Muzeul Aurului, din Brad

TIPĂREȘTE

În 2006 am făcut un circuit prin ţară (prin Ardeal, mai exact) în completarea celui făcut cu un an în urmă. Roţile maşinii ne-au purtat la un moment dat la Brad, oraş situat la 36 km de Deva, spre nord, pe DN76, spre Oradea, în partea de nord a munţilor Metaliferi.

Cel mai interesant loc de văzut în Brad la acea dată era Muzeul Aurului, care atunci încă mai aparţinea societăţii Bradmin SA, a cărei mină de la Barza, din apropiere de Brad, tocmai se închisese. De altfel, ghid în muzeu şi sursă de informaţii ne-a fost un proaspăt inginer disponibilizat de la mină, care povestea cu dragoste, dar şi cu mâhnire în suflet, despre ce se afla în muzeu şi nu numai.

Vizitarea acestui muzeu venea, în cazul nostru, ca ceva firesc, după ce vizitasem cu un an înainte muzeul mineritului şi mina romană de aur de la Roşia Montană.

Am petrecut câteva ore în muzeu, încântat de lecţia vie de mineralogie pe care acesta o oferea. Muzeul cuprindea mai întâi o secţie despre istoria mineritului aurifer în zonă, cu unelte din diferite perioade istorice, planşe explicative, care te lămureau în privinţa tehnlogiei de extragere a aurului, meserie practicată aici de peste două mii de ani.

Urma apoi o colecţie de minereuri, în care aurul se găseşte în diferite forme: dispersat, liber, lamelar, filamentos, dendritic, granular. Existau şi exponate conţinând combinaţii chimice naturale ale aurului cu telurul, caz de altfel foarte rar, două dintre acestea fiind identificate pentru prima dată în zăcăminte din Munţii Apuseni. Colecţia cuprindea în bună parte eşantioane din zona minieră Brad, dar şi altele, provenind din alte zone din ţară şi din lume (Africa de Sud, Satele Unite, Australia), obţinute la schimb.

Ultima parte a muzeului găzduia o colecţie de mineralogie sistematică, ce cuprindea minerale clasificate ştiinţific, adunate de un inginer ce lucrase la mină, pasionat de mineralogie.

Este ştiut că aceasta era cea mai mare colecţie de minereuri cu conţinut de aur şi argint din Europa şi cea mai mare colectie din lume de exponate cu pietre semi-preţioase în stare naturală. Asta pentru că muzeul cuprindea aproape 2500 eşantioane de minerale, dintre care aproximativ 1000 cu aur, adunate pe parcursul celor peste 100 de ani de existenţă a lui.

Şi acum să mă explic de ce am povestit totul la trecut şi de ce am pus şi acel motto la început.

La data când am vizitat muzeul, după cum ne-a spus inginerul muzeograf, acesta făcea subiectul disputei dintre Ministerul Culturii şi Consiliul Judeţean, fiecare dorind să-l ia în administrare. Ei bine, niciuna dintre aceste venerabile instituţii nu a reuşit (pentru că nu s-au străduit suficient) şi, în august 2009, muzeul a fost vândut pe nimica toată. Filiala BradMin a companiei Minvest Deva, căreia îi aparţinea încă muzeul, aflată în insolvabilitate, a fost lichidată de o societate care, pentru recuperarea datoriilor, a vândut clădirea muzeului cu 120. 000 de lei, unei organizaţii neguvernamentale. Culmea este că tranzacţia s-a desfăşurat în condiţii ilegale, pe care nu este cazul să le expun aici, ceea ce are totuşi o parte bună, pentru că a dat ocazia primăriei Brad să ceară în instanţă anularea tranzacţiei.

În prezent se află pe rol un proces care are primul termen acum, în ianuarie 2010.

Să sperăm că justiţia va da o sentinţă care să nu ducă la desfiinţarea Muzeului Aurului. Până atunci, exponatele, care nici nu au fost clasificate ca făcând parte din patrimoniul naţional, stau sub cheie.

Până la redeschiderea muzeului, vă invit să vedeţi câteva din fotografiile făcute în 2006.

---

VIZUALIZĂRI: 4723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI