VISCRI un fel de KASTRO ardelenesc

TIPĂREȘTE

Am petrecut perioada sărbătorilor de iarnă la Hărman (jud. Brașov) fiind găzduiți de niște prieteni care locuiesc acolo.

In ciuda frigului (au fost și -23C) și a zăpezii am încercat ca în fiecare zi să ieșim din casă și să dăm o tură (cu mașina) prin împrejurimi.

Astfel, pe 2 ianuarie ne-am propus să vizităm proprietățile Prințului Charles din județele Brașov și Covasna, respectiv satele Viscri și Valea Zălanului. Circuitul însuma circa 220 km, ceea ce în final s-a dovedit cam mult avînd în vedere condițiile de iarnă și faptul că o treime din distanță trebuia parcursă pe drumuri județene și comunale.

In final nu am mai putut ajunge și la Valea Zălanului pentru că ne-a fost teamă să nu ne prindă întunericul pe acolo, acest sat fiind mult mai izolat decât Viscri și drumul de ieșire către șoseaua Miercurea Ciuc – Sf. Gheorghe părea (pe hărți) destul de “dubios”. Chiar dacă aveam mașini cu tracțiune integrală am zis să nu ne forțăm norocul pentru că zăpada era de peste 20 cm și frig minus 18-20C. Ca urmare Valea Zălanului va rămâne probabil pe lista obiectivelor pentru la vară.

La Viscri am ajuns fără probleme, drumurile județene DJ 105A și DJ 104L fiind acoperite cu zăpadă bătătorită dar fără gheață și cu ceva nisip împrăștiat acolo unde erau pante. Din punct de vedere al peisajului nu putem spune că am fost foarte impresionați, poate și datorită zilei de iarnă autentică, mohorâtă, cu un plafon de nori foarte jos și cu vizibilitate destul de redusă. Probabil că dacă ar fi fost senin și puțin soare, aspectul ambiental ar fi fost cu totul altul.

Intrați într-un Viscri acoperit de zăpadă și în aparență pustiu am avut un flashback cu o scenă din filmul lui Sergiu Nicolaescu “Capcana mercenarilor”. Puteți spune că toate satele din centrul Ardealului seamănă între ele, dar ulița largă și pustie, arhitectura și coloritul caselor, peisajul de iarnă, toate m-au făcut să mă gândesc la acel film și chiar am crezut că biserica fortificată ar putea semăna cu castelul baronului ungur din film.

De unde mi-a venit ideea de a compara satul transilvan Viscri cu satul grecesc Kastro din insula Thassos? In primul rând pentru că procesul prin care trece Viscri este asemănător cu cel din Kastro (Thassos) sau Paleo Perithia din Corfu. Sate abandonate, care sunt repuse pe harta turistică prin reconstruirea caselor în varianta lor tradițională și mediatizare cu substrat turistic. A doua asemănare se datorează pustietății locului și a faptului că numărul de turiști prezenți în localitate la un moment dat este cu certitudine mai mare decât cel al locuitorilor permanenți din așezare.

Viscri și Valea Zălanului au fost aduse în atenția opiniei publice din România numai datorită faptului că Prințul Charles a cumpărat acolo niște case în prag de prăbușire pe care le-a renovat pe banii proprii. Putem să-l credem pe cuvânt că a făcut acest gest impresionat de arhaismul acelor meleaguri și nu pentru a le transforma în pensiuni.

Ulterior, cu ajutorul fondurilor europene și a unei fundații patronate de Prințul Charles, lucrurile au luat și turnura comercială cu profil turistic. In Viscri cică ar exista câteva pensiuni (noi nu am reușit să descoperim decât una) care în mod curios nu au firme și reclame la poartă și ca urmare, cel puțin acum pe timp de iarnă sunt ca și invizibile.

De fapt am intrat în singura locație care părea deschisă și anume magazinul sătesc unde am întrebat dacă se poate bea undeva un ceai cald. Vânzătorul amabil ne-a răspuns că iarna nu e nici o unitate deschisă pentru turiști, dar dacă vrem ne poate face el un ceai.

Inițial nu am vrut să-l credem pe cuvânt plecând de la premiza românească că vrea “să moară și capra vecinului” și făcând abstracție că satul a fost cândva săsesc iar proprietarul magazinului era ungur.

După ce urcând pe deal și constatând că nu putem intra în incinta bisericii fortificate pt că singura poartă de acces este închisă cu un lacăt mare și ruginit, iar privind de sus satul acoperit de zăpadă am văzut că iese fum pe coș la o casă din patru, am convenit că ar fi fost înțelept să plecăm de acasă cu cafea în termos.

In mod surprinzător, cu toate că era 2 ianuarie și minus 20 C, ne-am întâlnit acolo cu circa 15 persoane care veniseră ca și noi să viziteze Viscri în plină iarnă.

Probabil că dacă vom mai ajunge în zonă vom reveni la Viscri pe timpul sezonului cald pentru a ne lămuri cum arată biserica reformată la interior și dacă există cu adevărat pensiuni deschise acolo pe timpul verii.

---

VIZUALIZĂRI: 2321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI