Zona Praid, o descoperire care iti taie respiratia

TIPĂREȘTE

Buna dimineata, calatori frumosi!

Cred ca titlul review-ului meu pare pompos dar pentru mine asa a fost. Nu mai fusesem in zona aceasta si am ramas placut impresionata.

Am ales destinatia pentru salina, avand 2 copii cu repetate bronsite, otite, bronsiolite.

Dupa un drum istovitor (8 ore cu opriri caci cel mic are rau de masina si a vomat de 6 ori!!!), am ajuns seara la 19 in Praid. Pensiunea am gasit-o usor (Stefania, am scris review separat), am pus bagajele in camera, ne-am schimbat si am plecat sa cinam. La recomandarea gazdei am ales restaurantul Telegdy, intr-adevar cea mai buna mancare.

Am revenit de mai multe ori la acest restaurant, si acum imi ploua in gura cand imi amintesc de ciorba de cartofi cu tarhon (a devenit un fel de madlena lui Proust pentru mine :)

A doua zi ne am facut abonamente la salina (280 ron pt 7 zile, 2 adulti si 1 copil de 4 ani, cel mic are gratuitate) si am coborat sa descoperim lumea subterana. Coborarea in mina se face cu autobuzul (circula din 30 in 30 minute) apoi mai cobori vreo 300-400 trepte... Salina, o alta surpriza placuta.

Mi-a placut mult mai mult fata de Turda (e mai futurista ca design dar pt copii lipsita de interes), f mare, multe locuri de joaca, un restaurant, 2 cafenele, o biserica, magazine, muzeu, un atelier pt pictura pt copii. Chiar nu simteam cum trece timpul si copiii erau incantati.

Fiind cu copil micut, la recomandarea doctorului, nu depaseam o ora, o ora jumatate de stat in salina.

Dupa somnul de dupa-amiaza al copiilor (eu am preferat sa citesc in minunata gradina a pensiunii), am plecat la Sovata.

Ca si in Praid, m-a frapat curatenia, florile, verdele, casele ingrijite. Sovata mi-o imaginam ca pe Herculane, o ruina.

Deloc asa!!

Ne-am plimbat pe aleile care inconjoara lacul Ursu, f bine organizate. Cu indicatoare, pista, spatii pt exercitii, trasee eco-didactice. Pe mine m-a dus un pic cu gandul la Lacurile Plitvice din Croatia. Se poate si la noi in tara!

N-as mai fi plecat, voiam sa iau tot aerul ala pur cu mine si starea de bine pe care mi-o transmitea zona sa nu ma paraseasca.

Cina am luat-o la restaurantul Ciuperca Mica, chiar pe lac., un restaurant bun, child-friendly, cu angajati care-si iubesc meseria.

Ziua urmatoare, dupa salina si nani, amplecat sa descoperim Targu-Mures. Orasul in sine nu pot spune ca m-a dat pe spate, poate nici nu am stiut ce sa vizitam, dar am fost la platoul Cornesti unde am vizitat gradina zoologica. Un zoo cum nu am mai vazut in Romania, cu spatii imense pt animale, spatii ce imita cat mai mult habitatul lor natural. Familii de lei si ursi ne-au delectat pe noi si pe copii, totul culminand cu vederea elefantului Cici (asa i-a zis fetita mea)

Platoul ce strajuieste orasul, f bine organizat, cu trenulet pt copii, spatii de joaca moderne si aerisite si mult verde!!!

O alta zi, o alta descoperire. Auzisem de Corund si de minunatii artizani asa ca am fost sa ne delectam. Sigur va goliti portofelele acolo! Dupa Corund am plecat la Campul CEtatii la celebrul Han Pescaresc. Eu nu sunt fan peste dar pastrav ca aici jur ca as manca in fiecare zi.

Recomand cu toata inima sa ii treceti pragul!

Ziua urmatoare, dupa salina, am plecat la Medias, este orasul meu natal pe care il iubesc cu fiecare por al fiintei mele si am acolo persoane dragi, o a doua familie.

Nu puteam rata cetatea Sighisoara, care, de fiecare data cand o vad, ma incarca cu culorile ei si cu lumea pestrita care o colinda. Cea mai buna inghetata am mancat-o aici intr-un decor fabulos la terasa Cositorilor.

Am prins o vreme si cu ploi si cu frig, ,,asa ca, am mai taita din ce aveam pe lista de vizitat (Lacul Rosu, Lacul Sf Ana) dar am reusit sa ne plimbam cu Mocanita. Are traseu Sovata-Campul Cetatii, 14 km, 2ore dus-intors. Fetita a fost f entuziasmata, mai ales ca doamna care taia bilete avea o portavoce si ne povestea cum trecem prin paduri fermecate, cum ne transformam in printese, am si cantat la portavoce. Oameni minunati!

Seara ne plimbam prin Praid, de-a lungul Tarnavei, copiii se jucau in curtea pensiunii, faceam colonii de melci si ii transformam in printi si printese, miroseam iarba si ascultam vantul. Sincer, de cate ori facem asta acasa? Ne lasam prinsi in vartejul ametitor si uitam sa traim. Viata e minunata, trebuie doar sa deschidem ochii sa o privim! si... sa ajungem la Praid.

Mi-a ramas o parte din suflet acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 5809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI