea padure in care citisem eu pe internet ca arborii cresc aiurea, motorul masinii te lasa cand ti-e mai drag, telefonul mobil ti se descarca, ceasul de pe mana ti se opreste, acul busolei se-nvarte nebuneste, si, lucrul cel mai ciudat, daca strabati padurea, realizezi cand ai iesit pe partea cealalta ca ai ajuns tot acolo de unde ai pornit, asta daca ai avut bafta sa nu te ratacesti iar daca reusesti totusi sa strabati o bucata din ea si sa te intorci, vei constata ca la plecare ai nevoie de o ora iar cand te-ntorci, pentru aceeasi distanta, ai nevoie doar de 10 minute. Pana aici totul suna cam ciudat, intr-adevar. In plus, in noaptile cu luna plina auzi zgomote ciudate si vezi o groaza de ochi care te urmaresc din intuneric.

E fantastic, ce mai "tura-vura", pe langa toate astea, misterul Elodiei, al monstrului din Lock Ness, al cercurilor din lanurile de grau englezesc sau al jocul piramidal al clujeanului domn Stoica, palesc. Ba unele voci afirma ca ochii lor au vazut si ciudate obiecte zburatoare desupra padurii, care aterizau in mijlocul ei, unde se afla un lac ce bolboroseste fara incetare.

Numele de "Padurea Baciului" se pare ca nu-i vine de la numele localitatii Baciu ci de la un baci (cioban) ce-a disparut fara urma cu turma cu tot! Am uitat sa va mai spun ca, unii cred ca aici pe undeva prin padure exista si o poarta ce "te poarta" departe, intr-o alta dimensiune. Cu alte cuvinte, dispari cu totul, precum baciul cu oile din fraza de mai sus.

Ma intelegeti deci ca aveam putina piele de gaina pe mine cand am intrat in acea padure. Dar n-am gasit-o usor, unii sateni nu aveau internet, nu citisera nimic despre farfurii zburatoare, ei ar fi preferat mai degraba o farfurie cu supa. Aveam la mine si o busola cumparata de la bulgari pe cativa leva.

In sfarsit, un tanar, imi spune pe unde e intrarea. Intrarea in padure e pe langa "Sun Garden", un hotel de 4 stele superb, cu multe statui antice si fantani arteziene in curte, dar anacronic situat in pustietatea ce-o aveam in fata, in spate si pe cele doua parti laterale. Deocamdata, intr-adevar, acest lucru mi s-a parut foarte ciudat! Poate ca patronul a investit aici o avere, convins fiind ca fenomenele stranii din padurea de langa hotelul sau ii vor aduce o groaza de turisti sau macar se va putea fotografia langa niscaiva extrateresti, pentru publicitate.

Am intrat prudent in padure, care mi s-a parut in primul rand mai deasa decat cea mai deasa padure ce-am vazut-o vreodata. Am gasit si-un drumeag mai liber. Arborii cresteau intr-adevar aiurea. Unii erau "siamezi", aveau un trunchi comun care apoi se despartea in doua, altii cresteau in forma de "S", precum niste serpi, altii cresteau incolaciti unul in jurul celuilalt nefiind din aceeasi specie, altii se desparteau chiar de la radacina sau o luau in diagonala, altii se uneau, cate trei la varf ca si cum ar fi crescut in manunchi, de sus in jos... Putini copaci mi s-au parut "normali". Parca stateam in fata unei paduri drogate. Altii, de la o anumita inaltime se pliau in unghi drept iar altii se terminau brusc, fara a mai avea crengi. Pe trunchiul unora distingeai figuri zoomorfe, eu am distins pe unul dintre ei figura unui "E. T. " iar altii parca aveau zeci de ochi cu care te priveau. La un moment dat padurea a devenit atat de deasa incat n-am mai putut inainta. Si parca ceva din mine imi zicea sa ma intorc. Am privit busola, ceasul, telefonul mobil, toate functionau normal Si motorul masinii a pornit din prima.

Adevar sau fictiune? Nu stiu ce sa zic. Eu va trimit imaginile si voi veti judeca singuri.

Oricum, un sfat prietenesc, nu intrati singur si fara un spray paralizant in acea padure, s-ar putea ca din lacul ce bolboroseste mereu sa apara capul monstrului "Nessie". Iar daca acesta nu va disparea rapid in vreo poarta stelara din padure, ati incurcat-o rau!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 8720 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI