Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu – un patrimoniu științific interesant

TIPĂREȘTE

Ne plimbăm pe străduțele vechiului burg, mergem pe sub centura de ziduri și pe lângă turnurile apărate de breslele orașului, admirăm „ochii” acoperișurilor. De fiecare dată când ajungem la Sibiu și avem suficient timp la dispoziție vizităm câte un obiectiv sau loc aparte, de data aceasta a fost un muzeu: Muzeul de Istorie Naturală.

Instituția muzeală dedicată istoriei naturale, aparținând administrativ Muzeului Național Brukenthal, a apărut la jumătatea secolului al XIX-lea. Aceasta a reunit treptat mai multe colecții științifice, precum ierbarii, colecții ornitologice, minerale și obiecte cu caracter etnografic, adunate de oameni de cultură sași, membri ai Societății Ardelene de Științele Naturii. Clădirea actuală a muzeului a apărut în 1895, fiind ridicată special pentru a găzdui colecțiile în creștere. Redând stilul Renașterii italiene târzii, construcția a fost prevăzută cu o grădină destinată plimbărilor și relaxării. Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu se judecă de peste două decenii cu statul român pentru recuperarea clădirii, obținând în vara lui 2025 o primă victorie (organizația promite să păstreze funcțiunea muzeului).

Programul de funcționare este de miercuri până duminică între orele 09.00 – 17.00, iar prețul unui bilet este de 20 lei/adult (pensionari 10 lei, elevi și studenți 5 lei). La parter este disponibilă casieria (plata se poate face cash sau prin intermediul cardului) și spațiul cu suveniruri, o mică garderobă (sub forma unor casete numerotate) și toaletele.

Vizita în muzeu. Spațiul expozițional nu este foarte mare, drept urmare a fost valorificat fiecare colț disponibil, inclusiv lateralul scărilor,  pentru amplasarea vitrinelor. Circuitul de vizitare este conceput într-o formă aproape circulară, asigurând o deplasare fluentă a vizitatorilor. Etichetele informative sunt redactate în limba română și limba engleză. Am vizitat muzeul în circa 45 de minute, timpul alocat vizitei fiind stabilit de interesul fiecăruia.

După ce am admirat tavanul bogat decorat, aflat deasupra casei scărilor, am pornit să explorăm colecțiile. Ce mi-a plăcut, în ordinea vizionării:

*capul de elan, adus din Norvegia și donat în 1939 de colonelul August von Spiess;

*scheletul complet al unui bizon de stepă, descoperit și preparat de primul director al muzeului, Moritz von Kimakowicz (oasele au fost recuperate în anul 1900 dintr-o carieră de piatră de lângă Sighișoara);

*vitrinele care ne prezintă nevertebratele din mediul acvatic (scoici, corali, crustacee), apoi peștii și reptilele;

*dioramele cu păsări și mamifere prezentate în cadrul unor ecosisteme variate de pe Terra (o parte din păsări sunt naturalizate în anii 1800);

*micuțul sector mineralogic din zona scărilor unde admirăm frumoase minerale și flori de mină.

La parter se află sala expozițiilor temporare, loc unde acum era găzduită o expoziție dedicată gândacilor – insecte aparținând ordinului Coleoptera (cel mai numeros grup de organisme de pe Pământ, cuprinzând peste 40% dintre insecte și un sfert din toate formele de viață de pe Terra). Colecțiile de entomologie ale muzeului sibian numără peste 265.000 de exemplare, cele mai vechi datând din 1827.

În curtea muzeului se află o serie de busturi ale unor oameni de știință (Eduard Albert Bielz, Ludvig Johann Neugeboren, Carl Friedrich Jickeli, Michael Fuss), precum și replicile a șase dinozauri confecționați dintr-o rășină specială, rezistentă la intemperii.

În concluzie, am apreciat exponatele Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, unele dintre ele foarte vechi, precum și dioramele și expresivitatea animalelor redate în peisaj. În viitor, cred că se impune o modernizare parțială a unor zone de expunere, prin aducerea unor ecrane interactive și a mai multor materiale informative, care să ofere vizitatorilor o experiență mai atractivă și mai accesibilă.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI