Manastirea Prislop - doua secunde la mormantul lui Arsenie Boca

TIPĂREȘTE

Cu greu m-am hotărât să scriu acest articol despre Mănăstirea Prislop, pentru că nu am rămas cu o părere prea bună despre acest lăcaş de cult, dar până la urmă, am zis fie ce o fi.

Aşadar să începem. Am fost până acum la Mănăstirea Prislop de trei ori, dar nu ştiu dacă o să mai mergem şi a patra.

Prima vizită la mănăstire a fost la sfârşitul lunii martie 2014 într-o zi de sâmbătă în postul Paştelui. După ce am vizitat Mănăstirea Lainici (vezi impresii) următorul nostru obiectiv a fost Mănăstirea Prislop care de alfel era şi principalul obiectiv pe care doream să-l vizităm în acesta excursie. Când am plecat din Râmnicu Vâlcea spre Prislop prin Defileul Jiului nu am ştiut că drumul este aşa prost, şi cu popasul făcut la Lainici, am ajuns la Prislop în jurul orei 16:30. Ajunşi la Haţeg am găsit uşor drumul spre Mănăstire deoarece sunt indicatoare care te îndrumă. Drum de de la Haţeg până la mănăstire are o lungime de aproximativ 15 kilometri, şi este destul de bun, oferind şi câteva peisaje frumoase. De-a lungul drumului sunt o mulţime de florarii de unde se pot cumpără ghivece de flori care sunt duse la mormanul lui Arsenie Boca.

Mănăstirea Prislop aparţine de satul Silvasul de Sus, în judeţul Hunedoara, la 15 kilometri de Haţeg. Şi are următoarele coordonate GPS : N – 45.6317548 şi E- 22.8503078.

Pe drumul până la mănăstire ne-am întânit cu un număr mare de maşini şi autocare care se întorceau de la mănăstire şi atunci am zis că că nu o să mai fie aglomerat dar surpriză a fost mare, cu greu am găsit un loc de parcare pe marginea drumului. Din locul unde am parcat maşină până la mănăstire am făcut cam 10 minute. Înainte de a intră în curtea curtea mănăstirii erau amplasate multe tarabe la care se vindeau de toate de la suveniruri, icoane “sfinţite” la celebri mici, ceafă şi bere. Era postul Paştelui, şi am văzut mulţi “credincioşi” care după ce ieşeau de pe poarta mănăstirii se infructau cu bucatele care sfârâiau pe grătare.

Am pătruns în curtea mănăstirii. Eram uimiţi de mulţimea de oameni care se aflau aici. Primul obiectiv în spre care ne-am îndreptat a fost biserica mănăstirii, care nu pare prea îmbietoare pentru vizitatori, pare cam neîngrijită. La reclamă care se face acestui lăcaş de cult mă aşteptam la o biserica mai mare şi mai frumoasă. După ce am vizitat biserica ne-am îndreptat spre mormântul părintelui Arsenie Boca. Nu mai scriu nimic despre acesta, pentru că ştie toată lumea o mie de lucruri despre el. Este un indicator care te îndrumă spre mormânt, dar nu a mai fost nevoie de indicator că după doar câţiva paşi făcuţi, în faţă noastră era o mulţime de oameni care stăteau la coadă. Ne-am pus şi noi la acesta coadă, la care nu-I vedeam capătul din faţă. Cineva din faţă noastră a întrebat pe un cetăţean care cobora de la mormânt cât mai este? Răspunsul a venit- pe aici pe unde sunteţi dumneavoastră eu eram pe la ora 14 şi acum este aproape 18, ceci vreo trei ore jumate-patru. Atunici am hotărât să amânăm vizită la mormânt pe altă dată, pentru că până la Râmnicu Vâlcea este drum lung. Aşa s-a încheiat prima noastră vizită la Mănăstirea Prislop.

A două vizită am făcut-o în luna iunie a aceluiaş an 2014. Drumul ales că să ajungem la Haţeg a fost diferit am ales variant Râmnicu Vâlcea- Voineasa – Obârşia Lotrului-Petroşani-Haţeg. Drum spectaculos, destul de bun cu excepţia a 10 kilometri între Obârşia Lotrului şi Petroşani. Deşi că şi prima dată când am fost la mănăstirea Prislop era tot o zi de sâmbătă, acum aglomeraţia numai era aşa de mare, am găsit loc de parcare chiar în parcarea mare de lângă mănăstire. Pe drumul până la mănăstire am cumpărat şi noi un ghiveci cu flori (aşa e modă). Biserica nu am mai vizitat-o, ne-am pus direct la coadă pentru mormânt. La coadă am stat cam o ora şi jumătate. Am văzut că pe lângă mormântul părintelui Arsenie Boca, se mai gasec şi alte morminte, deci locul unde se află mormântul este un mic cimitir. Absolut toate mormintele erau îngrijite şi pline cu flori. Traseul în spre mormânt trece pe marginea pădurii iar întoarecerea se face prin micuţul cimitir. Am ajuns şi în faţă mormântului, aici pentru asigurarea linişti şi evitarea îmbulzeli erau postaţi doi jandarmi şi o măicuţa, trecerea spre mormânt făcându-se unul câte unul. Am ajuns în faţă mormântului şi nici nu am apucat să-mi fac bine semnul crucii sis a sărut crucea mormântului că a şi trebuit să plec, pentru că vine următorul iar să te duci în faţă mormântului nici nu putea să fie vorba, Deci vizitarea mormântului a durat 2 secunde. După intoarecere de la mormânt, ne-am oprit la magazinul cu suveniruri din curtea mănăstirii de unde am cumpărat o Biblie (nu aveam Biblie în casă) şi apoi ne-am continuat drumul spre Timişoara.

În iunie 2015 am petrecut un sejur la Geoagiu Băi, şi la plecarea spre casă, fiind şi o zi de luni, ne-ah hotărât să mai mergem odată la manastrirea Prislop, că poate nu o fi aglomerat şi putem stă şi noi mai mult. Aşa că am pornit spre mănăstire. Am cumpărat de pe drum ghiveciul cu flori. Pe drumul spre mănăstire ne-a deposit o salvare care avea semnalele acustice şi luminoase în funcţiune. După aproximativ 10 minute am ajuns salvarea din urmă, era o coadă de maşini. Am auzit de la alţi că nu mai putem trece cu maşinile mai departe aşa că am parcat pe câmpul aflat în apropiere şi am pornit pe jos spre mănăstire. Mergând pe jos am reuşit să depăşim maşină salvării care săracă de abea se strecura printer maşinile parcate haotic pe marginea drumului şi mai veneau şi altele din sens opus. Era o adevărată nebunie. Medicul de pe salvare a avut inspiraţia să o ia pe jos înspre pacient. Era un domn căruia i s-a făcut rău de la căldură. Până la urmă a ajuns şi salvarea şi au plecat cu bine spre Haţeg. O mică congluzie să avem grijă cum parcăm maşinile că nu se ştie cui i se face rău şi nu ajunge salvarea. Din locul parcării până la mănăstire erau vreo 5 kilometri, pe drum am avut şi o surpriză plăcută şi anume, toate tarabele cu “suveniruri, mici sib ere erau mutate de la poartă mănăstirii la vreo 2 kilometri. Citisem într-un ziar că domnul Gigi Becali în urmă unei vizite la mănăstire ar fi afirmat că o să cumpere pământul de lângă mănăstire unde erau amplasate aceste tarabe şi o să le desfinteze. Nu ştiu dacă le-a cumpărat dar cert este că tarabele au fost mutate după vizită lui. Am ajuns şi la mănăstire, aici am văzut că se lucre la amenajarea parcării de lângă mănăstire şi la faţada clădirilor din curtea acesteia. Am pornit direct spre mormânt, dar pe drum am văzut două anunţuri care să folosecs cuvinte frumoase nu mi-au plăcut mie, primul sună cam aşa“ nu veniţi cu lumânări din altă parte, trebuie cumpărate doar de la mănăstire” şi al doilea zice “ nu mai aruncaţi bani în apă părului care trece prin curtea mănăstirii pentru că acesta este un obicei pagan “, nu ştiu dacă este un obicei pagan, dar la alte mănăstiri se aruncă bani în fântâni şi se zice că aduc noroc. Ne-am continuat drumul spre mormânt, aici o altă surpriză, s-a schimbat traseul acum drumul înspre mormânt se face prin micuţul cimitir şi întoarcerea pe marginea păduri, în plus traseul la dus era împrejmuit cu garduri mobile ale jandarmilor. Acest culoar era mai larg, încăpând chair şi 10 oameni pe rând. Coadă era imensă, era plin de copii de toate varstrele cu părinţi sau bunici, erau venite autocare din ţară cu enoriaşi, carenu respectau rândul, a fost o inbulzeala de nedescris şi ce cuvinte se auzeau la coadă nu le pot reproduce. Era prima zi de vacaţă a elevilor şi acesta era cred eu motivul pentru care erau aşa de mulţi veniţi la mănăstire. După vreo 10 minune în care nu am inainat aproape de loc şi venind grupuri de opameni care nu respectau rândul şi mergeau în locul unde aveau colegii, ne-am hotărât şi de acesta dată să abandonăm lupta.

Deci din trei vizite la Mănăstirea Prislop am reuşit o singură dată să ajungem la mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Concluzie. Mediatizarea axcesiva a acestei mănăstiri atrage mii de vizitatori aproape zilnic, dar mai ales în weekenduri. Cine nu a fost niciodată în acest loc şi doreşte să ajungă va sugerez să veniţi în cursul săptămânii, să nu fie vreun post, şi să va stabiliţi programul astfel încât ori să ajungeţi la primele ore sau să jungeti undeva după ora 18, dar să aveţi asigurată cazare pe undeva pe aproape.

Sper că prin acest articol nu am supărat pe nimeni (mă refer la cei mai credincioşi) acesta a fost şi motivul pentru care am tot ezitat să-l scriu, dar am vrut să va povestesc „patanile” noastre în vizitele făcute la acesta mănăstire.

Va doresc călătorii frumoase tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 5106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI