Cetatea Viscri sau confesiunile unui englez (I)

TIPĂREȘTE

E dis de dimineata…azi trebuie s-ajung la Viscri, sa lamuresc odata pentru totdeauna zvonurile cum ca printul Charles "a cumparat cetatea din sat “... gura lumii-i slobodă…

Ia sa consult eu ”Meteo Sighisoara, Rupea si Brasov”…Cer acoperit! …Excelent! …Asta insemna ca va fi o zi cu mult soare! …Hai, la drum! …O pornesc “cu roua-n picioare” si sunt convins ca “la cetate va fi soare”... pe drum, fredonand un cantecel de Phoenix, incep sa compun si eu versuri…

Soseaua E60, măsoară de la Targu Mures si pana la Sighisoara, 57 de Km, de-acolo si pana la Bunesti mai sunt inca 35 de Km iar la Bunesti, o tablita indicatoare maronie, te va indrepta spre dreapta, spre Viscri, sit rural situat la 8 km de Bunesti si aflat in patrimoniul UNESCO. Iar de la acelasi Bunesti si pana la cetatea Rupea, fortareata aflata pentru 5 ani in reconstructie (2009-2013), nu mai e decat o aruncatura de “sageata”, daca arcasul ar fi fost, bine-nteles, Robin Hood sau Fat Frumos din povestile copilariei noastre. Soseaua Tg. Mures-Sighisoara e mereu aglomerata, serpentine, radare, curbe “in ac de par”, curbe in sus, curbe in jos, TIR-uri si masini puternice cu numar de Bucuresti, aflate parca intr-un permanent raliu de formula I, dar si portiuni de mers “ca melcul”, in coloana, …. mereu am emotii pe aceasta sosea…sunt intr-un stres continuu... dar, odata trecut de Sighisoara, emotiile dispar, simt o imensa senzatie de usurare urmata apoi si de o "tendinta" imperioasa de usurare, care ma apuca in mod invariabil, mereu cand ma aflu intre Casa memoriala Petofi Sandor si Hotel Europa, adica exact pe-acolo pe unde nu gasesti nici macar o tufa, o padurice, sau macar un copac mai gros decat mine…

In comuna urmatoare, Vânători, stau la panda ”vânătorii” de amenzi, alt stres, e-o limitare de viteza de 30 Km la ora chiar in mijlocul localitatii…noroc ca “fratia soselei” functioneaza bine, e plin de faruri ce clipesc ostentativ pe-acolo, si masinile merg prin comuna cu doar 20-25 de Km la ora, in coloana, pana cand trec de radar…se merge atat de incet, incat poti fi oprit si amendat pentru “exces de incetineala”…incepi sa-ti imaginezi scena... "Sa traiti, sunt locotenent de politie Pupaza, hai, mai repede, daţi-i bice, incurcati circulatia dom'le! "…

Ei, dar dupa Vanatori, poti sa calci pedala pana-ti ajunge talpa adidasului la garnitura de chiulasa, drumul pana la Brasov e intins si foarte bun…

Pentru turistii familiarizati cu bisericile fortificate sasesti din Transilvania, numele de Viscri sau "Deutschweißkirch", e de-o importanta majora De ce? Viscri se afla din anul 1999, pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, e-un sat in care printul Charles al Marii Britanii restureaza mai multe case vechi sasesti si unde vine de fiecare data cu cea mai mare placere. In afara de aceste date, Viscri e-un sat anonim, in care parca nu se intampla nimic, toropit, cu oameni ce se-ascund prin case, sat care mi-a parut ca-si masoara timpul si identitatea intre doua sosiri ale altetei sale regale britanice. Viscri este doar una din cele 180 de “biserici-cetati” medievale ale Transilvaniei. De ce tocmai Viscri? Turistului neavizat, acest nume nu-i va spune mare lucru, publicitatea e insuficienta. De la Tg. Mures si pana la Bunesti sunt 92 de kilometri, iar de la Bunesti pana la cetate, mai e de mers, caci. satul se abate de la DN 60, e bine ascuns intre dealuri, lucru poate benefic in istoria sa, nefiind chiar in calea migratiilor barbare. Soseaua e proasta. Ce sa caute asadar aici, in aceasta "fundatura", unul din cei mai bogati oameni ai uneia dintre cele mai bogate tari ale lumii, Marea Britanie, fost imperiu colonial, ce domina intr-o vreme aproape jumatate din planeta, imperiu in care soarele nu apunea niciodata? Si totusi micuta cetate Viscri e singura cetate saseasca din tara, cuprinsa intr-un album ilustrat al Europei din anul 1935, album realizat de Martin Hürliman si satul mai figureaza si in celebrul ghid francez “Routard”. Aici, fundatia "Eminescu-Trust", sponsorizata de “fii ai satului” emigrati in Germania sau USA, dar si de printul Charles, au inceput o actiune caritabila de renovare a caselor vechi sasesti, case ce se degradeaza vazand cu ochii, pentru a putea preda astfel generatiilor viitoare si istoriei lumii, farmecul unui sat medieval. Un vechi proverb chinez spunea ca “cine n-a scris o carte, n-a construit o casa sau n-a sadit un pom, a trecut degeaba prin viata”. Cativa cetateni germani, retrasi la pensie, si-au gasit aici la Viscri o “a doua patrie”. Ceea ce m-a frapat la prima vedere, la aceasta impropriu zisa “cetate”, care de fapt nu e decat o “mica biserica fortificata”, in care, ca turist” n-ai “ce face” mai mult de o jumatate de ora, este eleganta si frumusetea dar mai ales culoarea ei imaculata. Alba ca zapada. O mica bijuterie. Te indragostesti de ea la prima vedere. Poate ca e cea mai mica biserica fortificata din Ardeal. Dar mie mi s-a parut a fi si cea mai simpatica cetate, un copil rasfatat al familiei celor 180 de cetati de acest gen din zona. Mi-a placut poate si pentru faptul ca orice lucru mic e privit cu simpatie sau pentru ca mie imi plac copiii. Bisericuta cea alba, care a dat numele initial si satului, Alba Ecclesia, in germana Weisskirch, este inconjurata de 4 turnuri, de bastioane si ziduri puternice, care domina imprejurimile până “hăt-departe”, si e situata pe o alta “colina impadurita” a Transilvaniei dar, care, vai, in caz de invazie, era foarte usor de cucerit. Un perimetru fortificat, astazi disparut si inlocuit cu un gard, ne indica locul unde au fost zidurile exterioare ale cetatii.

Iata si cateva informatii utile si istoricul cetatii….

In anul 1185, colonistii sasi stabiliti pe meleagurile Transilvaniei, iau in primire o mica biserica de dimensiuni ce nu depaseau 10 metri in lungime si 8 metri in latiime, construita probabil de secui. Documente gasite in interiorul bisericii, atesta faptul ca pe la anul 1400, ea se numea Biserica Alba si apartinea de districtul Rupea. In anul 1449, ea devine o unitate independenta iar in 1994 1494, Biserica Alba primeste din partea orasului Sibiu, ajutor financiar si din partea cetatii Rupea, 8 guldeni, pentru a-si construi “fortificatii imprejmuitoare”. Interesant e un recensamant al populatiei din zona cetatii de la anul 1500, care consta din 51 de gospodarii satesti, 1 invatator, 3 ciobani si 2 ”oameni saraci”.

Dupa anul 1600 nici biserica cetatii, precum nici alte biserici din zona, nu au scapat de incendii. Mesterii care au construit cele 4 turnuri de veghe si aparare ale cetatii, au fost Johann Hartmann, David Zako si Stefan Schulerus. In 1715, banii incep sa “curgă gârlă” spre Cetatea Alba, toate celelalte biserici evanghelice din Transilvania fac donantii pentru “sora lor mai mica”. Apare in interiorul cetatii si un prelung coridor circular pentru depozitarea grâului.

Astazi, la intrarea in cetate, te intampina o femeie “burghuter” (paznica cetatii), a carei adresa si telefon sunt la vedere, am platit 4 lei intrarea, am mai luat si un pliant cu 2 lei, am vizitat si o mica expozitie de arta traditionala. Femeia era foarte volubila, vroia parca sa-mi destainuie intreaga istorie a cetatii dintr-o singura rasuflare. Mi-a vorbit si de UNESCO si de printul Charles si de arta traditionala a “Viscrenilor” si de slujbele ce se tin la biserica din cetate si "de ceea ce mai bârfeste prin sat"…

Dar despre toate acestea, si mai ales despre motivul pentru care printul Charles a ales Viscri-ul si nu un sat darapanat din pusta maghiara sau din insula Thassos, intr-un episod urmator.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 5477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI