GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Casa Mureșenilor din Brașov. Muzeul Imnului de Stat al României
Piaţa Sfatului este, fără îndoială, cel mai cunoscut loc din Braşov, inima oraşului vechi, un uriaş magnet turistic ce atrage toţi vizitatorii. În jurul Casei Sfatului (vechea Primărie a oraşului, astăzi Muzeul Judeţean de Istorie) sunt grupate clădiri vechi, declarate monumente istorice, care adăpostesc muzee, bănci, librării (Cărtureşti, Humanitas), pensiuni, restaurante, cofetării şi cafenele cu terase în aer liber. Piaţa Sfatului oferă spaţiul ideal de desfăşurare pentru târguri, concerte şi festivaluri la care participă turiştii şi braşovenii, deopotrivă.
Dacă nu ai ajuns niciodată la Braşov, şi ai o singură zi la dispoziţie pentru vizitarea oraşului, ar fi bine să o petreci în întregime în Piaţa Sfatului şi pe străduţele pietonale din zonă. Poţi vizita bisericile ortodoxe Adormirea Maicii Domnului şi Sfânta Treime, Muzeul Civilizaţiei Urbane, Casa Sfatului, Casa Mureşenilor, Biserica Neagră (cel mai mare lăcaş de cult gotic din sud-estul Europei), biserica catolică Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Poţi simţi pulsul oraşului, aşezat comod la una dintre terase, cu o cafea sau ceva bun de mâncare...
Noi am fost de multe ori la Braşov. Cum toate drumurile din oraş duc în Piaţa Sfatului... acolo ajungem şi noi, de fiecare dată. Cu ocazia ultimei noastre plimbări la Braşov, ne-am oprit la Casa Mureşenilor (Piaţa Sfatului nr. 25).
Muzeul consacrat memoriei familiei Mureşianu a fost inaugurat în anul 1968. Clădirea monument istoric a fost donată de moştenitorii familiei Mureşianu, împreună cu mobilierul, tablourile, sculpturile, instrumentele muzicale, obiectele decorative şi o valoroasă arhivă de familie.
Printr-un gang boltit, pătrundem în curtea interioară a clădirii, apoi urcăm la etaj pe o scară interioară îngustă, din lemn. Casa veche, situată pe şirul nordic al Pieţei Sfatului (în trecut, Şirul Inului nr. 22), păstrează în interior elemente din secolul XVI. De-a lungul timpului, clădirea a suferit numeroase modificări, astfel încât faţada pe care o vedem astăzi datează din prima jumătate a secolului XIX, cu modificări ulterioare la parter. La etaj, alături de apartamentul familiei Mureşianu, au funcţionat redacţia ’’Gazetei Transilvaniei’’ şi tipografia; la parterul clădirii, locul unui vechi magazin de textile a fost luat de librăria familiei. Descendenţii Mureşenilor au deţinut un apartament în clădirea donată statului până în anul 2002.
Biletele de acces la Casa Mureşenilor pot fi cumpărate on-line sau direct de la casa de bilete de la etajul 1 al clădirii. Taxa de vizitare pentru adulţi este de 8 lei, pentru pensionari-4 lei, pentru preşcolari, elevi şi studenţi-2 lei. Muzeul este deschis luni între orele 11-17; de marţi până sâmbăta- între orele 9-17. Duminica este închis.
Există un bilet unic de vizitare foarte avantajos care permite accesul la toate muzeele şi secţiile acestora aflate în subordinea Consiliului Judeţean Braşov (Muzeul de Artă Braşov, Muzeul de Etnografie Braşov cu secţiile Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului şi Muzeul Etnografic ’’Gheorghe Cernea’’ din Rupea, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov cu secţiile Casa Sfatului, Bastionul Ţesătorilor şi Olimpia-Muzeul Sportului şi Turismului Montan, şi Muzeul ’’Casa Mureşenilor’’ cu secţia Casa Memoriala ’’Ştefan Baciu’’). Biletul unic de vizitare poate fi achiziţionat doar de la casieriile muzeelor, în format tipărit, şi este valabil timp de 15 zile de la data emiterii. Pentru cei care petrec o vacanţă mai lungă la Braşov, acest bilet unic este de luat în seamă: 25 lei pentru adulţi, 20 lei pentru pensionari, 5 lei pentru preşcolari, elevi, studenţi, 50 lei pentru o familie formată din 2 adulţi şi 2 copii.
După ce am achitat biletele de acces la Muzeul ’’Casa Mureşenilor’’, am fost informaţi că putem face poze cu telefonul, şi am fost invitaţi să vizităm muzeul singuri, neînsoţiti de ghid. Doamna care ne-a primit ne-a făcut cunoştinţă cu IA, primul asistent muzeal bazat pe inteligenţă artificială din România. O tânără blondă (cu trăsături prea perfecte ca să fie adevărate), ne priveşte rece din spatele unui ecran mare. Vorbeşte cu tine doar dacă o saluţi “Servus, IA!” şi răspunde la un set de întrebări afişate, referitoare la familia Mureşianu, la Imnul de Stat al României, la istoria Braşovului. Răspunde dacă vrea, cu noi a refuzat să vorbească! La toate întrebările pe care i le-am pus, ne-a privit tâmp şi a rămas cu privirea atintită în gol. Poate că (prea) frumoasa domnişoară IA a avut o zi proastă, sau poate că nu i se potriveşte rolul de muzeograf. Eu prefer interacţiunea cu un om care să-mi răspundă la întrebări, indiferent de forma în care sunt puse, să transmită emoţie, chiar dacă mai greşeşte uneori.
O lăsăm pe IA să se odihnească, şi începem vizita fără grabă, în ritmul nostru. Ne atrage atenţia arborele genealogic al familiei Mureşianu, o adevărată dinastie culturală a cărei poveste începe cu Iacob şi Sevastia Mureşianu (născută Nicolau) care au avut zece copii, din care au trăit şase.
Născut la Rebrişora (Bistriţa Năsăud) în anul 1812, Iacob Mureşianu studiază la Blaj, şi se stabileşte la Braşov în 1837 pentru a-l ajuta pe prietenul său George Bariţiu să redacteze primul ziar politic al românilor ardeleni, “Gazeta de Transilvania”. În anul 1850, Iacob Mureşianu a devenit unicul proprietar al Gazetei, prin intermediul căreia a luptat pentru drepturile civice şi politice ale românilor ardeleleni. În paralel cu activitatea publicistică, Iacob Mureşianu a fost profesor şi director al Liceului Latino-German din Braşov, şi a pus bazele mai multor şcoli primare cu predare în limba română.
În semn de apreciere pentru activitatea sa dedicată unităţii culturale a tuturor românilor, profesorul Iacob Mureşianu a fost primit în Academia Română. Casa Mureşenilor reprezintă visul împlinit al lui Iacob Mureşianu, care şi-a dorit ca moştenitorii săi să organizeze un muzeu memorial la Braşov.
Sevastia Mureşianu, recent evocată la Palatul Cotroceni în cadrul Colocviului Naţional de Istorie, secţiunea “Portrete de femei de altădată”, şi-a depăşit cu mult statutul de soţie şi mamă devotată, atribuit femeilor în secolul al XIX-lea. Implicată în viaţa socială a Braşovului, Sevastia Mureşianu, susţinută de mama şi de soţul său, înfiinţează Reuniunea Femeilor Române, organizaţie care a sprijinit orfanii Revoluţiei de la 1848, şi a luptat pentru drepturile şi libertăţile femeilor. Scrisorile Sevastiei, păstrate în Arhiva Mureşenilor, sunt mărturia ataşamentului faţă de familie şi a intensei sale activităţi sociale şi culturale. Pianistă talentată, vorbitoare de limbi străine, organizatoare de baluri şi serate... uimitor pentru o femeie care a născut zece copii, într-o epocă în care viaţa femeilor se învârtea doar în jurul familiei!
În anul 1878, conducerea’’Gazetei Transilvaniei’’ a fost preluată de Aurel Victor Mureşianu (fiul lui Iacob şi al Sevastiei), doctor al Facultăţii de Drept din Viena. Considerat primul ziarist profesionist din Transilvania, Aurel Mureşianu a fost unul dintre fondatorii Partidului Naţional Român, şi a susţinut dreptul fiecărui cetăţean de a se apăra în limba maternă.
Elena Mureşianu (născută Popovici), soţia lui Aurel Mureşianu, a urmat cursurile secţiei pentru femei a Şcolii de Arte şi Meserii de la Viena, fiind prima femeie-artist cu studii de specialitate din spaţiul românesc. S-au păstrat puţine tablouri semnate Elena Mureşianu, cele mai multe la Muzeul de Artă şi la Casa Mureşenilor din Braşov.
Urmând modelul soacrei sale, Elena Mureşianu s-a implicat în activitatea redacţiei “Gazetei Transilvaniei’’ şi a Tipografiei “A. Mureşianu”. După moartea soţului său, Elena a preluat conducerea Gazetei, devenind prima femeie administrator şi manager de ziar din presa românească.
Din iniţiativa Elenei Mureşianu s-a constituit Comitetul Naţional al Femeilor Românce care a continuat lupta pentru drepturile românilor din Transilvania. Bogata corespondenţă păstrată în Arhivă dovedeşte participarea activă a doamnelor din familia Mureşianu la viaţa economică, socială şi culturală a Braşovului, fiind un model de urmat pentru femeile din epocă (şi nu numai, aş zice eu...).
Doi dintre copiii familiei Iacob şi Sevastia Mureşianu au moştenit talentul muzical al părinţilor: compozitorul Iacob Petru Mureşianu, absolvent al Conservatorului din Leipzig, căsătorit cu pianista Otilia Brânduşianu, şi Traian Mureşianu, scuptor şi bariton la Opera din Viena.
O cameră din muzeu este dedicată lui Andrei Mureşanu, poetul Revoluţiei de la 1848, autorul poemului “Un Răsunet (“Deşteaptă-te române”). După terminarea studiilor de teologie şi filozofie la Blaj, Andrei Mureşanu se stabileşte la Braşov, la insistenţele vărului său, Iacob Mureşianu şi ale prietenului lor, George Bariţiu. Devine profesor al Liceului Latino-German, şi redactează revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură” (suplimentul literar al “Gazetei Transilvaniei”).
Manuscrisul poemului “Un răsunet” s-a păstrat în Arhiva Mureşenilor şi este expus în sala dedicată Imnului Naţional. Poezia deşteptării conştiinţei naţionale a fost publicată oficial pe 21 iunie 1848 în revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Înainte de publicare, Andrei Mureşanu a cântat “Deşteaptă-te române” împreună cu elevii săi, pe linia melodică a unui vechi imn religios, “Din sânul maicii mele”.
La fel ca majoritatea românilor, eram convinsă că melodia Imnului Naţional a fost scrisă de Anton Pann, şi că “ Deșteaptă-te Române”s-a cântat pentru prima dată în public în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Adevărul este că celebrul folclorist Anton Pann a consemnat şi publicat (abia în anul 1850) cântecul religios cu autor necunoscut “Din sânul maicii mele”.
Marşul Revoluţiei de la 1848, numit de Nicolae Bălcescu “Marseilleza românilor”, a fost interzis în anii comunismului. Din 1990 a devenit Imnul de Stat al României.
La Casa Mureşenilor se păstrează volumul în care a fost tipărit poemul “Un răsunet” (cu litere chirilice), scrisori şi documente politice care au legătură cu istoria Imnului Naţional, fotografii ale lui Andrei Mureşanu, bustul poetului sculptat de Traian Mureşianu.
Andrei Mureşanu este aşezat la loc de onoare în rândul marilor bărbaţi ai neamului românesc. Cea mai frumoasă caracterizare a poetului revoluţionar îi aparţine lui Mihai Eminescu, în poezia “Epigonii”: “Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”.
În acordurile Imnului de Stat al României, pătrundem în Salonul Mureşenilor, o încăpere spaţioasă, cu ferestre mari orientate spre Piaţa Sfatului. Mobilierul elegant stil Biedermeier, restaurat cu atenţie, a aparţinut familiei Mureşianu. Este impresionantă galeria de tablouri care ne prezintă pe cei mai cunoscuţi membri al familiei Mureşianu şi rude prin alianţă ale acestora. Dincolo de valoarea artistică, aceste portrete au o inestimabilă valoare documentară. Îl putem vedea pe Iacob Mureşianu în două perioade ale vieţii sale: tânăr (tablou cu autor anonim) şi bătrân, ţinând în mână “Gazeta Transilvaniei” (tablou semnat Mişu Popp). Facem cunoştinţă cu distinsa doamnă Sevastia Mureşianu, cu Aurel Victor Mureşianu (tablou semnat de soţia sa, pictoriţa Elena Mureşianu), cu muzicianul Iacob Petru Mureşianu şi cu soţia sa, pianista Otilia Brânduşianu, cu negustorul Gheorghe Nica (tablou pictat de nepoata sa, Elena Mureşianu), cu generalul Moise Groza, erou al Războiului de Independenţă (ginerele lui Iacob şi al Sevastiei Mureşianu- tablou semnat Octav Băncilă).
Salonul Mureşenilor a fost loc de întâlnire pentru fruntaşii Revoluţiei de la 1848, i-a primit pe oamenii politici, pe cărturarii şi artiştii epocii. În acest salon, Iacob Mureşianu a creat dansul de societate Romana, inspirat din jocurile populare româneşti, echivalentul naţional al dansurilor europene de origine folclorică la modă (ceardaş, mazurcă). Braşoveanca, Haţegana, Ardeleana, Învârtita şi Pe Picior sunt dansurile româneşti care l-au inspirat pe Iacob Mureşianu.
După repetiţiile din Salonul Mureşenilor, Romana s-a dansat pentru prima oară în public pe 31 ianuarie 1851, în deschiderea balului Reuniunii Femeilor Române (asociaţie întemeiată de Maria Nicolau şi de fiica ei, Sevastia Mureşianu). Primit cu entuziasm, Romana a devenit dansul de salon al românilor, nelipsit de la petrecerile, balurile, seratele româneşti din Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş şi Bucovina. Este amintit şi de Liviu Rebreanu în romanul “Ion”.
Pentru că dansul Romana s-a răspândit în primele decenii doar pe cale orală, cu multe improvizaţii, compozitorul Iacob Petru Mureşianu (fiul lui Iacob Mureşianu), a aranjat şi a publicat partea muzicală a dansului. Partitura tipărită “ROMANA Quadril National Transilvanian” a primit medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900.
În anul 1903, a fost publicat caietul bilingv româno-german “ROMANA” care cuprinde istoricul dansului, descrierea mişcărilor şi partitura pentru pian. După cel de-al Doilea Război Mondial, Romana a devenit doar o amintire.
Cu ajutorul caietului bilingv ROMANA păstrat în arhiva familiei, Muzeul “Casa Mureşenilor”împreună cu Opera din Braşov au reconstituit dansul şi au înregistrat în Salonul Mureşenilor, Romana în interpretarea Ansamblului de balet al Operei din Braşov (3 iulie 2007). La Muzeul “Casa Mureşenilor”, copiii şi adolescenţii din Braşov învaţă acest dans românesc de societate, cu totul remarcabil prin eleganţă şi originalitate. Să dansăm Romana, să ne imaginăm balurile româneşti din Braşovul secolului XIX!
Aproape în fiecare săptămână, în Salonul Mureşenilor are loc “Recitalul de la ora cinci”, după un program anunţat din timp. Acordurile muzicii clasice reînvie atmosfera seratelor muzicale din vremea în care Salonul Mureşenilor aduna elita intelectuală a Braşovului.
Părăsim Salonul, şi trecem în sala dedicată doamnelor din familia Mureşianu. Câteva piese frumoase de mobilier, preţioase amintiri de familie, fotografii, un cufăr de călătorie... Admiram superba rochie de bal cu crinolina, confecţionată după un model din secolul XIX, şi ne-o imaginăm pe eleganta doamnă Sevastia Mureşianu dansând Romana în deschiderea balului. La fel de frumos este costumul de damă din catifea maro!
Ajungem în Sala Tipăriturilor care reconstituie o tipografie istorică din secolul XIX - Tipografia ’’A. Mureşianu’’. La începutul anului 1878, Aurel Mureşianu preia de la tatăl său conducerea “Gazetei Transilvaniei”. În anul următor, Aurel Mureşianu înfiinţează prima tipografie românească din Braşov care va funcţiona, împreună cu librăria familiei, în imobilul din Piaţa Sfatului (Muzeul “Casa Mureşenilor” de astăzi). Maşina de tipărit (la mâna a doua) a fost adusă de la Viena, hârtia provenea de la Pesta, Viena şi Braşov. Majoritatea lucrătorilor tipografi erau români din Şchei care au creat o şcoală tipografică românească la Braşov, pregătind ucenici pentru atelierele tipografice din Ardeal.
Ne-a atras atenţia stema “Gazetei Transilvaniei”, proiectată şi lucrată de Traian Mureşianu. Stema cuprinde simbolurile imperiale, dar şi tricolorul şi cele 7 cetaţi româneşti libere, o mare dovadă de curaj în Transilvania aflată sub stăpânire austro-ungară. Familia Mureşianu a intenţionat să pună stema pe faţada casei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea Gazetei, dar nu a primit aprobare. Păstrată în podul casei timp de 100 de ani, stema a fost restaurată şi expusă la Muzeu cu câţiva ani în urmă.
Mergem mai departe, în Sala Muzicii, familia Mureşianu fiind recunoscută pentru talentul muzical şi implicarea în organizarea evenimentelor culturale. Este expus armoniul care a aparţinut pianistului Iacob Petru Mureşianu, o valoroasă piesă de patrimoniu. Al optulea copil al familiei Iacob şi Sevastia Mureşianu (născut în anul 1857), compozitorul şi profesorul Iacob Petru Mureşianu este considerat unul dintre fondatorii învăţământului muzical românesc din Transilvania.
Cu totul inedită este colecţia de mecanisme vechi de redare a muzicii, între care am recunoscut cutia muzicală, gramofonul, patefonul. Sunt foarte frumoase, adevărate opere de artă. Interesant este că au fost restaurate şi sunt în perfectă stare de funcţionare.
Compozitorul şi dirijorul braşovean George Dima, fondatorul Conservatorului din Cluj, nu face parte din familia Mureşenilor. Cu toate acestea, în semn de respect, îi este consacrată o sală din Casa Mureşenilor. Aici se păstrează pianul său, clasat ca Tezaur, la care au cântat Johnny Răducanu, Grigore Leşe, Ion Caramitru.
Continăm vizita cu expoziţia temporară ” Ștefan Baciu între poeţi& pictori- Culorile libertăţii în America Latină”, organizată în colaborare cu Casa Memorială “ Ștefan Baciu” din Braşov. Am considerat această expoziţie ca o invitaţie la vizitarea muzeului dedicat memoriei braşoveanului Ştefan Baciu, profesor universitar, diplomat, poet, traducător, ziarist, critic de artă, personalitate a diasporei româneşti.
Înainte de a părăsi Muzeul “Casa Mureşenilor”, am fost invitaţi să privim, prin uşa întredeschisă, sala în care se află Arhiva Mureşenilor. Am văzut doar cutii albe de arhivare, într-o curăţenie şi ordine de laborator. Am aflat că această sală adăposteşte o adevărată comoară culturală, una dintre cele mai bogate şi mai importante arhive de familie din ţara noastră (peste 25.000 de documente originale, fotografii, manuscrise, cărţi poştale, partituri muzicale, ziare, reviste, corespondenţă).
Am coborât în curtea interioară pe o scară exterioară metalică, foarte abruptă. Din păcate, Muzeul “Casa Mureşenilor” nu poate fi vizitat de persoane cu probleme locomotorii! Acest lucru ar trebui menţionat pe site-ul muzeului.
In curtea interioară am admirat pictura murală de mari dimensiuni de pe calcanul clădirii vecine (Palatul Friedrich Czell- Agenţia Braşov a Băncii Naţionale a României). Facem cunoştinţă cu personaje îmbrăcate în haine de epocă, din vremea cetăţii medievale, până în epoca Mureşenilor.
Dacă mergeţi la Braşov, vizitaţi Muzeul “Casa Mureşenilor”, dedicat unei familii de intelectuali ardeleni cu o contribuţie uriaşă la viaţa culturală şi politică a ţării noastre!
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Floria in 08.06.26 19:25:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BRAȘOV.
- Alte destinații turistice prin care a fost: Iaki, Malibu, Bavaria Blu, Mercur-Minerva, Tomis...
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floria); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Floria: Am trecut și voi mai trece probabil de multe ori pe lângă această casă. Vizitând aceste case, cinstești oarecum memoria celor ce-locuit acolo. Iar țărișoara asta are, din fericire, destui oameni a căror memorie merită cinstită.
Eu sunt genul de persoană care se poate uita ore in sir la o pictură sau la o sculptură fără să fie apoi în stare să lege două cuvinte despre ce-a vrut autorul să spună. În schimb, baga-ma într-un muzeu despre ceva tehnic. Viața mea.
Tocmai de aceea apreciez și mai mult ceea ce ne-ai povestit. Am mai învățat ceva astăzi despre o familie care a contribuit major în multe aspecte, fără să fi fost nevoit să vizitez această casă muzeu. Ai un "chichirez" al tău în a povesti, care face cititorul să regrete că "povestea" s-a terminat.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Muzeul Tradițiilor Codlene – nou și interesant — scris în 30.09.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Prin catacombele Brasovului. — scris în 12.09.21 de kalindera din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Muzeul de Arta: Scoala de la Poiana Marului — scris în 18.07.13 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2012 Muzeul 'Casa Muresenilor' - un muzeu nu doar frumos ci si interesant — scris în 13.03.12 de spezam din BUCURESTI - RECOMANDĂ


Rog așteptați...






















