GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cheile Zarnesti si altele din zona
TIPĂREȘTEInainte de a ajunge in zona Brasovului, mi-am instalat eu o aplicatie pe tableta cu ce e de vazut in Romania si mi-am facut un plan cu un traseu orientativ. Pana la urma nu s-a potrivit nici 50% ce ma gandisem cu ce am facut de fapt. A fost frumos week-end-ul respectiv pentru ca intr-un fel ne-am lasat si dusi de val si au fost cateva zile relaxante. Nu am stat cu gandul ca trebuie sa facem cutare lucru sau sa ajungem in cutare loc. Ca dovada, un prieten din Rasnov ne-a spus ca daca avem timp, sa vizitam Cheile Zarnesti. Si cum am facut, cum n-am facut, am ajuns la Cheile astea ziua urmatoare (asta intr-o duminica, aceeasi in care am vizitat si Castelul Bran).
Nu-mi amintesc cum am gasit drumul pana acolo, poate chiar cautand in aplicatia mea. Stiu sigur ca am folosit harta, pentru ca noi cautam din zarnesti sa mergem spre satul Pestera, spre Pestera cu lilieci. Revin la ideea aceasta.
Am mers cu masina o bucata mai lunga de drum, chiar si dupa ce am intrat efectiv in chei. Am lasat-o pe marginea drumului, inainte de a se mai ingusta drumul, unde am vazut ca era rand de masini. Am inteles ca acolo era "parcarea" si ne-am conformat. Apoi am luat apa pe care o aveam prin masina cu noi si am luat-o la pas. Ca o descriere in mare, cheile astea sunt ca o intalnire a doua lanturi stancoase despartite de un drum si pe alocuri si un rausor. Drumul e drept, ca o sosea neasfaltata cu un singur sens. Nu prea are suisuri si coborasuri, deci excursia noastra a fost (ca efort fizic ma refer) asemanatoare plimbarii prin parc. Numai ca peisajul e unul deosebit. Aerul e intr-adevar curat si e interesant si fonic un astfel de drum. Toate zgomotele sunt usor amplificate tocmai datorita peretilor stancosi. Si presiunea e diferita. Eu am avut urechile infundate, dar asta oricum e o sensibilitate a mea.
Peretii muntelui sunt cand mai aproape, cand mai aerisiti; cand mai inalti, cand mai putin inalti. Cu toate astea, lantul stancos nu s-a intrerupt niciunde. Noi nici macar nu am ajuns la capat. Nu stiu unde se termina sau ce se afla la capatul lor. Noi cred ca am mers cam vreo o ora jumate dus-intors. Ajunsesem intr-o zona in care parca era un soi de poienita pe o parte a drumului (inclusiv cu banci, ca un loc de popas), in care stateau pe iarba un grup si luau masa sau se odihneau. Si erau stilul cu rucsace in spate, pregatiti de expeditii, urcat pe munte etc. Am vazut noi ca drumul merge mult si bine tot asa, fara schimbari de peisaj si am zis ca am vazut ce era de vazut si ne-am intors.
Important: am vazut pe unii care isi montau echipamentul pentru escaladat stancile vertical, stil alpinist. Deci se poate si asa ceva, aviz amatorilor. Altor prieteni carora le-am povestit despre excursia noastra, ne-au povestit ca si ei au escaladat pe acolo (cu niste cordeline prinse de stanci si cu mainile daca ma intelegeti).
Altceva interesant este ca pe marginea drumului sunt si pancarte informative cu ce animale sau specii protejate te poti intalni. Mi se pare interesant in ideea ca zona face parte din circuitul turistic, dar nu i se face niciun fel de reclama.
Ca o comparatie cu Cheile Bicazului, care imi sunt mie mai cunoscute, Cheile Zarnesti nu mi s-au parut asa spectaculoase. La Bicaz ai pe alocuri sentimentul ca iti cade muntele in cap. In schimb, la Zarnesti, e mai placut, pentru ca esti in mijlocul naturii. Nu te clanxoneaza nicio masina din toate partile. E liniste. Si e nesfarsit! (Noi nu i-am gasit sfarsitul). Daca mai ajung in zona, sigur mai facem o plimbare pe aici, mai ales ca avem de vazut si pestera cu lilieci, la care nu am mai ajuns.
Drumul spre pestera ar fi fost spre Moeciu. Am pornit spre acolo si am ajuns pe niste drumuri prapastioase, cu case presarate peste tot pe unde vezi cu ochi, una aici una acolo. Am mers spre un schit si de aici drumul se ducea cine stie pe unde ca noi nu am mai avut curaj sa ne aventuram. Drumul neasfaltat, nici macar pietruit. Si din departare norii ne goneau spre casa. Ramaneam sigur infundati pe acele drumuri inguste. Cert este ca m-am indragostit iremediabil de muntii aceia scunzi cu case presarate peste tot. Si cu munti mai grandiosi in zare! Ce peisaje de poveste!
Si deci am facut cale intoarsa si am pornit spre casa. Nu inchei aici ca mai am un punct de atins. Am zis ca daca tot suntem in Zarnesti, sa mergem la rezervatia de ursi. Am gasit drumul tot pe aplicatie cred. Si ajungem intr-o zona de nu mai stiam pe unde suntem. Si intrebam localnici si primim indicatii. Eram pe drumul cel bun. Ajungem. Inchis. Un paznic. Cerem informatii. Era afisul destul de mare, dar informatiile erau asa ciudate, ca nu le intelegeam. Ele erau corecte de fel, dar absurde. Sa detaliez: programul este de 1-2 ore dimineata (nu mai stiu exact intervalul. Cred ca era 9.00-10.00, dar mai bine verificati daca sunteti interesati). Bineinteles lunea inchis (ca la muzee). Deci absurd. Dar de ce e asa programul (ca doar ne-a explicat paznicul)? Pai ursii sunt in libertate intr-un spatiu ingradit de nu stiu cate hectare. Si cam pe la orele alea se aduna ei sa manance. Le dau ingrjitorii de mancare. Si te plimba cu un trenulet sa-i vezi cum mananca, asta daca se nimereste sa-i vezi. Ca nu e sigur. Te plimba cu trenuletul pe unde e zona in care au mancarea pregatita. Dar nu stii sigur daca vine vreun urs sau nu acolo in ora aia cand te plimba ei. Cel mai des se nimereste, dar nu garanteaza nimeni asta. Inteleg eu ideea - ca e rezervatie si sunt liberi in perimetrul respectiv. Oricum mi se pare ciudata rau chestia asta ca au program de vizitare asa scurt. Acum absurditatea cea mai mare: cat credeti ca ne costa o astfel de vizita? 40 lei/persoana. Ei? Cum vi se pare? In contextul in care nu garanteaza nimeni ca vezi un urs si tu faci un efort sa ajungi in locatia respectiva, in intervalul extrem de limitat... Nu e aburd?! Eventual sa ai si familie, ca nu scapi sub 100 de lei, fara sa punem drumul (ca totusi nu e la marginea drumului, ci in mijlocul pustietatii, ca sa fie ursii in mediu natural, nu?). Pai am spus noi ca mai usor ii pandim pe langa niste tomberoane pe domnia lor ursii, si tot in mediu natural sunt. Nu vreau sa fiu rautacioasa sau sa spun ca nu merita investit in astfel de proiecte (de genul rezervatiilor), dar sa Afim totusi si rezonabili. Noi chiar ma vrut sa vizitam (am mers pana acolo totusi), dar nici chiar asa...
Eh si iata ca mi-am spus si eu oful si rog cititorii sa-mi ia randurile doar ca o parere personala, pe alocuri si dezinformata...
Trimis de fra in 13.08.15 16:30:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ZĂRNEȘTI.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (fra); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@fra - " Fata draga, nu fi trista, finndca e pacat! ", cam asa ar putea suna o concluzie muzicala a articolului.
Sigur ca zona vizitata este deosebita si merita vizitata cu "simt de raspundere" cum ne laudam odata. Sunt prea multe locuri frumoase, pentru a-ti permite sa nu le vizitezi. Din locul unde ati oprit, din ce descrieti in articol, incep prapastiile Zarnestilor, cum le spun localnicii. Prapastiile sunt niste chei cu pereti de circa 200 m inaltime, in peretii carora veti intalni mai multe grote, mai mari sau mai mici, al caror acces este blocat cu plase de sarma, care iti permit sa privesti in interiorul acestora. Sunt locuri unde varfurile stancilor se apropie atat de mult, incat de la distanta creaza impresia ca se ating. Aceasta distanta mica face ca soarele sa patrunda foarte greu in chei, noi avand norocul ca plimbarea noastra sa aiba loc la ora pranzului si sa ne bucuram de razele soarelui, din cand in cand. Incepem sa avansam, ca pe cheile Bicazului, ca titirezul, pentru a putea admira tot peisajul. La un moment dat o pancarta ne sugereaza ca este o grota a ursilor. Nu credem ce scrie si incercam sa cautam ursii in acea mica grota, dar, spre norocul lor, ursii ori nu locuiau acolo, ori erau si ei plecati in drumetie. Ajungem la un refugiu, care bineinteles ca era inchis, iar pentru ca in apropiere zarim undeva pe munte o masa, incercam sa urcam pana acolo. Pana la urma singurul care reuseste sa urce pana la masa este cel „ mai tanar” adica eu, spre rusinea celor doi baieti ai mei. Nu a fost prea usor de urcat, dar pentru cineva care mai urcase pe munte, pe jos (adica eu) si nu cu masina (adica ei), cu un bat in mana, nu era mare problema. Pana la urma le-a revenit onoarea de a ma fotografia. M-am luat cu vorba cam mult si nu prea e bine.
Despre rezervatia ursilor, pe care recunosc ca nu am vizitat-o, mi se pare normal sa nu gasiti mereu ursii la vedere, pentru ca acolo nu este o gradina zoologica, din fericire. Ei au la dispozitie cateva zeci de hectare de padure unde se plimba, unde dorm, unde mananca. Daca sunt hraniti de oameni la ora la care sunt invatati sa vina la masa, la ora aceea vor putea fi vazuti cu siguranta. Ursul de pe Transfagarasan avea ora lui de masa (intr 12 si 13) si cobora de pe munte in parcare, daca era claxonat, pentru a fi hranit de excursionisti.
Tariful si mie mi se pare exagerat, dar si cei de la rezervatie au niste cheltuieli. Cred, nu sunt convins ca am si dreptate, ca ar trebui vizitata rezervatia doar la orele de masa, pentru a fi siguri ca sunt vazuti si ursii.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
Rog așteptați...
Pai rezervatia are doar o ora program de vizita. Probabil ora mesei. Pe mine nu ma deranja in sine ca are programul asa scurt, ci pretul, platit pentru ceva ce nici nu e certitudine.
M-ati facut curioasa totusi cu cheile Zarnesti sau prapastiile... spuneati ca se ingusteaza chiar mai mult drumul? Ati mers cu masina? Noi am mers pe jos cam vreo ora-jumate dus-intors. Mai aveam mult de mers pana vedeam "pesterile" dintre stanci? Sau am trecut pe acolo si nu le-am recunoscut? Cat au ca lungime cheile acestea?
@fra - Mi-e greu sa-mi dau seama din pozele dvs. unde v-ati oprit si pana unde ati ajuns. Daca ati ajuns la refugiu, de acolo mai aveati de mers circa 500 de metri pana la o ramificatie de drumuri. In dreapta se merge pe o poteca marcata la cabana Curmatura, iar la stanga se ajunge La Table si de acolo mai departe la Brusturet si pestera Dambovicioara. Acele grote nu va asteptati sa fie pesteri de dimensiuni mai mici, ci sunt niste grote, cele mai multe astupate cu plase de sarma. Presupun ca cele astupate sunt de lungime mai mare, ori au mai multe ramificatii si ar exista pericolul ratacirii.
De mers cu masina prin chei ar fi fost o blasfemie pentru mine. Am lasat masinile intr-o parcare inainte de Fantana lui Botorog, iar de la parcare pana la intersectia de La Table am facut cam o ora de mers, tinand cont si de componenta grupului. Prin prapastii am fost doar cinci turisti adevarati
Numai bine si calatorii placute!
P. S. Lasati-mi o adresa de e-mail sa va trimit niste poze facute de noi prin prapastii, sa va dati seama daca ati ajuns in locurile unde am fost noi.
@liviu49: nici nu cred ca e voie cu masina, dar am intrebat si eu sa ma aflu in treaba. Am intrat de harti si pe google earth sa vad exact care e finalitatea drumului si cam cat tin cheile. Am mai gasit si poze si in lumina informatiilor, poate am facut un pic mai mult de jumatate din traseu. Am ajuns pana la o deschidere mai mare, de unde se deschidea un traseu montan marcat in stanga (sensul de mers dinspre zarnesti). Erau si o banca si o masa daca imi amintesc bine si chiar si cativa turisti care erau pe traseul respectiv.
@fra - Sunt incintat ca am putut acorda eu votul 14 pentru superbonus acestei descrieri convingatoare si lamuritoare a unor locuri incantatoare. Felicitari si multumim pentru relatare.
Oo. Multumesc tare mult. Chiar peste doua saptamani planuim o excursie pe omu si platoul bucegi si ma gandeam la zona aceea. Ce fain ar fi sa mai gasesc tot asa un colt de lume linistit si deosebit, mai putin cunoscut...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 De la Zărnești până la Șinca Veche — scris în 27.08.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jun.2017 La plimbare prin oraşul Zărneşti şi prin împrejurimi — scris în 20.07.17 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Iarna la Zarnesti! — scris în 05.02.17 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Folk Day Zarnesti — scris în 31.08.15 de mariusdany din ZăRNEşTI [BV] - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Pe meleaguri de acasa - Satul Magura — scris în 28.05.15 de CosminZichil din MOIECIU DE JOS [BV] - RECOMANDĂ
- Jun.2012 Drum impracticabil — scris în 05.06.12 de sandman din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2011 Schitul Coltul Chiliilor -renascut din propria cenusa — scris în 18.05.11 de urjanclaudiu din BRAşOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată