Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai!!! Taul fara fund - Pesteana

TIPĂREȘTE

Am avut un weekend prelungit si am revenit in Tara Hategului, tara pe care n-am apucat sa o vizitez in intregime cind am avut Intilnirea AFA. Datorita ghizilor pe care i-am avut in acele excursii despre care am scris acum vreo 2 luni, am tinut minte ca o planta carnivora creste si in Romania, si anume la Taul fara Fund, tau ce mi-a fost recomandat spre a-l vizita in luna mai cind totul este plin de verdeata si de flori.

Cum ajungem acolo? Din Hateg urmam indicatoarele spre Pesteana. Undeva in centrul acestei localitati, gasim si indicatorul spre Taul fara Fund la numai 2 kilometri. In fata unui podet se afla un panou cu informatii turistice despre acest loc si aflam ca avem de mers pe jos cam 1,5 kilometri. Oricum eram intepeniti de la Buzau pina in Hateg, asa ca nu ne-am suparat ca vom merge pe coclauri. Am trecut podetul si am lasat masina intr-un fel de parcare neamenajata, am luat o sticla cu apa (e mare nevoie pe traseu), am indesat sfintele electronice (vorba' lu' Fluturas) intr-o borseta si am urmat indicatoarele. Ne-a intimpinat un ciine mare si alb, cu o privide de bun venit. Ne-a dat prioritate pe carare si si-a vazut de calea lui. Prima parte a drumului m-a ingenuncheat la propriu, vreo 30-40 metri de urcus in panta. Se vedea ca nu aveam nici un fel de antrenament asa ca limba atirna mai tare decit minecile hanoracului legat la briu. :)

Imediat ce am ajuns in virful dealului am stiut ca acolo e raiul. Un miros persistent de floare de salcim de la copacii ce margineau cararea, un tapsan plin cu floricele galbene, din loc in loc mirosul cimbrisorului salbatic se intrepatrundea cu mirosul dulce al florilor de salcim. Roiuri de greieri isi cintau concertele de primavara si pasarelele performau in back stage-ul din copaci.

Am stat in loc si am privit de jur imprejur minute in sir. Am facut si niste filmulete ca sa vedeti frumusetea, insa cu regret, va anunt ca nu s-au inventat pozele cu miros asa ca va recomand din toata inima sa mergeti acolo.

M-am desprins cu greu si am pornit urcusul spre a doua panta mult mai usor de urcat. Indicatoare se afla din loc in loc asa ca turistul nu are cum sa se rataceasca. Gasim un panou unde sintem atentionati sa fim cu ochii in patru ca sa vedem fluturii viu colorati. Recunosc, am vazut citiva mai mititei, probabil ca luna viitoare vor creste si vor fi mult mai multi si mai mari. Superb!

Inc-o vale, inc-un deal si am ajuns la Tau! Nu era asa cum mi-am imaginat, credeam ca gasesc acolo un lac cu o adincime nedefinita insa era doar o mlastina pe "luciul" careia crescuse o padure de mesteceni tineri. O alee din scindurele duce putin in mlastina ca sa te poti apropia cit mai bine. Un panou iti povesteste ce se afla acolo, o sa pun o poza ca sa cititi singuri.

In zare, norii negri ce isi descarcau ploaia desupra Petrosaniului ne-au facut sa nu putem sta prea mult in zona asa ca dupa ce-am zburdat vreo 20 de minute, ne-am intors spre masina. Abia acolo mi-am amintit de planta carnivora pe care vroiam sa o vad (si de care am uitat complet,vrajita de frumusetea peisajului de pe drum) pe care nu am zarit-o desi am tinut minte ceea ce spunea ghidul : tulpina verde, frunza rosie si floare alba. Daca mergeti acolo si o vedeti, sa imi atasati si mie o poza. ;)

Peste doi ani ne-am propus sa revenim din nou in zona asa ca recomand celor ce iubesc natura, celor ce locuiesc la oras sa isi duca odraslele sa zburde pe dealurile inflorite. Sint sigura ca nu veti regreta.

---

VIZUALIZĂRI: 3666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI