'La Palat' sau la Muzeu?!

TIPĂREȘTE

Palatul Banffy / Muzeul de Arta Cluj

Pentru aducere aminte: ajuns in mult-visatul Cluj sambata noaptea, impreuna cu “consilierul” familiei, zis si tati; cazat intr-un loc minunat, de care v-am povestit deja, Aparthotel Gutinului, unde ne astepta fiica noastra de aproape 19 anisori, zisa si Istetel, care venise cu vreo 2 zile in urma sa se inscrie la facultate; mancat, dormit, mancat, vizitat Gradina Botanica (placut mult!), cascat gura pe strazi fara o directie anume... fara sa ne uitam la ceas… (Doamne, ce-mi place!); doar ca, la un moment dat, au inceput, pe rand, sa ne sune ceasurile din burtici: hei, ce faceti? va mai plimbati mult asa, cu glicemiile spre limita inferioara a normalului?

Asa ca am inchis gurile, pentru moment, si am deschis ochii: tocmai depasisem Piata Unirii si treceam pe langa o cladire nu foarte impunatoare in inaltime, dar impunatoare in alt fel, avand asa, un ceva care te face sa te opresti in loc… mi-a amintit de un profesor din liceu, mic de statura, negricios, cu o dantura nu tocmai de star de cinema, dar care cand deschidea gura… Doamne, cum stateam numai ochi si urechi, toti il iubeam, chiar si cand ne mai altoia cate o nota proasta!...

De obicei, cand vizitez un loc, o fac stiintific, cu harta in mana. De data asta, n-am mai luat cu noi nicio harta, stiam ca toate obiectivele importante se afla pe un areal nu tocmai imens si ca ar fi imposibil sa ratam vreunul, mai ales ca timp aveam, slava domnului, urma sa petrecem o saptamana intreaga in acest oras… Asa ca am preferat sa lasam obiectivele sa ne iasa singure in cale… Deschizand bine ochii si scotocind prin memorie (ca doar nu venisem la Cluj cu temele nefacute, ma documentasem, citisem toate review-urile de pe AFA, cu pozele aferente, si nu numai…), am exclamat: A! Pai asta e Palatul Banffy, cu Muzeul de Arta! (bine, ma ajutase un pic si firma de deasupra, pe care scria: “La Palat”). Aruncaram o privire prin intrarea boltita din strada si – ce vazuram in curtea interioara? Ce vazuram ne facura desteptatoarele din burtici sa se opreasca: o terasa cu mese si scaune si umbrelute crem, un baiat care ducea o tava cu ceva pahare… O mancatorie! Hai si noi!

Am ocupat una din mese si, pe scurt, intr-o ora eram rezolvati. Mancarea buna, dar cam putina, de unde am tras concluzia ca mancatoria e cam de fitze. Dealtfel, n-am mai vazut alti oameni pe la celelalte mese sa serveasca pranzul, fiecare avea in fata ceva gen cafea/ apa/ suc/ bere. Dar noi am facut o aroganta si am comandat un platou cu mizilicuri ardelenesti (bun, da’ subtirel; am apreciat ca branza de burduf era inlocuita cu “traditionala” blue-cheese), o supa-crema de mazare cu menta (delicioasa), o ciorbita “stilizata” de vacuta si o salata greceasca, parca. Desigur, si cate o berica pentru mami si tati si o apa plata cu lamaie pentru manechina familiei. Toata afacerea a fost usor peste 100 RON. Dar ambianta! –de nepretuit! Vorba aia, nu te inviti la palat in fiecare zi!

Ne-am ridicat de la masa multumiti, cu nivelurile glicemiilor restabilite, si, trecand prin porticul palatului, am constatat ca in dreapta se faceau scarile pe care urcai catre intrarea in muzeu. Fiind duminica, era deschis (se viziteaza de miercuri pana duminica, intre 10 si 17), dar am decis s-o lasam pe alta zi, ca Istetica era surescitata sa ne prezinte un loc tare (Samsara Teahouse), pe care il stia de asta-iarna, cand a venit la Cluj sa-si viziteze o prietena si sa vada care-i treaba cu centrul universitar Cluj.

Asa ca am vizitat muzeul in alta zi, doar cu tati, Istetel fiind in focurile creatiei (la examen) si oricum ea vazuse asta-iarna si muzeul. Intre timp, mi-am desavarsit educatia, ajutata de prietenul Google, cel care le stie pe toate si nu te lasa niciodata la greu. Am aflat, astfel, ca Palatul Banffy este considerat cel mai important edificiu baroc din Cluj, de referinta si pentru arhitectura sec. 18 din Romania, fiind trecut in prima categorie (A) in lista cladirilor de patrimoniu artistic si architectonic din tara. A fost construit spre sfarsitul sec. 18 ca resedinta pentru contele Banffy Gyorgy, ulterior guvernator al Transilvaniei. Respecta tiparul palatelor orasenesti din vestul Europei din acea vreme, avand un plan patrat, cu o curte interioara inchisa de cele 4 aripi, cu acoperis mansardat, arcade la parter si colonade la etaj. Pe atticul fatadei principale, se afla stema familiei Banffy, cu grifoni inaripati, iar in jurul ei sunt dispuse statui de zeitati (Marte, Pallas Atena, Diana, Apollo, Perseu, Hercule). Povestea spune ca o femeie saraca, din popor, l-a impresionat foarte mult pe conte, care, dupa ce a intalnit-o de cateva ori la petrecerile populare din targ, a inceput sa organizeze petreceri la palat, invitand pe toti oamenii de rand care doreau sa vina, in speranta de a o intalni pe misterioasa femeie. Se spune ca ea a venit de 2 ori la aceste petreceri, dar a considerat ca palatul este prea grandios pentru ea si nu a ramas prea mult. Contele insa a decis ca incaperile palatului sa fie folosite pentru oamenii simpli, in scopuri comerciale. Ulterior, cladirea a avut multiple intrebuintari, ca resedinta de protocol, cazinou, spatii comerciale, chiar un cinematograf a fost organizat in curtea interioara in 1925. In 1956, Comuna Urbana Cluj a dat palatul in folosinta Muzeului de Arta, infiintat in 1951, urmand in anii ’60-’70 ample lucrari de restaurare.

Muzeul gazduieste 2 expoxitii, cea permanenta, Galeria Nationala, in stanga, la etaj si cea temporara, in dreapta, la parter. Fiecare se plateste separat. Galeria nationala “costa” 8 RON, cu variante reduse pentru diverse categorii (cu 25% pt grupuri de minim 10 persoane, cu 50% pt pensionari, cu 75% -aproape gratis! - pt elevi, studenti, prescolari si adulti cu handicap mediu si usor). Biletul la Expozitia temporara costa 6 RON, la care se aplica aceleasi reduceri pentru aceleasi categorii. Va jur ca, daca nu aveti bani exacti, veti primi restul pana la ultimii 5 bani! Cand am vizitat noi, 1% din pretul biletelor mergea catre Crucea Rosie Romana, nu stiu daca e mereu asa. La Galeria Nationala, daca vrei sa-ti faci propriile fotografii, poti plati o taxa de 15 RON, pentru care primesti chitanta.

Galeria Nationala cuprinde 21 sali in care sunt adunate 5 secole de arta plastica transilvaneana (sec. 16-20). In prima sala veti admira cateva icoane vechi, apoi in celelalte va veti intalni cu arta timpurie a portretului (pictori din sec 18-19), apoi cu monstri sacri, precum Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, cu o colectie impresionanta de flori de Luchian, va vor fixa si ochii limpezi ai copiilor lui Tonitza, apoi pictorii secolului 20, Theodor Pallady, Nicolae Darascu, Gheorghe Petrascu, Iosif Iser, Dumitru Ghiata, Camil Ressu si multi altii… Deasemenea, va vor surprinde si cateva sculpturi ale “greilor” Paciurea, Corneliu Medrea, Ion Jalea.

Din 21 martie (Ziua Internationala a Poeziei –nu va complexati, nici eu nu auzisem de ea pana acum), s-a lansat si se desfasoara la Muzeul de Arta proiectul “Rondul Poetilor”. Acesta se vrea un dialog al artelor, in care poeme scrise de poeti contemporani clujeni, inspirate din tablourile expuse la muzeu, insotesc aceste tablouri pe durata intregului an. Practic, langa tablou se afla si poezia, amplificand emotiite privitorului-cititor!

Expozitia temporara gazduieste pana in 3 august (grabiti-va!!) o “Retrospectiva” a unui pictor contemporan, Radu-Anton Maier. O explozie de culoare!

Asa ca… Puteti face o gramada de chestii la muzeul-palat. Daca vreti sa va culturalizati, vizitati macar Galeria Nationala, daca nu si expozitia temporara. Daca n-aveti chef sa va puneti neuronii pe bigudiuri deloc si chiar deloc, luati loc la o masa in curtea interioara a palatului, comandati un refreshement, trageti aer adanc in piept, expirati prelung si relaxati-va, aveti dreptul. Daca vi se face fomica, puteti sa luati si ceva de mancare, dar atentie la buget (indicat ar fi sa nimeriti locul cu burta plina). Orice va hotarati sa alegeti, …Enjoy!

---

VIZUALIZĂRI: 2045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI