EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Glasul roților de tren la Muzeul de Locomotive cu Abur Reșița
În această vară, pe la finalul lunii iulie, am ajuns pentru câteva ore la Reșița. Chiar dacă nu planificasem inițial să mergem acolo, am făcut un mic ocol tocmai pentru a vizita un obiectiv interesant, un muzeu în aer liber despre care am aflat de pe AFA - este vorba despre Muzeul de Locomotive cu Abur Reșița.
Acest muzeu se află pe Calea Timișoarei, la câteva minute de intersecția acestei străzi cu strada Calea Caransebeșului. În vecinătatea obiectivului există o benzinărie Lukoil. Noi am lăsat mașina într-o parcare din apropiere și am pornit către locomotivele care parcă ne așteptau.
Am remarcat un punct de pază, semn că o firmă veghează pentru integritatea valoroaselor exponate, ceea ce este un lucru foarte bun. Curățenia din zona muzeului și faptul că locomotivele arată foarte bine (curate și proaspăt vopsite) reprezintă alte aspecte pozitive, la fel ca faptul că nu trebuie să plătești nimic pentru o vizită acolo.
 
Nu am numărat la fața locului, dar răsfoind ulterior fotografiile am remarcat faptul că sunt 16 locomotive expuse. Fiecare dintre ele are în apropiere câte un panou informativ care prezintă detalii despre locomotiva respectivă. Protagonista expoziției este o locomotivă micuță, fabricată în anul 1872 la Reșița - este vorba despre modelul Resicza 2. Aceasta a fost prima locomotivă fabricată în România. Panoul informativ ne mai” luminează” puțin: este vorba chiar despre prima locomotivă cu abur construită în sud-estul Europei. Au mai existat alte două locomotive la fel, respectiv modelele Bocsan 3 și Hungaria 4 (ele au fost casate între cele două războaie mondiale). Toate au fost realizate după modelul Szekul, adus la Reșița în anul 1871.
În apropiere de modelul Resicza 2 se află o locomotivă cu istoric la fel de interesant - este vorba despre modelul Principesa Elena. Aceasta a fost a doua locomotivă cu abur realizată pe teritoriul României Mari, fiind scoasă din uz în anul 1970. Prima se numea Principele Carol și a fost casată înainte de 1970.
În plan secundar sunt expuse alte patru locomotive pentru liniile înguste forestiere. Studiind fiecare exponat, ne-am dat seama că fac parte din seria 764.000; mai lecturăm faptul că ele au fost utilizate inclusiv în cadrul unor depouri prevăzute cu linii înguste din localitățile Târgu Mureș, Sibiu, Satu Mare ori Turda. Începând cu anul 1952 (vreme de 7 ani), au fost fabricate la Reșița 244 de asemenea locomotive.
Al treilea rând de exponate este cel” bogat” în locomotive. Acolo am avut ocazia să admirăm niște” monștri” pe șine, locomotive care probabil că ofereau un adevărat spectacol când se apropiau de călătorii care așteptau cuminți pe vreun peron.
Un model cu adevărat impresionant din punct de vedere a dimensiunilor este locomotiva 50.378. Fabricată în 1930, aceasta are peste 10 metri lungime, iar viteza pe care o atingea era de maxim 70 kilometri/oră. Realizate după modelul german G 10, aceste locomotive erau utilizate pentru tractarea garniturilor de marfă, a trenurilor de călători și a celor de coletărie rapidă.
Un alt exponat care ne-a impresionat a fost modelul 150.038. Această locomotivă fabricată în anul 1955 are peste 22 de metri lungime, a fost prevăzută cu frână automată Knorr și utiliza un sistem de ardere mixtă, bazată pe cărbune și păcură. Plăcuța de pe locomotivă ne-a arătat că viteza ei maximă era de 80 kilometri/oră.
Exponatul cu seria 50.025 a reprezentat cea mai comună locomotivă din parcul CFR, fiind destinată remorcării trenurilor de marfă. Aceste locomotive s-au aflat în serviciu între anii 1919 - 1980 pe aproape toate liniile din țara noastră și atingeau viteza maximă de 50 kilometri/oră.
Modelul 230.128 ni s-a părut o locomotivă suplă, mai elegantă decât celelalte exponate de mari dimensiuni din jur. Chiar dacă lungimea nu este de neglijat (peste 18 metri), această locomotivă fabricată la Reșița în anul 1932 avea un consum mai redus și atingea 100 kilometri/oră.
Mai trebuie spus că pentru primele modele fabricate, viteza maximă pe care o atingeau locomotivele era prezentată cu denumirea de” iuțeală” . Acest termen este notat pe modelul CFU 28, o locomotivă fabricată în anul 1900 de către MAV Budapesta.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Alte informații:
- Acest muzeu a fost inaugurat în anul 1972, la împlinirea unui secol de la fabricarea primei locomotive la Reșița. Directorul uzinei din acea vreme, inginerul Mircea Popa, a fost cel care a coordonat acest proiect.
- În intervalul 1872 - 1964, la Reșița au fost produse în total 1461 de locomotive cu abur. După 1964 s-a trecut la producerea unor locomotive Diesel sau electrice.
- Vizitatorii nu pot urca în locomotivele expuse, iar accesul cu animale de companie în perimetrul expoziției este interzis.
Concluzie - Nouă ne-au plăcut foarte mult exponatele de la Muzeul de Locomotive cu Abur Reșița, motiv pentru care recomandăm cu drag vizitarea acestui obiectiv și ne propunem să revenim cândva acolo.
Toate cele bune!
Trimis de Floryn81 in 03.10.20 14:15:12
- A fost prima sa vizită/vacanță în REȘIȚA
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.31184790 N, 21.87725500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mi-a plăcut rewievul dv. care mi-a stârnit nostalgii.
Eu am călătorit cu trenuri tractate de locomotive cu abur (Ploiești-București, Ploiești - Târgoviște). Când eram elev (clasele 1-5) am călătorit și cu trenul care circula pe linie îngustă, mă refer la trseul Vălenii de Munte-Cheia. Nu era comfortabil, bănci de lemn în vagoane, viteză mică și fragmente de funingine în ochi, dar mi-au lăsat amintiri pentru o viață.
Se spuna cândva că CFR-ul era o a 2-a armată a țării. A fost o vreme când îți potriveai ceasul după mersul trenurilor.
Când eram student, am călătorit des cu trenul, cât și cu „nașul” . Erau locomotive diesel-electrice și distanța Ploiești-București era parcursă în cca. 35 minute.
Creșterea impetuoasă a transportului auto a determinat intrarea în desuetudine a transportului pe calea ferată. Puteți să mă certați, dar eu regret acele timpuri.
Felicitări pentru inspirația de a aborda acest subiect.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@Mihai18: Eu nu am avut plăcerea de a călători vreodată cu un tren tractat de o locomotivă cu aburi. Ne-am plimbat totuși în urmă cu doi ani cu mocănița de la Covasna, însă am vrea să mergem cu vreo mocăniță pe o rută mai lungă (așa cum există la Moldovița sau în Maramureș, pe Valea Vaserului).
Cu trenul tractat de locomotive electrice am călătorit totuși des în urmă cu 15-20 de ani, iar în ultima perioadă l-am plimbat pe cel mic o dată sau de două ori pe an cu trenul de la Râmnicu Sărat până la Buzău și retur ori până la Focșani și înapoi. Asta doar ca să știe și băiatul cum arată o călătorie cu trenul, iar lui chiar îi place!
Mulțumesc pentru lectură și pentru ecou! Numai bine!
Felicitări. Anul trecut, la întâlnirea AFA de la Herculane, m-am înscris la excursia care avea în traseu și vizitarea Muzeului Locomotivelor, dar din păcate, când am ajuns acolo, ploua cu găleata și nu am putut să ne bucurăm cum trebuie de vizitarea lui. Totuși am reușit să fac niște fotografii.
Dacă Mihai 18 se poate lăuda cu faptul că a călătorit cu trenuri tractate cu locomotive cu abur, mă laud și eu. Am călătorit mult cu trenuri tractate de astfel de locomotive și pe distanțe foarte lungi. Dar nu numai asta, eu am lucrat o perioadă scurtă de timp într-un depou de locomotuive cu abur și le cunosc foarte bine. Fotografiile dvs. sunt foarte reușite și ați surprins în ele ca și în review de altfel elementele cel mai interesante despre ele.
Un muzeu de locomotive cu abur se află și la Vișeul de Sus, unde sunt expuse modele foarte interesante.
Mi-a făcut mare plăcere citirea articolului.
Excelent subiectul și prezentarea și fotografiile (de calitate și cu explicații).
La Covasna, autentice sunt numai vagoanele, locomotiva fiind diesel. Locomotive cu aburi autentice sunt, așa cum ați spus, la Moldovița în Bucovina, la Vișeu în Maramureș, dar și în Secuime la Sovata.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2018 Muzeul de Locomotive cu Abur Resita – o bijuterie bine pastrata — scris în 21.12.18 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Muzeul de Locomotive Resita — scris în 05.09.18 de resita2009 din REșIțA - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Muzeul locomotivelor cu abur Reşiţa, cu drag — scris în 12.11.18 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2018 Trenurile noaaastre toate / Se vor întâlni vreodată? — scris în 26.09.18 de ioana5 din ORADEA - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Glasul rotilor de tren... rasuna imaginar la Resita, in Muzeul Locomotivelor cu abur — scris în 16.07.17 de izabiza din IAşI - RECOMANDĂ
- Oct.2010 Muzeul locomotivelor cu aburi Resita — scris în 07.11.10 de petrus95 din ARAD - RECOMANDĂ