Povestea sinagogii de lemn care a învins timpul

TIPĂREȘTE

Există locuri pline de istorie care nu se lasă descoperite la prima vedere, lăcașuri care cer răbdare și un ochi atent pentru a înțelege. Așa am simțit când, rătăcind pe străduțele întortocheate din centrul orașului Piatra-Neamț, am dat peste o clădire interesantă care părea să sfideze timpul. Nu este o construcție impunătoare prin înălțime, dar are o conotație puternic istorică. Este Sinagoga „Baal Shem Tov” , singura sinagogă de lemn din Europa care s-a păstrat în forma sa originală, un loc unde istoria, spiritualitatea și legenda se împletesc într-un mod firesc.

Sinagoga este situată pe strada Dimitrie Ernici nr. 7, chiar în centrul orașului Piatra-Neamț în apropierea Curții Domnești. Deși este centrală, este parțial mascată de clădirile din jur, așa că urmăriți indicatoarele turistice către Sinaagoga Baal Shem Tov.

Ajuns în fața ei și am simțit greutatea istoriei. Ghidul nostru, președintele micii comunității evreiești din Piatra Neamț, domnul Emil Nicolae Nadler, ne-a deschis poarta și apoi ușa lăcașului de cult, începând să ne povestească despre ceea ce vedeam.

Deși actuala construcție din lemn datează din anul 1766, ridicată în baza unui document semnat de voievodul Grigore al III-lea Ghica, rădăcinile acestui loc sunt mult mai adânci. Cercetătorii vorbesc despre o primă sinagogă ce ar fi existat aici încă din secolul al XV-lea, pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Există o legendă locală, care spune că în secolul al XVI-lea, însuși domnitorul Petru Rareș, fiind silit să fugă din calea turcilor, ar fi fost ascuns de evreii din Piatra-Neamț chiar în vechea lor sinagogă de piatră. Acea clădire de piatră nu mai este, deoarece de la începutul secolului al XVIII-lea, autoritățile nu mai îngăduiau decât ridicarea lăcașurilor de cult mozaic din lemn. Însă, la restaurările recente dintre 2006 și 2009, fundația veche a ieșit la iveală sub podeaua actuală, confirmând că sub tălpile mele se află straturi de istorie care merg înapoi în timp până la 1600 și chiar mai departe.

Ceea ce este de remarcat, a fost asemănarea izbitoare cu bisericile de lemn de pe Valea Bistriței, domnul Emil Nicolae Nadler, explicând acest fenomen printr-o logică simplă: meșterii locali de la 1766, folosind materiale din zonă, nu cunoșteau altă tehnică de construcție. Astfel, sinagoga a împrumutat cupola (element tehnic neobișnuit pentru o sinagogă tradițională), îmbinările grinzilor în „coadă de rândunică” și acoperișul de șindrilă.

Clădirea nu are o înălțime foarte mare este de aproximativ 5 metri, dar pare mai mică din exterior pentru că este construită parțial sub nivelul solului. Interiorul se dezvăluie însă pe două etaje, într-o explozie de simboluri. Am privit cu venerație Urna Sfântă (Chivotul), realizată în 1835 de meșterul Șaraga Ițchok ben Moische. Este o operă de artă dispusă pe trei etaje, cu coloane rotunde acoperite cu bronz și argint, adăpostind 14 suluri de Tora. Un detaliu de o finețe rară este coșul cu fructe sculptat, simbol al sacrificiilor aduse la Templul din Ierusalim. În centru domină Bima, podiumul de unde se citește Tora, iar altarul, suflat cu aur și vechi de peste 250 de ani, luminează întreaga încăpere.

Curios să aflu originea numelui atât de sonor al sinagogii, am descoperit că Baal Shem Tov nu este doar o denumire, ci o poartă către spiritualitatea evreiescă. Israel ben Eliezer, pe numele său real, a fost un învățat din Ucraina a cărui poreclă se traduce prin „Păstrătorul Numelui Bun” , făcând referire la legenda celor 41 de înțelepți ai fiecărui secol care dețineau tainicul nume al lui Dumnezeu, dobândind astfel puterea de a face minuni. Legenda locală menționată de cronicarul Iosef Kaufman în 1928, afirmă că înțeleptul s-ar fi retras pe Muntele Ceahlău, unde trăia într-o peșteră, iar de Sabat cobora la rugăciune exact în această sinagogă din Piatra-Neamț. „Umbra” sa a plutit peste zonă secole de-a rândul, dând nume pârâurilor) și sfințind locurile prin care a trecut.

Plimbându-mă prin spațiul care acum servește și drept muzeu, am aflat dimensiunea comunității de odinioară. În perioada interbelică, în Piatra-Neamț trăiau circa 14.000 de evrei (aproape 40% dintr-o populație de aproape 30.000 persoane). Orașul respira prin cele 20 de sinagogi și case de rugăciune organizate pe bresle, a tâmplarilor, a croitorilor sau a pietrarilor.

Dintre toate, doar „Baal Shem Tov” a supraviețuit demolărilor masive din anii ’60-’70. A scăpat pentru că era ascunsă pe o străduță laterală, scăpând de planurile de sistematizare comunistă. Astăzi, ea adăpostește obiecte salvate din celelalte lăcașuri dărâmate: cărți vechi, obiecte de cult din secolele XIX-XX și amintirea unei comunități care a lăsat în cimitirul evreiesc pietre funerare datând încă din 1627.

În prezent, sinagoga are o dublă funcție. Partea zidită, adăugată între 1902 și 1904 după un incendiu, rămâne spațiul de rugăciune pentru puținii membri ai comunității rămase. Partea veche de lemn este însă un hub cultural, unde se organizează concerte, lansări de carte și expoziții, transformând un monument de patrimoniu într-un loc deschis turiștilor.

Vizita la Sinagoga „Baal Shem Tov” nu a fost o bifare a unui obiectiv turistic. A fost, mai degrabă, o întâlnire cu încăpățânarea de a dăinui, o dovadă că nici un curs a istoriei nu poate ’stinge lumina’ unui loc atunci când acesta este încărcat de credință. Într-o lume care se grăbește mereu spre nou - și vedem asta în fiecare zi, acest lăcaș de lemn ne reamintește că adevăratele valori: credința și respectul pentru tradiție, pot supraviețui vitregiilor timpului.

Ne-am luat rămas bun de la președintele comunității și am părăsit micuța stradă a sinagogii simțind că Piatra-Neamț deține o comoară care aparține întregii lumi.  Sinagoga nu mai este doar un vestigiu al trecutului, ci o parte vie și vibrantă a orașului, fiind complet integrată în circuitul istoric și cultural al județului Neamț.

Acest monument unicat în Europa, a devenit o veritabilă fereastră spre lume. În fiecare an, pragul îi este trecut de sute de turiști veniți de pretutindeni, mulți dintre ei turiști de religie evreiască, aflați în căutarea rădăcinilor, dar și mulți alții atrași pur și simplu de frumusețea și liniștea acestui spațiu. Este o bucurie să vezi cum acest lăcaș reușește să pună orașul pe harta turismului cultural internațional, demonstrând că istoria locală are o voce care merită ascultată la nivel mondial.

De regulă, sinagoga funcționează ca muzeu și este deschisă zilnic (cu excepția sărbătorilor religioase mozaice și a zilei de sâmbătă - Sabatul, când accesul este restricționat pentru vizite turistice.

Îi mulțumesc domnului Nicolae Nadler pentru toate informațiile oferite cu generozitate și pentru disponibilitatea de a răspunde curiozității noastre, cu răbdare și numeroase detalii.

---

VIZUALIZĂRI: 58 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI