Rezervatia de bujori de la Zau de Campie

TIPĂREȘTE

Bujorii de stepa de la Zau

La 66 km de Tg. Mures, urmand drumul Ludus-ului, se gaseste, undeva, pierduta printre frumoasele coline ale Transilvaniei, rezervatia de bujori de stepa de la Zau de Campie. Este unica in Romania, la fel ca si muzeul palariilor de paie. Aclimatizarea si inmultirea plantei n-a fost o munca usoara, ea mai traieste doar prin indepartatele stepe ale Asiei. Rezervatia numara 50. 000 de exemplare, rosii ca "singele-voinicului" si comparatia nu mi se pare hazardata. Privind cele cateva hectare de pete rosii asezate parca de mana impresionistului Monet pe imensul covor verdele ce se-ntinde pe doua coline, aii mpresia ca un urias s-a ranit la o mana si o sumedenie de picaturi de sange au umplut campul.

Bujori salbatici exista si la noi in tara, de 10. 000 de ani, dar imprastiati prin intreaga tara, mai ales prin stepele Baraganului. Bujorii infloresc o singura data pe an, carnavalul rozelor nu tine decat o singura saptamana, dupa care florile dispar iar plantele intra in germinatie pentru inca aproape un an. Data eflorescentei maxime e in jur de 1 mai (28 aprilie-4 mai), asa precum a fost si in anul acesta, zi cand rezervatia a fost vizitata, doar in prima zi, de 1400 de turisti, apoi, dupa 4 mai, petalele se desprind si se lasa duse de vantul cald al primeverii iar semintele de albine, care le raspandesc peste tot. , Unii turisti au venit din Belgia, Olanda, tarile scandinave sau Franta, data infloririi e anuntata in mass-media locala si internationala prin TV. Paeonia Tenuifolia are o culoare "rouge-foncé" (rosu-inchis) iar Crambe Tataria, planta lor de companie, este alburie, dulce si comestibila. Are gustul mierii. "Niciodata nu le-am zis satenilor ca aceasta tufa alba e dulce, le-am zis ca e otravitoare si nu care cumva sa se atinga de ea ca e bai mare apoi... altfel acestea ar fi disparut demult... "glumeste nea Tavi, administratorul plantatiei. Bujorii se comporta precum floarea-soarelui, urmaresc soarele de la rasarit la apus dar sunt foarte pretentiosi, ei nu cresc oriunde ci doar acolo unde au conditii propice de sol, lumina si umiditate. Intrarea in rezervatie e gratuita, fotografierea sau filmarea bujorilor, la fel... "daca ati batut atat cale, doar n-o sa va iau bani la intrare"... adauga nea Octavian. Deh, lucrurile gratuite sunt rare in ziua de azi, mi-aduc aminte cu bucurie dar si nostalgie de minunatele clipe petrecute intr-o vara, pe o terasa de la Bagnolles-de-l'Orne, o vestita statiune balneara din Normandia, unde am cerut si eu un pahar cu apa de la chiuveta (nu Vittel sau Evian) si m-a costat un franc.

Rezervatia n-ar fi existat fara munca de-o viata a mentorului ei si a dascalui lui nea Tavi, mos Sancraian, care chiar si acum la 91 de ani, mai vine uneori sa-si vada puietii chiar daca umbla greu. Gradinarii si preotii traiesc cel mai mult! E un lucru stiut. Primii din cauza lipsei stress-ului si a vietii in plina natura, ceilalti datorita credintei nestramutate de-a lungul intregii lor existente. Se pare ca viata in plin aer si credinta in Dumnezeu e o garantie a longevitatii. Natura ne ajuta, ne relaxeaza, ne vindeca, trebuie doar sa avem si noi grije de ea. Asa cum mos Sancraian si nea Tavi au grije de bujori.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 7106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI