O călătorie spre centrul... Carpaților de Curbură, cu pitstop la Vama Buzăului

TIPĂREȘTE

Țara toată fierbea la propriu și la figurat. La propriu din cauza caniculei, la figurat pentru că drumurile țării sunt tot o viermuială, în orice direcție ai apuca-o. Drept să spun, eram ferm convinsă că dacă merg la Vama Veche o să stau în trafic să înebunesc, iar mie nu-mi place să stau în trafic nici dacă știu că la capătul drumului mă așteaptă un palat cu totul și cu toul de aur :) Ei bine, NU! N-am vrut să merg spre mare, mai ales weekendul trecut, când îmi imaginam ce nebunie poate să fie acolo, ci m-am îndreptat în altă direcție, tot către o vamă, dar de data asta către Vama Buzăului.

Așa și? Cine a zis că să mergi din București către munte ar fi mai cool decât să mergi către mare? EU... bineînțeles, mi-am zis mai întâi mie, apoi soțului, apoi încă unor prieteni, care au început să creadă treaba asta, apoi din-ce-în-ce mai mult am crezut și eu... !

Trebuia musai să scap din oala sub presiune a orașului, așa că m-am pus pe căutat pensiuni la munte, gândind că acolo trebuie să fie mai răcoare și mai puțină lume, doar se duc toți la mare, nu? Și am căutat o zi, am căutat și a doua zi, încă o seară, chiar și jumătate din ziua de duminică, dar ce să vezi... nimic! Se pare că toți mergeau la mare, apoi ca să se întoarcă acasă, în weekend treceau pe la munte, că altă explicație logică n-am găsit.

După ce tocesc tastele laptop-ului căutând pe toate site-urile știute și neștiute, de la prietenul bucălău – cum zicea cineva, până la multe altele neaoșe românești pe care găsești și pensiunile alea cu minus margarete, după ce le-au căzut toate petalele, fiind desființate de unii care au trecut pe acolo și au avut grijă să le zică de bine, ca să nu mai ia și alții țepe, într-un final, îmi iese în fața ochilor înroșiți de concentrare, că de plâns nu mai eram în stare, o pensiune drăguțică, cochetă – cel puțin pe-afară, cu camere libere pe saitul propriu, cu număr de telefon, dar și cu trei margarete, deci cam ce ne trebuia. Măi să fie... îmi zic! Pun mâna pe telefon, îmi răspunde o doamnă care confirmă că au camere libere, iar eu în loc să tresar de fiorul bucuriei, mulțumesc și închid!

Eiii, în sfârșit te-ai prins!... am răsuflat eu ușurată că dialogul caragialesc a avut totuși un final.

Am terminat cu căutatul cazării, acum să începem cu cel al oamenilor? ... Din fericire, avem pe cine să challenge-uim și mai că se bat pe locuri, să vină cu noi în vacanțe... ! ???? Glumesc, dar chiar avem un grup mare de prieteni și nu e nevoie decât de un telefon, că apoi până să-l dai pe-al doilea deja s-a-mprăștiat vestea în grup; din două-trei mișcări am găsit mușterii.

Și iaca așa, rezervarăm noi o casă întreagă, cu câteva zile mai devreme să înceapă weekend-ul și o gașcă de un’șpe oameni am invadat locul cu pricina în ziua de vineri înainte de S’ântă Mărie, asigurați că o să petrecem două nopți fără caniculă, trăgând pe nări... doar aer de munte!

În vinerea respectivă, am plecat deci din București pe un drum ce am zis noi că va fi mai puțin aglomerat, adică pe autostrada A3 – Gherghița (pe la km 43 ieșind din autostradă) – Urlați – DJ102C (prin Sângeru) – Cislău - Întorsura Buzăului –Vama Buzăului, un drum de trei ore jumate, spunea waze-ul, dar pe care l-am făcut în vreo patru și ceva.

Culmea este că nu drumul ales de noi a fost problema – acesta fiind bun și pe alocuri proaspăt asfaltat, doar nemarcat (DJ102C- dintre Urlați și Cislău), ci porțiunea dintre Întorsura și Vama Buzăului, unde am prins pe roșu toate semafoarele montate din cauză de căderi de pietre de pe versanți și am circulat pe un singur fir, în urma altora care nu știu cum ne-o luau mereu înainte și se făcea câte un șir de zece-cinsprezece mașini :D.

Nu mai spun că timpul ăsta de l-am scos, a fost fără ora aia în care ne-am muncit să ieșim pe autostradă, deși nu stăm departe de ieșirea cu pricina și în mod normal fără trafic, cum zice wase-ulică (sanchi, când este fără trafic în capitală?), am fi făcut 16 minute.

Am ajuns așadar la destinație pe după amiază spre seară, că au fost și treburi pe care n-am putut să le lăsăm neterminate, cum ar fi cele de la birou, mai ales că la noi la firmă toată lumea vrea concediu vara, în vacanțele copiilor, de sărbători sau când sunt concerte și evenimente de masă!... n-ar pleca unul când plouă afară sau când nu avem de lucru :D Ei bine, asta este!

Cum spuneam, am ales zona asta pentru că este la munte, pentru că ne place, pentru că este ofertantă și că n-am mai fost de mult în Ciucaș sau împrejurimi și pentru că se poate ajunge la ea din București și pe alte căi decât pe valea Prahovei pe care sincer, de câțiva ani încoace tot încercăm să o evităm cât putem!

Pentru că fiecare a ajuns când a putut și când a vrut, noi fiind unii dintre cei întarziați, în acea zi n-am prea apucat să facem alte activități împreună cu grupul, cu excepția celor de a ne destinde puțin cu câte o țuică pe care gazda ne-a oferit-o în semn de bun venit... dar nu vă îngrijorați, acesta a fost doar începutul. Am și cinat, apoi au urmat ceva vinuri și beri, în funcție de dorința și putința fiecăruia, pentru că să faci brainstormig cu ce vizite și activități urma să prestăm a doua zi, nu este lucru ușor. Fiecare și-a exprimat punctul de vedere și a contribuit la planul de bătaie, toți am fost mulțumiți, nimeni n-a ascultat nimic, dar am plecat fericiți la culcare că a doua zi aveam un plan: ne trezim dimineață, bem cafeaua și dezbatem atunci, vedem încotro mergem! :))

A doua zi după micul dejun am plecat de la pensiunea despre care o să vă povestesc altădată, la drumeții prin zonă, să mirosim aerul câtorva locuri pe care le-am călcat cu piciorul. Vă arăt și câteva poze, dar doar atât! Nu vă plictisesc cu poveștile lor pentru că așa frumos le-au descris alții, că vă invit să îi citiți pe ei: @tata123 (vezi impresii); @BOGDAN DSN (vezi impresii); @crismis (vezi impresii).

Vă spun doar că am fost la Cascada Urlătoarea și mi-a plăcut locul amenajat și îngrijit, am trecut pe la Iazul din Vamă (sau Camping Oliver, cum îi mai spune) unde era mare-mare aglomerație la pescuit dar și la chioșcul cu răcoritori și cafele, pe la Camping Festung care găzduia rulote și corturi o mulțime, precum și pe lângă casa la care se gătește tradițional cu ingrediente din bătătură - Gastro Local Mihaela Bulboacă. À-propos, sunt mai multe locuri de acest gen în zonă și dacă doriți, puteți să consultați o listă aici: gastrolocal.ro/reteaua-ga ... l/vama-buzaului. Doar de la depărtare am văzut și ruinele Capelei Catolice. N-am urcat până acolo că am văzut și niște cruci, iar unii au zis că dacă sunt ale ălora care au fost atacați de urși!? ????.

De două ori ne-am întâlnit cu trenulețul turistic, odată la dus și a doua oară la întors și de fiecare dată mecanicul ne-a salutat prelung claxonând din sirena electrică și ne-am oprim în poziția de drepți fluturând mîinile, ca răspuns la saluturile turiștilor cu mulți copii, din trenuleț.

Trebuie să vă spun că râul Buzău era rece și curat, delușoarele din jur erau verzi și proaspete, pajiștile păreau pieptănate, pădurea ne mai umbrea uneori de ziua caniculară, nu știu cum dar lipsea orice urmă de peturi, pungi, gunoaie, iar mai sus spre cascadă poenile și locurile de odihnă cu mese și băncuțe de lemn te îndemnau la popas.

Noi ne-am lăbărțat așa pe o perioadă de vreo patru ore, apoi am revenit la pensiune să luăm două din mașinile din dotare, pentru o aventură off road. Sigur, n-a vrut toată lumea, dar noi ăștia care ne-am dus am putut să avem o priveliște minunată peste culmile din împrejurimi.

Seara noastră s-a încheiat cu un foc de tabără făcut chiar în curtea pensiunii, prilej de povești, glume și distracție cum facem de obicei când ne strângem la soiul ăsta de șezători. Doar la muzica noastră am renunțat pe perioada focului pentru că petrecăreții de pe la alte case din vecini ne surclasau, iar noi nu eram pregătiți pentru un duel muzical.

Următoarea zi, după ce am strâns tabăra, ne-am cam împărțit în cete, unii s-au îndreptat spre un concediu mai prelungit în vest, alții s-au grăbit spre casă cu alte treburi, iar noi am apucat pe un alt traseu de întoarcere, pentru că voiam să mai rămânem prin zonă și pentru că speram la mai puțină aglomerație dacă ne întîrziam plecarea către București. După ce am revenit o bucată pe acelaș drum pe care ajunsesem la vamă, traseul pe care ni l-am propus era prin Întorsura Buzăului - Teliuc– Târlungeni – Săcele – Cheia – Vălenii de Munte – Ploiești – Autostrada A3 – București.

Ne-am mai oprit în Pasul Bratocea, de unde am mai făcut o mică drumeție ca să vedem mai de aproape Colții Bratocei. De pe culmea pe care am ajuns ne-am îndreptat privirile către Cabana Ciucaș și Muntele Roșu pe care cu ani în urmă am ajuns cu mai puțin efort decât facem acum pentru orice colină cu înclinare mai mare de două-trei grade :)) Următorul popas a fost la Mănăstirea Cheia, unde slujba de Sfânta Maria se terminase de mult, însă mânăstirea era deschisă așa că am putut să o vizităm în liniște. Mai erau doar câțiva mireni ca și noi, care nu-și luaseră nici ei straiele de sărbătoare, probabil coborâți de pe munți și dealuri sau venind de la alte petreceri tematice.

După ce treci în curtea mânăstirii prin turnul de la intrare, ordinea și liniștea de acolo aproape te intimidează, de parcă pășești pe un tărâm pe care sunetele sunt interzise. Celor care sunt prin zonă și caută un moment de reculegere, le recomand să ajungă la Mânăstirea Cheia.

Drumul către București n-a fost cum am sperat, în sensul că pe la Vălenii de Munte am început să simțim că răbdarea ne este pusă la încercare. Intersecțiile și sensurile giratorii se aglomerau din ce în ce mai mult, de parcă toate mașinile stăteau la pândă să se îmbulzească taman când ajungeam și noi în zonă.

Era abia în jur de trei după amiază când un telefon salvator ne-a deturnat din calea către capitală, devenită prea bătucită, așa că după Vălenii de Munte am virat dreapta pe DJ100G către Poiana Vărbilău, apoi prin Mălăieștii de jos și Cocorăștii Mâslii am ieșit prin Băicoi în cunoscutul DN1, ca să mai facem o pauză de vreo câteva ore, la Câmpina.

Am plecat într-un final spre București pe înnoptate, pe la nouă seara și cu toate acestea pe drumuri viermuiala nu încetase, pe cele două benzi de pe DN1 mașinile curgeau în două șiruri uniforme și continue, autostrada era la fel de aglomerată dar din fericire se mergea.

Canicula ne-a alungat la munte, cu greu am găsit cazarea care până la urmă a fost mai mult decât ne-am dorit, dar ăsta a fost un semn că trebuia să petrecem cu prietenii un weekend la Vama Buzăului și împrejurimile masivului Ciucaș, locuri din România la fel de frumoase ca multe altele și pe care ar fi păcat să nu le vizitați!

Centrul Carpaților de curbură, natura și obiectivele din zonă. Zona este destul de aglomerată și locurile de cazare se găsesc greu.

Distracția precum ți-o faci, relaxare poți avea din plin.

---

VIZUALIZĂRI: 1428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI