Aragonitul și ceramica de Corund

TIPĂREȘTE

Am hoinărit pentru câteva zile vara trecută prin zona Sovata-Praid și am vizitat unele obiective interesante din această frumoasă parte a țării. La plecarea noastră de aici am ales să ne deplasăm către Brașov, iar ruta pe care am ales-o (DN 13A) ne-a condus rapid spre localitatea Corund (jud. Harghita), renumită pe plan național pentru obiectele de ceramică măiestruit șlefuite de către meșterii din partea locului.

Aveam cunoștință de un obiectiv turistic aflat aici, așa că am urmărit existența indicatorului care să ne conducă spre Muzeul de aragonit din Corund (aflasem anterior despre muzeu din articolul lui dorgo: vezi impresii). Am observat indicatorul căutat (are scrisul alb pe fond negru) pe partea dreaptă a drumului, așa că am oprit mașina pe marginea șoselei și am coborât pentru a vizita muzeul. Clădirea care găzduiește acest muzeu se află într-o curte obișnuită, iar dacă ai trecut de indicator este greu să-ți dai seama unde se află obiectivul. Culoarea exterioară predominantă a clădirii este galbenul.

Muzeul este de fapt o încăpere având dimensiuni medii, unde pot fi admirate piesele din expoziție și unde pot fi lecturate diverse informații. La momentul vizitei noastre aici am fost singurii turiști și am întâlnit o ghidă bine pregătită, cu un accent simpatic, care ne-a explicat în mod amănunțit ce reprezintă aragonitul, prezentându-ne totodată și câteva date referitoare la exploatarea acestuia. Aragonitul este o piatră semiprețioasă care apare atunci când apele minerale bogate în carbohidrați se infiltrează în fisuri aproape de suprafață. Pentru că se modifică presiunea prin eliminarea dioxidului de carbon, elementele chimice rămase cristalizează formându-se un fel de rocă nu foarte dură, relativ ușor de prelucrat. Dimensiunile și culoarea bucăților de aragonit depind de compoziția chimică a apelor. Ghida noastră ne-a explicat mai multe lucruri despre geneza aragonitului, însă cam atât am reușit să rețin (am luat câteva notițe într-un carnețel pe care îl avem în mașină pentru asemenea situații).

Expoziția muzeului cuprinde unele bucăți de roci ce conțin aragonit, așezate în partea centrală a încăperii. De jur împrejur sunt amplasate mai multe vitrine cu obiecte obținute prin prelucrarea aragonitului. Am putut admira aici scrumiere realizate din aragonit, ceasuri de masă, suporturi pentru lumânări și pentru fotografii, fructiere, o vază, o casetă pentru bijuterii, diferite tipuri de mânere, dar și unele mici piese nefinisate. Într-un colț sunt înșirate câteva dintre uneltele folosite la prelucrarea manuală a aragonitului. Pe pereții încăperii sunt afișate panouri cu informații referitoare la istoricul exploatării de aragonit, la procesul de prelucrare, dar și la inginerul Knop Vencel – omul care a pus bazele uzinei de aragonit din Corund.

Pe lângă informațiile pe care le-am lecturat sumar, utile au fost și unele explicații ale ghidei cu privire la acest inginer: el s-a născut în Cehia și a studiat în țara natală, dar și în Austria (Viena), deprinzând tainele cioplirii în piatră. În anul 1895, Knop Vencel a fost invitat de către statul maghiar să fie profesor la Școala Maghiară de stat de cioplire și șlefuire din Zlatna, fiind ulterior premiat pentru cercetările sale. În anul 1908, Vencel a fost invitat de către un prieten la Corund, unde a fost încântat de peisajele frumoase, dar unde mai ales i-a surâs faptul că aragonitul apărea chiar la suprafață în zone din jurul localității. Ulterior, inginerul Vencel și-a depus demisia de la Zlatna și s-a mutat la Corund, punând aici bazele unei uzine de aragonit (acest muzeu micuț este de fapt amenajat într-o anexă a fostei uzinei de șlefuire a aragonitului); localnicii au fost cei care adunau bucățile de aragonit, fie din niște mine de suprafață aflate în apropiere, fie chiar de prin zone deloc amenajate. Produsele obținute prin șlefuire se bucurau de o reală apreciere în rândul oamenilor înstăriți; afacerea s-a dezvoltat, însă izbucnirea Primului Război Mondial a dus la întreruperea lucrărilor. După război, afacerea a fost repornită, dar piesele realizate nu au mai avut același succes ca înainte. Inginerul a decedat la data de 19 noiembrie 1941. Exploatarea și prelucrarea aragonitului la Corund au fost reluate de către comuniști după 1950, dar producția s-a diminuat tot mai mult. Comuniștii au folosit dinamita în exploatarea zăcământului de aragonit, distrugând astfel mare parte din acesta. În anul 1974, uzina a fost închisă definitiv.

Pe lângă informațiile referitoare la Knop Vencel și la exploatarea aragonitului, pe pereți am mai văzut și fotografii care îl înfățișează pe inginer singur sau alături de membrii familiei sale, dar și imagini cu oamenii locului lucrând în trecut la exploatările de aragonit de la suprafață.

În apropiere de Corund se află Rezervația geologică ”Dealul melcului”; acolo se poate păși prin locurile în care odinioară s-a exploatat aragonitul. Noi am achitat câte 4 lei pentru vizitarea muzeului, cel mic beneficiind de acces gratuit; nu am plătit vreo taxă pentru fotografiat. Era afișată și o taxă pentru vizitarea combinată a muzeului și a rezervației naturale - 8 lei de persoană, însă noi am optat de la început doar pentru muzeu.

Am plecat de la Muzeul de aragonit și peste câteva minute am mai făcut un popas de aproximativ jumătate de oră în zona centrală a localității Corund. Aici am întâlnit numeroși comercianți care vindeau cunoscutele obiectele de ceramică; pe lângă ceramică, acest bazar oferea și posibilitarea cumpărării unor țesături, a unor obiecte sculptate în lemn, dar și a unor suveniruri-chinezării pe care le-am tot întâlnit în plimbările noastre prin diverse zone din țară. Noi am cumpărat ca amintire un platou micuț și două castronele pentru dulceață și am achitat 25 de lei în total. Produsele ceramice (în special acestea ne-au interesat) aveau prețuri rezonabile, iar vânzătorii erau deschiși la mici negocieri. Obiectele de ceramică realizate cu migală din lut de către meșterii populari la roata de olărit sunt arse după uscare în cuptoarele destinate acestui scop; frumoasele vase în nuanțe dominante de albastru, roșu, alb sau verde erau îmbodobite cu motive vegetale sau alte modele abstracte, foarte plăcute privirii.

Consider că Muzeul de aragonit din Corund merită a fi vizitat, iar frumoasele produse artizanale expuse în târgul din centrul localității sunt utile în orice gospodărie și evidențiază talentul deosebit al localnicilor. Vă recomand să nu ocoliți localitatea Corund dacă veți ajunge pe aceste meleaguri!

---

VIZUALIZĂRI: 3473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI