Ghelari, locul unde visul unui om s-a împlinit

TIPĂREȘTE

Dacă aţi ajuns în Hunedoara şi întrebaţi unde se duc hunedorenii la sfârşit de săptămână, probabil vi se va răspunde: la Cinciş. Înt-adevăr, e frumos şi merită să faceţi vreo 6 km până acolo şi chiar să staţi mai mult.

Dar, dacă tot aţi ajuns în zonă, merită să mergeţi şi un pic mai departe, pe acelaşi DJ687E, încă vreo 10 km, până în comuna Ghelari, sau Ghelar (am întâlnit ambele variante ale numelui localităţii, chiar la intrarea în comună). Am citit undeva, nu mai ştiu unde, că până prin 1980 comuna se numea Ghelar, după care numele i s-a schimbat în Ghelari. Este doar o presupunere a mea, dar cred că schimbarea s-a făcut datorită sonorităţii germane a numelui (oricum, localitatea este românească get-beget).

Puteţi veni direct de la Hunedoara pe acest drum, trecând prin comunele Teliucul Inferior şi cel Superior, Mănăstirea şi, la vreo 15-20 km de Hunedoara, ajungeţi la Ghelari. Drumul este asfaltat şi în stare bună şi parcurge şerpuit o zonă muntoasă cu peisaje mirifice. Comuna a fost, până de curând, un centru minier pentru extracţia minereului de fier, dar acum mina s-a închis.

De ce să mergeţi la Gheari? Ei bine, pentru a vedea cea mai mare biserică sătească din ţară, de fapt, putem să-i spunem fără a greşi, o catedrală ortodoxă. Este vorba despre biserica nouă din Ghelari. Evident, există şi o biserică veche, de prin secolul al XVIII-lea, aflată în aceeaşi incintă, dar biserica nouă merită tot efortul de a ajunge până aici.

De fapt, biserica nouă nu mai este aşa de nouă, avînd în vedere că anul trecut s-au împlinit 70 de ani de la punerea pietrei de temelie. Lucrarea a fost concepută şi începută în urma unei revelaţii pe care a avut-o preotul de-atunci din Ghelar, construcţia respectând întocmai viziunea acestuia. Cel puţin, aşa se povesteşte.

Construcţia a durat, cu întreruperi, până în 1973, când biserica a fost sfinţită şi a primit hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel (biserica veche, de lângă ea are hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril).

Noi am ajuns aici într-o frumoasă dimineaţă însorită de august 2006, când lucrările de consolidare realizate în cadrul unui program guvernamental erau spre sfârşite, chiar aşteptau în acea zi o vizită "de sus", dar nu cel mai sus, care să constate starea lucrărilor. În afara unor mici finisaje şi a picturilor exterioare, lucrările erau terminate.

La intrare, se urcă pe un şir de trepte de marmură, tot cu marmură fiind pavat şi interiorul bisericii. Este singura biserică ortodoxă din cele văzute de mine în care sunt puse scaune (e drept, nefixate în podea) pentru enoriaşii de rând.

Interiorul este impresionant. Pictura originală, realizată prin anii '60, a trebuit să fie refăcută, din cauza crăpăturilor mari, apărute în pereţii bisericii, ca urmare a mişcărilor solului, cauzate de lucrările miniere. Caracteristic picturilor este faptul că personajele te urmăresc cu privirea în orice poziţie te-ai afla în biserică.

Biserica are un stil propriu, ce nu poate fi încadrat într-un anumit curent, datorită faptului că ea a fost realizată după planurile preotului, făcute conform revelaţiei pe care acesta a avut-o pe când încă nici nu era paroh în Ghelari.

Pentru informaţii detaliate (care, eventual, să vă dea o motivaţie în plus de a merge acolo), puteţi accesa aceste adrese: biserica.ghelar.ro sau crestinortodox.ro - biserica din Ghelari.

Vă asigur că o clipă de smerenie în Catedrala din Ghelari merită să faceţi drumul până acolo, chiar dacă nu sunteţi foarte religioşi, pentru că frumuseţea locurilor este deosebită.

Vă dau un sfat (pont, tip, cum e acum la modă): mergeţi vara sau şi mai bine, toamna, dar nu târziu, vegetaţia dă culoare peisajului.

Călătorie plăcută.

---

VIZUALIZĂRI: 11122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI