Complexul Muzeal “Andrei Bojor”, Cluj si Bisericile de lemn din Sarmasu si Sarmasel Gara, Mures

TIPĂREȘTE

I. P. Pavlov: “In esenta, razboiul este un mijloc salbatic de rezolvare a unor probleme de viata, un mijloc nedemn pentru o natiune umana. ”

Niciodata razboiul nu a adus un castig total, intotdeauna a schimbat ceva si s-a pierdut ceva. Niciodata nu se va putea castiga un razboi fara pierderi de vieti omenesti, Un razboi intotdeauna lasa urme dureroase.

Dupa cum bine spune Pavlov, razboiul este “un mijloc salbatic”, uneori e o consecinta a urii si frustrarii unor popoare, alteori e un calcul politic sau economic, dar de foarte multe ori scoate in evidenta tot ceea ce are omul mai rau in el.

Asa s-a intamplat si in cel de-al doilea razboi mondial, cand la 30 august 1940, o parte din teritoriul Transilvaniei a fost cedat hortistilor. Imediat dupa semnarea tratatului, armata hortista a intrat in Ardeal si a inceput seria crimelor si atrocitatilor asupra romanilor, cetateni civili, nevinovati, scriindu-se astfel o pagina neagra in istoria Transilvaniei. De asemenea, si la retragerea trupelor hortiste, in ’44, cand s-a terminat razboiul iar Transilvania revine Romaniei, atrocitatile comise nu au cunoscut limite.

Unul dintre conducatorii hortisti de atunci a fost Wass Albert, declarat ulterior criminal de razboi de catre instantele nationale si internationale, pentru crimele comise impotriva romanilor in aproape toate localitatile din Ardeal. Dupa razboi, Albert Wass s-a refugiat in SUA unde s-a sinucis la varsta de 90 de ani, in 1998.

Ca urmare a acestor atrocitati, in memoria celor ucisi atunci, s-a deschis Complexul Muzeal “Andrei Bojor” din Muresenii de Campie, comuna Palatca, judetul Cluj. Schita muzeului exista inca din 1960, dar muzeul abia de curand s-a putut infiinta, in august 2010 si inca nu este cunoscut. “Aici ajung doar ratacitii”, spunea un satean in legatura cu acest muzeu.

Eu am ajuns aici intamplator, avand drum intr-o localitate de langa Gherla.

Complexul Muzeal cuprinde:

- Muzeul National al Refugiatilor

- Muzeu Etnografic

- Monumentul Martirilor Neamului Romanesc

- Biserica Cuvioasa Parascheva

- Groapa Comuna si Troita Martirilor de la Taga

- Foisor

Complexul muzeal atrage atentia imediat. Ne aflam acolo in afara programului de vizitare, dar vazand complexul am fost foarte curioasa si am discutat cu un vecin. Astfel, am putut intra in incinta complexului, dar mentionez ca nu am intrat in cele doua muzee.

In casa fostului preot Andrei Bujor au fost ucise 12 persoane, inclusiv un copil de 5 ani si unul nenascut, dupa mai multe ore de tortura. Trupurile lor au fost apoi aruncate intr-o groapa cu var din spatele casei, groapa comuna , unde au ramas ani de zile, pana cand au fost exhumate si ingropate in cimitirul bisericii. Dintre cadavre, unul singur a fost scos dupa trei zile, cand tatal unei victime a reusit sa primeasca acordul ucigasilor pentru a ridica trupul neinsufletit al fetei sale. La scoaterea cadavrului, groparii au ramas ingroziti la vederea trupurilor sfartecate, din care greu se mai putea determina sexul cadavrelor.

Casa a ajuns o ruina, iar in locul ei s-a construit Muzeul National al Refugiatilor. Din cate am inteles, inauntru ar fi fotografii, marturisiri, descrieri ale acestor atrocitati. Arhitectura muzeului este tipic romaneasca, cu barne si pridvor de lemn.

Masacre au avut loc in toate satele invecinate, la Taga, la Sucutard, Sarmas, Geaca, astfel ca acest muzeu « aduna » victimele intr-un loc pentru un ultim omagiu.

Mai tarziu, groapa a fost astupata, betonata si s-a ridicat o troita, Troita Martirilor de la Taga.

Muzeul Etnografic a fost amenajat abia la sfarsitul lunii august 2011. Deoarece traditia taranului roman pare sa fie pe cale disparitie si nu e pretuita la adevarata ei valoare, muzeul doreste sa renasca aceasta traditie, astfel ca la intrare este un citat din Lucian Blaga, foarte sugestiv: “Vesnicia s-a nascut la sat... ”

La cativa metri de cele doua muzee vizitatorii pot admira Biserica Cuvioasa Parascheva, Monument Istoric si de Arta, construita in anul 1774 in satul Aschileu Mic, dar stramutata ulterior in satul Sava de unde a ajuns apoi in cadrul Complexului Muzeal Muresenii de Campie.

Conform descrierii de la intrarea in biserica, trecutul acesteia are multe necunoscute. Construita din lemn, contine Moastele Cuvioasei Parascheva, al carei hram il poarta biserica. Aceste moaste au fost cumparate de Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei, in 1641.

Biserica este o adevarata bijuterie, construita in stil arhitectonic traditional specific zonei. Picturile sunt foarte sterse, se crede ca dateaza din 1879.

Foisorul a fost construit pentru turistii care vin la muzeu, pentru a se putea odihni. Si foisorul are elemente tipice, coloanele din lemn fiind realizate dupa « Coloana infinitului » a lui Brancusi.

In fata Muzeului National s-a ridicat Monumentul Martirilor Neamului Romanesc, unde numele celor ucisi, gravati pe bucata de marmura neagra, sta marturie pentru viitor. La inaugurarea monumentului a fost prezent si Adrian Paunescu, pe atunci Ministru al Culturii.

Acest muzeu a fost conceput pentru a nu se uita aceste atrocitati, pentru ca, asa cum spunea Benito Mussolini, "Razboiul este o lectie a istoriei pe care popoarele niciodata nu si-o amintesc indeajuns.”, iar atunci cand istoria sau greselile trecutului se uita, aceasta (istoria), are toate sansele sa se repete.

Monumentul este incadrat de doua turnuri, flancate de steagul Romaniei.

Muzeul este deschis miercuri si vineri intre orele 9.00 – 16.00, dar din spusele sateanului cu care am discutat, in ziua de vineri cei care administreaza muzeul nu vin intotdeauna. Drumul pana acolo e foarte prost, am circulat pe drum de tara, din pietris. Am inteles ca ar fi promisiuni pentru asfaltarea drumului, dar pana atunci... La plecare, am luat-o prin satul Palatca, pe aici drumul fiind mai bun. E un drum asfaltat si am iesit la drumul principal spre Cluj.

La intoarcere am oprit in Sarmasel Gara si in Sarmas pentru a vizita doua biserici pe care le-am vazut de fiecare data cand am circulat pe acest drum, dar din lipsa de timp nu am reusit.

In Sarmasel Gara se gaseste Biserica de lemn Sf. Arh. Mihail si Gavril, monument istoric din sec. XVII, mai exact din anul 1692, dar intr-un act editat de Mihai Viteazul, se pare ca aceasta biserica exista in anul 1601 in localitatea Damb, de unde a fost ulterior stramutata.

Poarta de la intrare era inchisa, dar vazandu-ne o localnica, ne-a indrumat spre casa preotului. Sotia sa a venit si ne-a deschis, biserica. Interiorul este plin cu icoane si stergare traditionale romanesti, care mi-au amintit de anii copilariei petrecuti la bunici.

Biserica de lemn din Sarmasu – Muzeu de arta religioasa, amplasata intr-un cimitir, este mentionata intr-o scrisoare din 1348. Muzeul detine o carte bisericeasca veche.

In fata bisericii ne intampina Alexandru Batraneanu (Chioreanu), primul prefect al Campiei Transilvaniei si participant la Revolutia din 1848 alaturi de Avram Iancu.

In pridvorul bisericii sta bustul de bronz al maresalului Ion Antonescu, deoarece acesta a aparat evreii de hortisti. Cu toate acestea, in Sarmasu, in septembrie 1944, a avut loc un genocid, fiind masacrati 126 de evrei, genocid cunoscut in istorie sub numele de Masacrul de la Sarmasu. Printre cei care au fost ucisi atunci este si tatal cunoscutului actor Ovidiu Iuliu Moldovan.

In locul unde au fost ucisi si ingropati, intre cruci, azi se ridica un monument in memoria lor, in localitatea Camarasu, in Cimitirul evreilor.

Vizitarea Complexului Muzeal si a bisericilor de lemn din Sarmasu si Sarmasel Gara ofera turistului placerea de a (re) descoperi traditia arhitecturala romaneasca, precum si o pagina neagra din istoria Transilvaniei din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

---

VIZUALIZĂRI: 3642 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI