Sfinte lăcașuri dobrogene - Mănăstirea Celic-Dere

TIPĂREȘTE

După patru zile petrecute numai pe ape și între ape, în Delta Dunării, după încă o zi în care am rămas în Tulcea - poarta de intrare în mirifica lume a deltei, ne îndreptam spre Isaccea. Eram hotărâți ca mai înainte de a ajunge acolo să ne abatem pe la cele trei importante mănăstiri dobogene pe care încă nu le văzuserăm deși figurau pe lista noastră de opțiuni turistice de mai multă vreme. Cele trei mănăstiri din județul Tulcea alcătuiesc pe hartă un triunghi ușor de abordat, distanțele dintre ele fiind mici, iar drumurile foarte bune.

Mănăstirea Celic-Dere se află cam la jumătatea distanței dintre Tulcea și Isaccea (25 km până la Tulcea, prin Cataloi și 22 km până la Isaccea, prin Telița). Drumurile recent asfaltate au indicatoare la intersecții așa încât nu există riscul de a rătăci calea.

Conform materialului informativ găsit acolo, Mănăstirea Celic-Dere - moștenitoarea unei vechi tradiții monahale - și-a luat numele de la firul de apă care curge în apropiere (celic - de oțel, dere - pârâu). Istoricul lăcașului consemnează faptul că la începutul sec. XIX câțiva călugări ardeleni întorși se la Sf. Munte Athos au înălțat (pe locul în care astăzi se află cimitirul) o bisericuță din bârne de lemn și lut, precum și câteva chilii. Acestea nu au dăinuit până în zilele noastre fiind mistuite de un incendiu. În 1840, sub îndrumarea arhimandriților Atanasie Lisavenco și Dositei Crihană, cu aprobarea mitropolitului grec Dionisie din Tulcea și a sultanului Abdul Medjid de la Constantinopol, călugării construiesc pe valea pârâiașului Celic-Dere o nouă biserică (cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" ), un paraclis (cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" ), precum și un corp de chilii. Dar nici acestea nu au avut o viață prea lungă. După numai 100 de ani (în 1947) aceste construcții erau grav avariate de infiltrații și de inundații.

În anul 1845 mănăstirea de călugări Celic-Dere a fost transformată în mănăstire de maici (maicile fiind aduse din Basarabia). Călugării au fost strămutați la Schitul Celicul de Jos situat la 2 km, iar mai târziu lângă Balta Saon unde au construit o bisericuță și câteva chilii, viitoarea Mănăstire Saon.

Bisericii pe care o vedem astăzi la Mănăstirea Celic-Dere i s-a pus piatra de temelie în 1901, dar zidirea ei a durat - cu unele perioade de întrerupere - până în 1926 când a început pictarea. În stil neobizantin, în perioada 1926-1929, pictorul Gheorghe Eftimiu din București a decorat întreg interiorul. Sfințirea bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost făcută de episcopul Cosma Petrovici în 1932.

Trebuie știut că biserica Mănăstirii Celic-Dere este construită pe o înălțime. Din parcare se străbate (numai pietonal) o alee pietruită mărginită de arbuști și multe flori. De o parte și de alta a aleii, pentru vizitatorii mai obosiți, sunt amplasate bănci. Dar, primul lucru care îți atrage atenția chiar din parcare, este o veche moară de vânt care a și funcționat cândva. Materialele informative de la Mănăstirea Celic-Dere menționează că moara de vânt a fost adusă și instalată acolo în 1953. Restaurată cu sprijinul Direcției Patrimoniului Cultural, declarată monument istoric în 1977, moara de vânt decorează în prezent împrejurimile sfântului lăcaș.

Pe partea stângă a aleii au fost construite stăreția, chiliile mănăstirești și alte anexe, toate înfrumusețate cu multe flori.

Pelerinii cu probleme de deplasare trebuie să știe că pentru a ajunge la sfântul lăcaș vor avea de înfruntat o scară de ciment cu mai multe trepte, apoi alte trepte pentru a intra în biserică. Înainte de această a doua etapă de urcuș, își pot trage sufletul pe băncile amplasate în fața intrării în biserică. Ne-am oprit și noi pe platforma din fața bisericii nu pentru a ne odihni, ci pentru a admira clopotnița, o construcție pătratică, nu prea înaltă și latura sud-vestică a impresionantului sfânt lăcaș.

Biserica Mănăstirii Celic-Dere cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", suprapune un paraclis cu hramul "Izvorul Tămăduirii", gândit inițial ca gropniță, un brâu care înconjoară construcția delimitând nivelul paraclisului de la demisol de cel al bisericii de deasupra. Biserica are trei turle octogonale, cu câte opt ferestre înalte și înguste, una pe naos și celelalte două pe pridvorul închis, așezate de o parte și de alta. Pridvorul deschis este sustinut de patru coloane mari. Ușa masivă din lemn este flancată de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, lucrări executate în mozaic. Deasupra pridvorului deschis este reprezentată scena "Adormirea Maicii Domnului", icoana hramului.

Nefiind program de slujbă, fiind singurii vizitatori atunci, am pătruns în biserică privind și fotografiind fără a deranja. Pronaosul este separat de naos prin câte două coloane mari aflate de o parte și de alta. Interiorul este bine iluminat natural prin ferestrele duble din pereții de sud și de nord.

Catapeteasma, lucrată în lemn de păr, poleită cu aur, este opera sculptorului Anghel Dima din București.

Epitaful Mântuitorului datând din 1865 (brodat în atelierele mănăstirii), stranele migălos excutate, cele două strane mari (una episcopală și alta regală), policandrul și sfeșnicele (despre care materialul documentar spune că au fost lucrate în 1928 la Fabrica de Laminate din Brașov), scara în spirală care duce în amvon, pictura cu obișnuitele scene - Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, dar și alte scene biblice sau chipuri de sfinți - nu au cum să nu-ți atragă atenția și să nu te impresioneze.

În anul 1976 Biserica mare a Mănăstirii Celic-Dere a fost declarată monument istoric. Sfântul lăcaș adăpostește câteva obiecte de mare valoare spirituală. Despre Icoana Mântuitorului Iisus Hristos "care se curăță singură", materialul informativ pe care l-am studiat menționează: "În contextul conflictelor ruso-turce de la începutul secolului al XIX-lea, aproximativ în anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostaș din armata austro-ungară care avea asupra sa această icoană. Găsind aici un grup de călugări, a dat icoana unui părinte, zicându-i: Părinte, țineți această icoană! Dacă Sfinția Voastră nu veți trăi până la sfârșit, cei ce vă urmează să păstreze această icoană. Să aveți mare evlavie, că prin ea se va săvârși o mare minune. Aceasă icoană o vedeți că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăța și ochii Mântuitorului, care-i vedeți că sunt închiși, se vor deschide."

În partea stângă a catapetesmei se află Icoana Maicii Domnului Eleusa, Îndurătoarea sau Grabnic Ajutătoarea. Icoana este pictată pe lemn și a fost adusă de la Sfântul Munte de arhimandritul Atanasie înainte de anul 1877. Maicile de la mănăstire au o evlavie desebită deoarece se spune că în trecut, din această icoană Maica Domnului a fost auzită spunând: "Eu sunt stareța voastră, nu vă temeți!"

Nu am vizitat și Colecția de artă religioasă despre care aflaserăm că se află la Celic-Dere. N-am întâlnit pe nimeni căruia să-i cerem informații, așa încât după câteva noi fotografii, am părăsit incinta. În parcare, lângă gard, la umbră, un localnic avea fructe de vânzare - pere, prune, struguri... toate foarte bune. În așteptare de clienți acesta citea. Ce? Un ghid ilustrat de călătorie.

---

VIZUALIZĂRI: 926 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI