O drumeție iarna

TIPĂREȘTE

Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la doză. Ciobanu' scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi mai cere una. O ciopleşte şi pe asta. La care tipa de le chioşc:

- Inelu' ăla e pentru ăia care nu au brişcă!

Am început drumeția de astăzi observând din nou un cioban care a scos oile la păscut în zăpadă. Și am atașat deja bancul de la început. Nu de alta dar chiar nu știu de ce i-a scos ciobanul oile la păscut când zăpada e 20 cm, ce mănâncă, ciobanul să răspundă, e treaba lui. Treaba mea e să vă povestesc.

Drumeția am făcut-o în zona Sebeșul de Jos pe niște drumuri forestiere și cărări. Articolul din prezent este o completare de iarnă la articolele în care am prezentat deja locul aici și aici, dar prin această completare încerc să pun accent pe fotografii și prezentarea locului iarna.

Nu, nu este vorba de nici o pârtie de schi, nimic de genul ăsta, doar liniște, drumeții, se mai organizează partide de vânătoare (nu am observat în ultimii 2 ani), iar liniștea se mai întrerupe de căte un ATV rătăcit de turistul de la singura pensiune din zonă sau de unul din sat.

După vântul de aseară suflând dinspre creastă cu o viteză de zeci de km/h a început noaptea ninsoarea, iar dimineața am avut o surpriză albă, peisaje superbe, totul îndemna la o drumeție ceea ce am și făcut, în tovărășia familiei. Dacă la locul plecarii zăpada era doar 10 cm în locul până unde am ajuns depășea 30 cm, înaintarea era tot mai grea de asta am și luat cale întoarsă.

Drumurile, cărările folosite de noi au fost deja descrise aici pe AFA, este vorba de cele care încep de la ieșire sat Sebeșu de Jos. După părăsirea zonei de cabane puține de altfel, zăpada așternută peste noapte era neatinsă, lipseau chiar și urmele de animale sălbatice, și într-un fel am sperat să scap și de această dată de o întâlnire cu moș martin.

După ce am ajuns în locul unde se află podul de piatră istoric dar nemenționat pe nici un site am luat-o la dreapta pe o vale care se numește Ionelu. Destul de sălbatic și neaccesibil cu un autoturism, de la fundul acestuia se intră în pădure iar folosind niște marcaje de pădurari se poate ajunge până pe creastă de aici. Am folosit această cărare cândva în trecut ajungând pe creastă și din acest loc. Podul de piatră a fost construit și folosit în primul război mondial de către armata germană. Tot în acest loc a fost festivalul de muzică tehno Transylvania Calling din 2014 septembrie (știu, tocmai am menționat pe AFA a treia oară acest lucru, dar mi-a plăcut)

Plimbarea noastră a durat 3 ore, numai bună pentru mișcare în aer liber, priviți pozele și vă dați seama de ce merită o excursie aici.

---

VIZUALIZĂRI: 1192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI