I Giardini di Zoe, un colț de rai care ne așteaptă

TIPĂREȘTE

Am auzit de Giardini di Zoe undeva pe la sfârșitul iernii și mi-am dorit să ajung cât de repede se va putea. Am văzut câteva villa prin Italia și eram curioasă să văd cât de mult aduce cu cele de acolo, mai ales că Giovanni Salvatelli, proprietarul acestei grădini, este un italian get-beget. Cu pandemia asta nu s-a putut în primăvară, când mi se părea momentul cel mai potrivit, nu s-a putut nici acum câteva săptămâni, când am sperat la un week-end de relaxare la Castelul Maria, care se află lângă grădini, dar care nu avea locuri libere până la toamnă și iată că, la fel ca în cele mai multe cazuri, unele lucruri se întâmplă când nu te aștepți.

I Giardini di Zoe se află în Banpotoc, într-un sat din jud Hunedoara și am putut să ne abatem spre ele acum două week-end-uri. Poți veni dinspre Deva, până unde sunt 16 km sau dinspre Hunedoara, 24 de km. Mă așteptam să găsim panouri informative atunci când am părăsit șoseaua principală si ne-am îndreptat spre Banpotoc, dar singurul indicator pentru grădini este unul mic, destul de aproape de ele, la vreo 2-3 km. Faptul că grădina era plină de oameni la ora aceea, aproape de închidere, înseamnă că reclama s-a făcut deja.

Am lăsat mașinile într-o parcare gratuită destul de mare, dar neamenajată încă (poate nici nu este nevoie de o altfel de amenajare), am luat cunoștință de regulile grădinii din panoul informativ de acolo, unde este și programul de vizitare, cât costă taxa pentru ședințe foto dar și alte info. Am regăsit panoul cu reguli și la intrare, iar când l-am văzut a doua oară pe o distanță așa scurtă am avut un sentiment ciudat. De ce ar trebui să ni se repete lucrurile? Și gândul s-a dus imediat la munții, apele și pajiștile noastre pe care nu încetăm să le deteriorăm sau să le încărcăm de gunoaie, după ce ne bucurăm de ele și m-am întrebat dacă vom ajunge vreodată să nu fie nevoie de aceste avertizări: nu rupe, nu te cățăra, mergi doar pe alei, nu arunca decât la coș….

Accesul până la intrare se face pe o alee de aprox 100 de m de unde deja începe să se vadă minunăția de grădină.

Am plătit intrarea, 10 lei de persoană, și am remarcat că singura observație care se făcea oamenilor care intrau, inclusiv nouă, era să nu ne abatem de la aleile pietruite, decât eventual pentru vreo fotografie.

Însuși Giovanni Salvatelli ne-a întâmpinat la intrare și cu toate că ne place să aflăm lucruri și ne băgăm în seamă de obicei, omul era într-o discuție cu altcineva.

Și acum partea frumoasă a poveștii… Un om de afaceri Italian, Giovanni Salvatelli, s-a îndrăgostit la un moment dat de plaiurile mioritice și a ales să trăiască în țara noastră. De locul Banpotoc s-a îndrăgostit prin 2003 și de atunci lucrează și a amenajat această grădină fără ajutorul cuiva, fără un plan bine conturat de la început, rezultatul pasiunii sale fiind o grădină superbă, de care ne putem bucura și noi astăzi.

I Giardini di Zoe a luat naștere din dragoste, așadar. Față de un pui de om, nepoata omului de afaceri Italian, dar și din dragoste și pasiune pentru grădinărit. Binențeles că inspirația a venit de la frumoasele grădini italienești, de unde Giovanni a trebuit să aleagă plantele care să se adapteze climei și solului de la noi.

Prea multe despre aceste grădini n-o să spun. Nu poți descrie un loc atât de frumos, cum s-o faci? Trebuie să mergi acolo, să te bucuri de o plimbare pe aleile pietruite, printre sute, poate mii de specii de plante, flori, fântâni arteziene și vase care decorează grădina, toate aduse din Italia, cupole din gard viu, chiparoși, decoruri și ornamente din piatră sau cîteva locuri romantice de relaxare.

Grădina se întinde pe 3,5 ha dar cu tot, cu pepiniera de unde pasionații de grădinărit pot cumpăra diverse plante, sunt aprox 7 ha. În partea stângă grădina se întinde pe un deal. Sunt 3 alei paralele, de unde ai o priveliște foarte frumoasă asupra părții centrale, dar peisaj frumos este de jur împrejur, nu degeaba a fost ales acest loc. Mie mi-a făcut impresia că în stânga grădina se va extinde pe deal, dar poate greșesc. Dacă locul nu a beneficiat de un proiect initial, ci toate au venit din aproape în aproape, pe parcursul celor 17 ani, ne putem aștepta și la alte surprize de la Giovanni.

Partea centrală a grădinilor, cu cele 2 fântâni arteziene, se termină la casa roz, numită Villa Vinci, care este chiar locuința lui Giovanni. Dacă n-aș fi știut asta aș fi zis că sunt câteva încăperi necesare pentru administrare, atât este de simplă, dar foarte bine încadrată în peisaj. În fața ei, pe pajiște, este un tron de piatră, personalizat cu numele proprietarului.

În spatele casei roz sunt toalete pentru public și tot în zona din spate a grădinilor o bicicletă cu talent, de unde poți cumpăra cafea, sucuri, chipsuri sau înghețată. Sentimentul ciudat de la intrare a revenit și aici din cauza unui afiș prin care se cerea insistent ca ambalajele și deșeurile să fie puse în coșurile de gunoi și nu în scrumiere.

Momentan, poți doar să te plimbi prin grădini sau să te oprești la locurile de relaxare, cu o carte sau pur și simplu doar să cugeți. Poate acolo în spate, unde este bicicleta cu talent, ar fi potrivită o micuță cafenea, așa cum am văzut și în vilele italiene. Dar știe, el, Giovanni, mai bine ce este de făcut în acest paradis. Sper ca vreodată, în drumurile mele, să mai am ocazia să mă abat spre acest colțișor de rai, creat în țara noastră, cu gândul la țara lui, cel mai probabil, de către un pasionat de frumos. Și am vrut să vă spun de ea, astfel încât să-i faceți loc în drumurile voastre în această perioadă de vacanțe.

Noi am stat o oră și ceva prin grădini iar la plecare ne-am abătut în satul Banpotoc, în căutarea Castelului Maria unde am vrut să ajungem cu ceva timp în urmă, dar nu avea liber. Voiam să văd cum arăta locul. Satul Banpotoc este frumos, cu case arătoase și îngrijite, iar castelul se află la un capăt de drum. Avea porțile ferecate (găzduia un eveniment) și era un anunț că nu ai voie să treci de porți, așa că a fost imposibil să văd măcar curtea. Din exterior și ce am putut să zăresc printre gratii nu arăta ca un castel, așa cum mă așteptam, dar probabil că după porți se deschide altă lume.

Program, poveste, pepinieră și altele puteți afla mai bine și de pe saitul lor igiardinidizoe.ro, dar nu uitați de invitația de a vizita un loc superb la noi în țară.

Un colț de rai amenajat de un italian în țara noastră, cu gândul la țara lui.

---

VIZUALIZĂRI: 4168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI