La poalele Muntilor Fagaras - manastirea Brancoveanu, ctitorie a voievodului martir...

TIPĂREȘTE

Iesim din Rasnov cu dorinta de a ajunge prin Fagaras, la Sambata de Sus. Trecem prin localitatea Cristian linistita, curata, cu case mari sasesti in culori pastelate. Ajungem in Ghimbav si iesim la o sosea foarte buna, aproape de nerecunoscut, in sensul bun al cuvantului, fata de cea pe care am circulat in anul 2000, ultima oara cand am trecut in zona cu autoturismul!

Iesim din Gimbav si aproape vijelios suntem opriti de o masina a politiei care ne spune ca am depasit viteza legala cu 5-10 km si ca atare trebuie sa platim amenda... Asta e, cu legea nu te pui, nu vrem sa ne stricam ziua care se anunta frumoasa, e si senin, drumul e frumos si liber... Trecem prin Codlea, il strabatem prin centru, oraselul arata mult mai bine decat acum ceva ani...

Continuam drumul prin Persani, trecem prin comune mari, frumoase-Mandra, Beclean, Voila- localitati curate, cu aceleasi case mandre ardelenesti, peste tot e liniste si aproape nu vezi picior de om... Ici colo oamenii isi vand recoltele din toamna tarzie - sacii de cartofi sau funii de ceapa sunt frumos asejate in fata caselor...

Trecem direct prin centrul orasului Fagaras, ma frapeaza inca de la intrare impunatoarea catedrala ce se construieste aici, parca e totusi prea mare si stralucitoare... Zarim Cetatea Fagarasului dar si alte monumente interesante, e normal, caci ne aflam intr-o zona plina de istorie...

Ajungem in Sambata de Jos cotim spre stanga parasind soseaua principala iar in zare pe fundal se vad mandrii Muntii Fagarasului. Trecem prin sat, drumul e mai ingust sunt doar doua benzi de circulatie dar si aici ca peste tot e o liniste totala... E sambata un pic dupa pranz si lumea poate se odihneste... Lasam in dreapta noastra castelul Bruckenthal, asejat spre marginea satului, construit in secolul 18, dar aflat acum intr-o avansata stare de degradare. Ce pacat, este construit foarte frumos, intr-o arhitectura unica!

Trecem imediat pe partea dreapta, pe langa herghelia de cai lipitani, unica in tara aflata intr-un cadru natural extraordinar de frumos, cu o padure in apropiere... Zarim din goana masinii cativa cai, sunt foarte frumosi mi-ar fi placut sa ne oprim un pic dar timpul ne preseaza, seara vine parca prea repede din urma...

Drumul ingust, dar linistit merge pe o campie aproape plana indreptandu-se parca spre inima muntilor Fagaras. Parca am calatori in timp atat de linistite, de detasate si de frumoase sunt locurile... Ne apropiem de punctul culminant al calatoriei noastre, Manastirea Brancoveanu si complexul legat de acest loc. In jur multe pensiuni, mici hoteluri si zaresc cum chiar acum se construiesc alte locuri de cazare, aici chiar se munceste de zor!

Oprim masina langa padurea manastirii, sunt putini vizitatori, iar padurea e mare, cu arbori seculari in culorile toamnei tarzii... Intram pe poarta manastirii pe aleea principala larga si lunga, strajuita in lateral de randuri de trandafiri protejati acum de frigul iernii ce se apropie... Aerul e puternic, e curat si rece, sunt cel mult 1-2 grade Celsius, e senin, e putina miscare in manastire si linistea din jur alaturi de muntii din spate, te fac sa ai senzatia ca esti undeva izolat, departe de lumea agitata...

Intram in curtea manastirii. In biserica relativ mica, nu este nimeni si astfel poti sta cateva momente, doar ale tale in care poti sa meditezi or sa privesti in liniste picturile... Ne plimbam apoi prin curte, nu este picior de om, doar cativa copii mai colorati apar brusc si ne asalteaza un pic galagios si insistent, cerandu-ne bani si tinandu-se scai de noi...

Ne ratacim prin curtea si prin cladirile manastirii, fiecare incercand sa descopere acel lucru care face ca acest loc sa fie diferit de celelalte! Pentru mine emotia este si mai puternica caci sunt aici pentru prima oara... Admir curtea interioara, coloanele in stil brancovenesc extraordinar de frumoase, de fapt totul arata aici foarte frumos si bine intretinut.

Merg pe sub coloanele albe un pic renascentiste unde se afla mormintele oamenilor importanti pentru acest lacas... Citesc ici colo fragmente din istoria acesui loc plin de credinta! Din pacate muzeul manastirii este inchis la aceasta ora... Urc in sala mai noua unde s-a construit noua biserica, impecabila, ampla, impunatoare si deosebita prin picturile sale - nu poti vorbi decat in soapta parca sa nu deranjezi...

Ies iar in curte, privesc padurile si mai ales muntii din spate, inalti si mandri, deja acoperiti un pic de zapada si neguri. Repet un pic obsesiv, totul e curat, ingrijit si in continuare nu zarim picior de calugar. Regulile interioare sunt strict respectate - e ora de rugaciune sau poate de odihna...

Langa manastire zaresc complexul de cazare, destul de mare, ingrijit, loc in care cu o rezervare prealabila poti veni in pelerinaj aici. Respectand insa regulile din manastire...

Redau cateva momente din istoria acestui loc, momente relatate ici colo in incinta manastirii.. Aparata parca de muntii Fagarasului, manastirea este o ctitorie a voievodului martir Constantin Brancoveanu care in anul 1696 a refacut o biserica construita acum din piatra in locul celei din lemn mai veche, aducand apoi la manastire calugari romani in lupta pe care o ducea pentru mentinerea credintei ortodoxe intr-o zona romaneasca aflata atunci sub presiunea bisericii catolice!

Treptat voievodul înfiinţează aici o şcoală, chilii, un atelier de pictură, o tipografie... Urmeaza ani grei in viata manastirii si a romanilor de aici, supusi unui proces intens de catolicizare caruia insa i-au rezistat extraordinar...

In anul 1761 generalul Bukow din dorinta de a pune capat credintei ortodoxe a romanilor, da celebrul ordin al arderii manastirilor din lemn si al distrugerii celor din piatra, lucru infaptuit rapid si aici in zona Fagarasului. Manastirea Brancoveanu scapa de acest lucru cel putin pe moment, se presupune ca la interventia urmasilor familiei Brancoveanu... Cu toate acestea mai tarziu in anul 1785 manastirea este distrusa si doar zidurile puternice de piatra reusesc sa salveze cate ceva din biserica...

In anii multi care urmeaza nici-o incercare a romanilor de a reface manastirea nu este aprobata de curtea de la Viena! Abia in secolul XX incep sa fie reluate constructia bisericii si in 1946 de Sfanta Marie, in 15 august, are loc sfinţirea bisericii purtand acest hram, precum şi a altor constructii din incinta manastirii. Istoria manastirii este mult prea zbuciumata ca sa poata fi relatata in doar cateva cuvinte. Ea se simte parca doar acolo in mijlocul manastirii...

Se apropie seara si umbrele muntilor se lasa usor, usor deasupra manastirii... Ne indreptam spre iesire si aud in dreapta aleii principale zgomotele paraiasului si a micului iaz plin de pastravi vara. Iesim din manastire si desi este trecut bine de amiaza abia acum zarim din directia opusa cateva autocare cu pelerini care vin spre manastire...

Cu permisiunea voastra dedic aceste randuri simple, prietenului meu cel mai bun, care cu ocazia acestei vizite, s-a reintalnit dupa mai bine de 10 ani, pentru doar cateva clipe, cu nepotul sau (de var) - calugar, aflat acolo la manastire... A fost o intalnire neanuntata in prealabil, emotionanta, de doar cateva minute dar pe care noi ceilalti, la fel de emotionati, am trait-o cu intensitate! Va multumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 3190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI