Călător prin țara mea. Merită să vezi: Lacul Sfânta Ana

TIPĂREȘTE

Expediție comună americano-rusă în Alpi. Cei doi alpiniști sunt surprinși de o avalanșă care-i îngroapă-n zăpadă. Cu chiu cu vai cei doi reușesc să iasă la suprafață apoi, preț de vreo trei zile, rezistă, cu greu, în gerul cumplit.

În cele din urmă sunt găsiți de-un câine Saint Bernard, ce avea la gât butoiașul cu coniac.

Americanul, fericit îi dă peste umăr rusului și-i arată câinele:

-Uite, uite-acolo, cel mai bun prieten al omului, suntem salvați!!!

Rusul și mai fericit:

-Da, da, da... îl văd, are și un câine cu el!

Ca s-ajungi la Lacul Sf. Ana nu trebuie să treci prin cine știe ce avalanșe, dar, drept este că o vizită prin secuime nu are cum să ocolească acest obiectiv.

Ori noi, care stătusem de sâmbătă după-amiaza până luni, pe la prânz, în Sovata, am decis ca, la întoarcerea noastră spre cășile pe unde suntem aciuați, să ne bucurăm de toate atracțiile turistice de le oferea natura. Nu-i vorbă, cei care-ați fost pe-acolo, în zona Mureș-Harghita-Covasna știți că natura a fost darnică cu locuri frumoase. Cei de n-ați fost, credeți-mă pe cuvânt și faceți bine și-ajungeți aicișa ca să vă convingeți!

Atenție, nu veți găsi nimic interesant citind acest review, adică ceva care să fie inedit și care să vă determine să-mi urmați vreun sfat. Ca atare, părăsiți de îndată incinta sau, cei de rămâneți, nu veți avea dreptul să primiți despăgubiri de nicio natură! Am zis! :p

În primul rând pentru că este unul dintre locurile frumoase ale României, iar noi, fiind relativ aproape de el, plecând din Sovata, n-aveam cum să-l ocolim!

Lacul Sf. Ana este singurul lac vulcanic din România și este chiar un lac tânăr apreciindu-se că ar fi fost format acum 40.000 de ani în urmă pe fundul unui craterul unui vulcan aflat în Masivul Ciomatu. Cei 40.000 de ani trecuți de atunci, față de câți or trecut de când a apărut Pământul sunt un fleac. De fapt, despre ultimii 53 de ani pot povesti și eu câte ceva, deci chiar că-i tânăr!

Despre acest lac se spune că poate prezice cum ca fi vremea, că nivelul apei nu scade, neam, niciodată, deși e format doar din apele adunate din ploaie, că apa are o puritate apropiată de cea a apei distilate.

Firesc, are și legendele lui, ambele destul de triste, legate de sacrificiul unor fete pe care le chema Ana, de aici și numele lacului.

Sunt convins că știți toate astea, de aceea nici nu mai insist. Care nu le știți dați o geană pe Wikipedia, abia așteaptă să vă povestească ea, tot ce știe despre acest loc.

În ultima perioadă de timp la Lacul Sf. Ana au fost văzuți mai mulți urși care, sătui și ei de invazia oamenilor în habitatul natural, s-au decis să profite de prezența omenească și să se hrănească cu ceea ce rămânea de la oameni, un fel de Yogi Bear. De fapt, este explicabil de ce rămâne mâncare de la oameni: vine omu-n pădure, la picnic. Scoate pătura, coșul cu de toate, își înșiră plozii pe pătură și-ncepe să scoată ce și-a adus de-acas'.

Ursul cică poate mirosi mâncarea de la 5 km, așa că, atunci când simte mâncarea creștinului o taie, prin pădure, după urma de miros. Trăind în pădure, e clar că știe o serie de scurtături care fac ca, în cel mai scurt timp să-și facă apariția la locul cioată exact când omu-i cu chifteaua-n gură. Normal că atunci când te trezești cu ursul peste tine îți sare pofta de mâncare și-alegi să fugi de acolo, abandonând, oarecum, restul de mâncare! Ești mulțumit să-ți recuperezi plozii, dă-o-ncolo de masă!

Ei, acolo, la Sovata, era un urs, Șoni îi spuneau cei din partea locului, care venea și mânca ceea ce-i dădeau oamenii. La un moment dat, o turistă n-a vrut să-mpartă sandevichiul cu ursul și -a luat-o la fugă, dar, cu tot cu mâncare. Este bine de știut că un urs, în alergare ușoară, depășește pe cel mai a dreacu' Usain Bolt în plin efort, așa că fuga nu te ajută în acest caz, cum n-a ajutat-o nici pe turista respectivă. Pân'la urmă, autoritățile au luat măsura capturării ursului și l-au mutat pe acesta la Zărnești. A fost o măsură înțelepată, în locul lui Șoni apărând acum, mai nou, o ursoaică, cu pui. Ce mișto este inutilitatea unor măsuri!!!

Care de pe la casele unde stă, vă faceți variantele de parcurs. În principal este bine să știți că Lacul Sfânta Ana se află la o distanţă de 55 de kilometri de Municipiul Miercurea Ciuc, 48 de km de Municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv 33 km de oraşul Târgu Secuiesc. Lacul Sfânta Ana poate fi accesat prin legătura DN12 (Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe) din punctul de intersecţie cu drumul judeţean 113 din localitatea Bixad. Dinspre Târgu Secuiesc poate fi atins din direcţia Turia pe DN 113.

Noi, cei din grupul de umblam împreună, am venit de la Miercurea Ciuc, prin Bixad.

Mergând pe acest drum veți avea ocazia să vedeți pe viu ce-nseamnă nepăsarea ălor de conduc țara față de infrastructura rutieră, deși, așa cum spunea un celebru mariner pe vremea când era doar ministrul transporturilor ”Aici sunt banii dumneavoastră! ” când tocmai ce ne mai pusese-o taxă-n cârcă.

Oameni buni, șoseaua Bixad - Lacul Sf. Ana este o nerușinată bătaie de joc la adresa noastră sau o imensă afacere de service auto. După ce ai făcut drumul ăla sigur îți vei auzi mașina scoțând zgomote pe care nu le făcea până atunci, motiv pentru care vă veți accesa agenda telefonică pentru a căuta telefonul mecanicului auto, ăla bun, de vă duceți mașina la el!

Mă rog, cu chiu, cu vai, ajungi la intersecția cu Lacul Sf. Ana și Băile Blavanyos. De aici, mergând spre lac, drumul este, incomparabil, mult mai bun și parcurgi cei vreo 10 km fără mari eforturi.

Drumul urcă prin pădure, se fac și niște luminișuri, mă rog, peisajul este frumos!

Cu circa 2 km înainte de lacul propriu zis se intră în rezervație. Ai de ales: cu auto ori apostolește. Dacă vrei auto, cineva din partea locului ce pare a fi angajat acolo, te va convinge să te desparți de 20 de lei, pentru că, așa cum am spus, intri-n rezervație.

Plătit, mers mai departe, ajuns la Lac.

Vremea era superbă, instant ne-am dus pe malul lacului pentru clasicele fotografii.

La terasa de lângă lac era aglomerație de spuneai că se-mpart bonurile de vacanță, alea promise de vreo doi ani de o anumită ministră cu zâmbet șugubăț și păr roșcat.

Surpriză, nu se dădeau bonuri, dar puteai să cumperi bere, răcoritoare și alte alea. Scria acolo că se poate comanda și guyaș, dar, momentan, nu era, cred că de frica lui Șoni.

O fi ca-n bancul cu iepurele de se duce la urs și-i spune:

-Băi, ursule, tu știi că la chioșcul din pădure se vinde bere cu numele tău?

Încântat, ursul se duce la chioșc și cere:

-Vreau și eu o bere ”Dănuț”!

Cât am stat pe malul lacului nu am simțit nicio emanație cu tentă sulfuroasă, deci vremea era foarte bună. Bine, poate că mai ușor era să-mi dau seama că afară era o căldură și-un soare, ca-n toiul cel mai aprins al verii. Și totuși, lumea nu făcea baie-n lac, așa cum face românul deși este semnalizat că e interzis să înoți. Câțiva, doar, făceau plajă, dar, nimic topless. Cum eu conduceam, deci aveam ”verbotten” la lipăit bere, fetele s-au întorsără din plimbarea din jurul lacului, după cele vreo două ore petrecute acolo am decis că, cel mai bine ar fi să ne vedem de drum, mai departe, ceea ce am și făcut, mergând spre Băile Balvanyos. Nu, n-o să scăpați, o să vă mai povestesc despre ce am mai făcut eu în excursia de Rusalii!

Dar, asta, zilele următoare!

Haidi, pa!

Dacă se poate, ținând cont de faptul că Lacul Sf. Ana trezește oarece melancolii, cred că ar merge: https://www.youtube.com/watch?v=7lX1snCoesg

---

VIZUALIZĂRI: 2437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI