Istorie, patrimoniu... rugină, nepăsare!!!

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

Vroiam de mult timp să mergem să vedem locomotivele cu abur de la Sibiu, aceasta fiind o promisiune făcută fiului nostru, pentru care trenurile sunt ce mai mare pasiune.

Cu riscul de a vă plictisi, aş vrea totuşi să profit de ocazie pentru a vă spune o poveste. Când Horia avea cam un an şi jumătate, aflându-ne în imediata apropiere a unei căi ferate, s-a speriat de zgomotul făcut de motorul unei locomotive, suficient cât să înceapă să plângă şi să fugă atunci când vedea vreun tren că se apropie. Nu era nici o problemă să mergem cu trenul doar că eram nevoiţi să aşteptăm sosirea acestuia fie în clădirile gărilor, fie prin pasajele subterane, doar să nu audă zgomotul locomotivei.

Pe principiul „cui pe cui se scoate” ;), pe la doi ani şi jumătate am început să îl duc la gară, să se obişnuiască şi să vadă că de la gălăgia trenurilor nu se întâmplă absolut nimic. Iar ceea ce a vrut doar să-i elimine teama de trenuri a dus defapt la o mare pasiune – am ajuns să mergem şi să stăm prin gară, prin triaj şi prin depoul de locomotive ore în şir (cel puţin o dată pe săptămână) iar pe la trei-patru anişori deja avea fluier, steag, paleţică verde şi dădea drumul la trenuri alături de impiegatul de serviciu. Şi cum nu putea să nu fie remarcat pe peron, a ajuns să fie cunoscut de impiegaţi, mecanici, şefi de tren. Iar această pasiune se pare că nu a fost doar ceva de moment, aşa cum am crezut – deja de la şapte ani cunoaşte şi trenuri internaţionale, vagoane şi locomotive, după coduri, clase, epoci, etc. ! Să mă iertaţi vă rog dacă am exagerat cu laudele (doar e băiatu’ lui tati;)), ideea este că îi plac foarte mult trenurile.

Acum că ştiţi şi motivul pentru care o vizită la Sibiu (defapt, orice vizită la Sibiu!!!) nu putea să excludă ceea ce se vrea a fi Muzeul Locomotivelor cu Abur, să începem cu câteva repere generale despre acest aşa zis „muzeu” .

           Scurt istoric

Din documentarea făcută, se pare că istoria acestei expoziţii a început în anul 1991, atunci când un domn inginer ce se ocupa de patrimoniul feroviar şi-a pus în practică ideea de a strânge cât mai multe locomotive cu abur într-un singur loc. După „o muncă enormă şi un efort extraordinar” (aşa cum dânsul declara) a reuşit să adune la Sibiu 35 de locomotive, două pluguri de zăpadă şi două macarale, exponate istorice, rare, unele dintre ele chiar unicat, fabricate între anii 1885 şi 1959, în România, Germania, Austria, Ungaria, Franţa, Cehia, Polonia, Suedia şi America. Deschiderea muzeului a avut loc în 28 august 1994 şi urmărind vechile postări de pe pagina FB , se pare că în primii ani exponatele păreau întreţinute, locul arăta destul de bine şi găzduia evenimente/vizite organizate. Apoi, din păcate, începând cu anul 1998, odată cu divizarea companiei CFR, a început declinul, au apărut probleme birocratice, probleme privind proprietatea exponatelor, etc., toate acestea ducând la dezastrul din prezent!

Ultima informaţie pe care am găsit-o referitoare la acest loc este din anul 2020, atunci când pe aceeaşi pagina FB se anunţa închiderea muzeului pe timpul situaţiei de urgenţă. De atunci... nimic, teoretic şi în prezent acest muzeu figurează ca fiind „închis temporar” , deşi practic, se poate vedea oricând ceea ce a mai rămas din el – căci muzeu sigur nu mai e! Defapt, dacă nu ştiaţi, NU A FOST NICIODATĂ! Sunt foarte puţini cei care ştiu că acest „muzeu” nu a fost niciodată un muzeu oficial, ci doar o expoziţie de locomotive, din câte am aflat de la oameni implicaţi în domeniul feroviar, chiar „băgată pe gât” depoului din Sibiu! Da, ulterior s-a vrut ca această colecţie să facă parte dintr-un Muzeu al Industriilor – ca secţie a Muzeului Brukenthal, dar problemele administrative, birocratice au dus la renunţarea acestui proiect de a face ca locomotivele de la Sibiu să aparţină unui muzeu real. Deci, din punct de vedere juridic, la Sibiu nu a existat niciodată un muzeu al locomotivelor dar de dragul aparenţelor, o să folosesc (şi) în continuare această titulatură.

           Localizare

Această expoziţie se găseşte în interiorul depoului de locomotive Sibiu, pe strada Dorobanţilor, nr. 22. Pentru a ajunge la poarta depoului, cei care merg cu maşina şi vin dinspre oraş, vor trebui să traverseze podul peste calea ferată, apoi câteva străduţe, ajungând în final într-o mică parcare, amenajată defapt pentru angajaţii CFR. Din afara oraşului, cel mai uşor se ajunge în aceeaşi parcare părăsind A1 la nodul rutier din estul Sibiului (pe drumul ce duce din A1 către Păltiniş). Se poate folosi cu încredere Waze sau Maps (testate personal) pentru a ajunge exact unde trebuie.

Cea de-a doua variantă, pentru pietoni, nerecomandată dar din câte am văzut, des folosită este ca din zona mall-ului din vecinătatea gării să se traverseze rând pe rând toate liniile căii ferate, binenţeles cu foarte mare atenţie, chiar dacă în această zonă trenurile se deplasează cu viteză redusă. Ca punct de reper, este simplu să se identifice poarta de intrare în depou, foarte uşor vizibilă de la mare distanţă – ba chiar sunt formate poteci clare, care ajută la alegerea locului pe unde se poate traversa mai uşor.

           Vizitarea

Ajunşi la poarta depoului, ne-am confruntat cu o primă dilemă. Cum să vizităm acest muzeu, atâta timp cât la intrare scrie mare ” Accesul interzis persoanelor străine” ? Totuşi, domnul de la pază ne-a lămurit că acel panou este doar o formalitate şi că putem intra fără probleme şi fără a plăti vreo taxă/bilet de acces, dar... să avem grijă, să nu ne accidentăm!

O primă locomotivă se poate admira chiar în stânga intrării în depou. Ce este special la această maşină este faptul că ea a fost folosită la filmările seriei de filme „... dolarii şi ardelenii” (după cum se menţionează pe un panou informativ) ! Cu alte detalii, mai ales tehnice, nu voi insista în textul articolului ci voi face doar o scurtă trecere în revistă a ceea ce încă mai este expus în acest muzeu. Pentru cei interesaţi, voi încerca să menţionez la imaginile ataşate mai multe informaţii despre exponate, unele fiind „culese” de la faţa locului (fotografierea plăcilor informative, pe care le puteţi consulta şi personal), altele din ampla documentare ulterioară, făcută acasă.

Mai departe, tot în stânga putem vedea două mocaniţe, una dintre ele fiind cel mai vechi exponat al colecţiei şi totodată prima locomotivă expusă la depoul Sibiu. Ajungem apoi în zona depoului propriu-zis, acolo unde se află restul exponatelor, unele amplasate pe nişte socluri special amenajate, altele pe liniile plăcii turnante (sau cum i se mai spune câteodată „podul rotitor” ).

Mai întâi, în dreapta aleii de acces mai vedem o mocăniţă, apoi trecem la „zona principală” de expunere, pe liniile de remizare ale depoului unde pe prima linie găsim o macara cu abur, ataşată de o locomotivă, iar pe cea de-a doua, un plug de zăpadă, de asemenea, împreună cu o locomotivă. Urmează alte două linii cu câte două locomotive legate spate în spate şi o ultimă linie cu o singură maşină. Ar trebui menţionat că în funcţie de necesităţile depoului, pe aceleaşi linii (cu excepţia primelor două, cele cu macaraua şi cu plugul) sunt garate şi locomotive diesel încă funcţionale, fie operaţionale, fie în aşteptarea reviziei periodice.

Pe partea opusă liniilor de remizare mai sunt expuse încă trei locomotive iar în dreapta plăcii turnante, încă două, pe acestea din urmă mulţi dintre vizitatori ratându-le, mai ales dacă prin zonă se află vreun angajat al depoului sau în special domnul de la pază, care în general nu permite accesul în acea zonă.

Şi... cam atât! În total am numărat 16 locomotive, un plug de zăpadă şi o macara! „–Şi restul unde sunt?” / „–Păi astea sunt toate!!!” Uite aşa a apărut o a doua dilema! Unde au dispărut celelalte locomotive pe care ne aşteptam să le vedem? Trebuie să recunosc faptul că înainte de această primă vizită, citisem doar câteva informaţii sumare despre acest loc –ştiam cum să ajungem la destinaţie şi ce ar trebui să găsim acolo. Aşa că ajunşi la faţa locului, am fost foarte surprinşi să constatăm că cele 39 de exponate de care citisem că ar exista la Sibiu s-au împuţinat drastic. Despre starea lor, ce să mai zic, am fost pur şi simplu dezamăgit, dacă nu chiar şocat, când le-am văzut în ce hal au ajuns!       

Cum poate să existe atâta nepăsare, atâta bătaie de joc, să laşi asemenea maşini în voia sorţii, fără pic de protecţie, de întreţinere, pur şi simplu să le mănânce rugina. Vorbim totuşi despre locomotive istorice, unele dintre ele unicat la vremea noastră, cu siguranţă foarte valoroase. Sunt ferm convins că statele civilizate, care pun preţ pe istorie şi ţin să o păstreze, ar fi alocat bani mulţi pentru deţinerea şi conservarea unor astfel de exponate! Noi însă, în cazul colecţiei de la Sibiu, ne-am bătut pur şi simplu joc de ele! Ce să mai vorbesc despre faptul că toate locomotivele expuse aici sunt clasate în categoria „Tezaur” din Patrimoniul Cultural Naţional! Unele surse de informaţii afirmă că doar o parte dintre maşini ar fi bunuri de patrimoniu însă este greşit! Aşa cum deja am menţionat, la întoarcerea acasă, am început o amplă documentare, pentru a afla ce s-a întâmplat cu locomotivele ce lipseau din depou şi printre multe altele am găsit şi ordinul de ministru ce aprobă clasarea în Patrimoniul Naţional a 71 de locomotive cu abur, printre care se regăsesc şi absolut toate cele de la Sibiu.

Ce am mai aflat? Că defapt niciodată vizitatorii nu au putut vedea toate cele 39 de maşini ci doar pe cele care sunt expuse şi în prezent, din lipsă de spaţiu restul fiind amplasate pe undeva pe liniile din spatele remizei de locomotive, acolo unde accesul nu este permis decât angajaţilor. Dintre acestea, din 1994 până în prezent, trei au fost mutate pentru a fi expuse în gări (la Sighişoara, Războieni şi Zlatna), trei au fost relocate la muzeul din Dej, acolo unde au fost restaurate (în sfârşit şi ceva pozitiv în acest articol;)), iar alte trei, după ce au fost complet restaurate şi readuse în stare de funcţionare, au fost transferate la Târgu Mureş, în inventarul     Societăţii Feroviare de Turism a CFR (între timp, intrată în faliment – în anul 2018).

Am mai găsit câteva ştiri în care se preciza că şapte locomotive ce nu aparţineau de CFR ar fi fost vândute la licitaţie şi că restul ar fi încă la Sibiu, tot ferite de ochii vizitatorilor, acolo unde au fost încă de la început. Şi uite aşa a apărut dorinţa şi ambiţia de a ne reîntoarce la Sibiu, cu scopul de a ajunge cumva să vedem şi expoziţia ascunsă sau mai bine spus, ce a mai rămas din ea.

Concluzie

Cam aceasta a fost prima noastră vizită la Muzeul Locomotivelor cu Abur, dacă îi putem spune aşa. Ceea ce am văzut acolo nu are vreo legătură cu noţiunea de „muzeu” ci este doar un cimitir de locomotive, care după ani şi ani de zile de pufăială pe căile de fier, îşi aşteaptă acum în linişte sfârşitul, oricare ar fi el – să fie mâncate de rugină sau aruncate în grămezile de fier vechi.

Închei aici, fără vreo recomandare de a vizita acest loc (mergeţi doar de curiozitate sau dacă vreţi să bifaţi că aţi fost), doar cu speranţa ca măcar în ultimul ceas, câteva dintre aceste locomotive istorice să mai fie salvate şi redate unui muzeu adevărat, căci la Sibiu... :(!!!

Toate cele bune şi vacanţe frumoase!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 37 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI