La plimbare prin Sovata

TIPĂREȘTE

Chiar dacă stațiunea Sovata a făcut parte din planurile noastre de concediu în ultimii doi-trei ani, de fiecare dată am schimbat destinațiile pe ultima sută de metri. Însă anul trecut, pentru că cel mic a mai crescut și pentru că poate face față unor călătorii mai lungi, am hotărât să petrecem concediul din luna august sub forma câtorva minisejururi prin țară. Astfel, timp de două săptămâni, am vizitat în general zone unde nu am mai ajuns niciodată sau pe care le-am revăzut după mulți ani. Și iată că a venit rândul Sovatei, frumoasa stațiune aflată în județul Mureș...

Am ajuns la Sovata într-o după-amiază călduroasă și am căutat cazare în zona centrală a stațiunii, întrucât hotărâsem să rămânem aici pentru două nopți și voiam să fim aproape de zona de promenadă de lângă lacul Ursu. După o tură de recunoaștere, am început să întrebăm pe la diversele unități de cazare din zonă și norocul ne-a surâs rapid – ne-am cazat la Vila Sovata de pe strada Trandafirilor (voi reveni în curând cu impresii).

Îmi amintesc faptul că în prima seară am ieșit la plimbare prin stațiune după ora 17.00. Eram destul de obosiți după un drum lung, dar ne-am plimbat puțin pe strada Trandafirilor; pe această stradă există numeroase restaurante, dar și locații de cazare pentru toate buzunarele. Vânzătorii de suveniruri, de cozonaci secuiești sau de înghețată nu lipseau nici ei din peisaj. Tot aici există și două biserici ortodoxe, pe care le-am remarcat în treacăt. Prima este îmbrăcată la exterior în lemn având culoarea neagră, cu hramul ”Schimbarea la față”, iar pe interior era doar tencuită, fiind pregătită pentru a fi pictată. Cealaltă biserică este mai mare, realizată pe zid, iar interiorul este pictat în tehnica fresco; acest lăcaș de cult are hramul ”Adormirea Maicii Domnului”.

Am mers apoi în zona centrală a stațiunii, unde am luat loc pe o bancă și am ascultat muzica unei formații amerindiene. Pe aceste acorduri interesante am studiat oferta de suveniruri a trupei: fel de fel de brățări, amulete sau ornamente cu pene. În această zonă a Sovatei sunt amenajate două parcuri mici foarte îngrijite, pline de flori multicolore și prevăzute cu băncuțe pe care turiștii se puteau relaxa. Plimbându-ne pe aleile pietruite, am observat două busturi: unul este al lui Nicolae Bălcescu (în vecinătatea hotelului Danubius), iar celălalt al lui Sandor Petofi, poet romantic maghiar, erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania (conform wikipedia).

Sensul giratoriu din apropiere este o încântare pentru privirea oricărui turist: trandafirii, crăițele și florile roșii care se revărsau din jardinierele fixate pe un stâlp ajutau la formarea unei imagini vizuale de o frumusețe aparte. Promenada din zona centrală continuă în vecinătatea lacului Ursu, care poate fi admirat de sus. De aici am cumpărat în fiecare seară langoși, întrucât ne-a plăcut mult această gogoașă ce putea fi asezonată cu diverse toppinguri (cașcaval, finetti, smântână, gem, etc.). Tot de aici se cumpăra înghețată la cupă (gustoasă, yummy). Lângă aceste chioșcuri am găsit o replică a celebrei bocca della verita din Roma: în schimbul a 3 lei primeai o hârtie cu prezicerea viitorului :).

A doua zi am început programul cu un mic dejun încropit în cameră, apoi am mers la ștrandul lacului Ursu, pentru a ne bucura de vremea frumoasă – deci plajă și bălăceală pe săturate în apa acestui lac interesant. Așa cum probabil cunoașteți, acesta este cel mai mare lac heliotermic din lume, fiind unic în Europa; asta înseamnă că apa este mai rece la suprafață și mai caldă dedesubt. Pentru ca stratul de apă dulce de la suprafață să se refacă, în fiecare zi între orele 13.00 – 15.00 era pauză la scăldat. Noi am intrat imediat după ora 10.00 și am plecat în jurul orei 12.30, fără a mai reveni după-amiază. De fapt, o astfel de revenire nici nu ar mai fi fost posibilă decât dacă achitai încă o dată tariful de intrare (hmm, cam mare cheltuiala cu două intrări în aceeași zi). Tarifele pentru o intrare în vara lui 2015 la acest ștrand erau: 25 lei/adult și 20/lei copil. Nu voi încheia prezentarea ștrandului, fără a cita câteva date preluate de pe un panou informativ din apropiere: Lacul Ursu s-a format prin prăbușirea terenului și se cunoaște cu exactitate momentul formării sale (12 mai 1875, la ora 11). Adâncimea maximă este de 17,5 metri, iar principalul component al apei sale terapeutice este clorura de sodiu, a cărei concentrație crește cu adâncimea și variază între 6 și 310 g/litru. În vara anului 1900, apa avea temperatura de 71 de grade la adâncimea de 1,32 metri. În anii următori, temperatura apei nu a mai atins această valoare datorită creșterii treptate a numărului de vizitatori. În condiții optime, temperatura apei atinge 50 – 55 de grade la începutul verii, în deschiderea sezonului. Cura balneară de aici este indicată pentru numeroase afecțiuni ginecologice, reumatismale, endocrine, metabolice sau neurologice.

După o binevenită odihnă la prânz, am revenit în zona lacurilor de la Sovata pentru a ne plimba în aer liber, pe aleile de promenadă amenajate aici. Timp de peste două ore ne-am plimbat prin pădure și pe marginea lacurilor, trecând pe rând pe lângă lacul Ursu, Aluniș, Mierlei, Verde, Roșu sau Paraschiva. La Aluniș am ajuns cel mai repede, fiind amplasat în apropierea lacului Ursu, ceva mai jos ca nivel față de primul. Surplusul de apă din lacul Ursu se scurge în lacul Aluniș, iar salinitatea și temperatura celui din urmă sunt ceva mai reduse. Și aici era amenajat un ștrand, dar noi nu am avut timp să-l încercăm. La lacul Mierlei am ajuns pe o cărare prin pădure, după ce am părăsit aleea pietrită, urmând un semn sub forma unei cruci galbene pe fond alb. Ne-am odihnit pe o bancă din apropierea acestui lac preț de câteva minute, apoi am ajuns într-o zonă mlăștinoasă, unde sarea se vedea din belșug la suprafață. Ne-am întâlnit aici cu vreo câțiva oameni care se unseseră cu nămol din zonă și care ne-au indicat pe unde vom ajunge din nou la lacul Ursu. Cărarea a intrat iarăși în pădure și după alte câteva minute de plimbare relaxantă am ajuns de unde plecasem. De data aceasta am continuat pe lângă lacul Ursu în cealaltă direcție, am trecut de micile lacuri sărate și de câteva zone în care pintenii de sare ieșeau la suprafață; am ajuns apoi lângă lacul Paraschiva (lac având apă dulce). Și aici se putea face baie, de data aceasta fără costuri. Este amenajată o platformă de lemn pentru plajă, iar intrarea în apă se face pe trepte. Către capătul lacului am admirat un grup vesel de rățuște ieșite și ele la plimbarea de seară. După ce am făcut fotografiile ”necesare”, am continuat plimbarea pe cealaltă parte a lacului Ursu și am ajuns destul de repede în strada principală din centru.

Seara era prin apropiere, însă era timp destul și pentru un tur al stațiunii cu tractorașul-trenuleț. Aceasta pleca de lângă rondul floral, iar durata plimbării a fost de aproximativ 25 de minute. Am luat loc într-unul dintre vagonașe și peste câteva minute am pornit. Am tot șerpuit în urcare pe străduțele din stațiune, am admirat numeroase unități de cazare frumoase, iar din loc în loc mai apărea și câte una în paragină, care mai strica peisajul. Una peste alta, totuși Sovata este o stațiune îngrijită, pe care ne-a făcut plăcere să o descoperim pas cu pas. După ce am trecut pe lângă hotelurile Făget și Brădet, trenulețul nostru a coborât către locul de unde am plecat, punctul final al micii noastre călătorii. Pentru această plimbare am plătit 6 lei de persoană, cel mic fiind mai mare de trei ani, astfel că nu a beneficiat de gratuitate. Programul trenulețului era zilnic, între orele 12.00 și 22.00. Seara am mâncat la Pizzeria Turist de pe strada Trandafirilor (vezi impresii: http://amfostacolo.ro/romania-pareri, 15/sovata-praid, 92,1213/restaurante-in-sovata-si-imprejurimi, 7201/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__63394. htm).

Ziua următoare, fiind ziua plecării de la Sovata, ne-am trezit de dimineață și am împachetat, apoi ne-am plimbat încă o dată prin stațiune; am cumpărat doi magneți pentru frigider care să ne amintească zilnic de faptul că am fost acolo, la Sovata. Totuși mai aveam ceva de făcut aici: aflasem cu o seară înainte dintr-un afiș că pe lacul Tineretului (Tivoli) te poți plimba cu barca. Cel mic a fost foarte încântat de o asemenea idee, așa că nu am mai avut scăpare; i-am promis că nu plecăm până nu mergem și noi acolo. A trebuit să mai rămânem în stațiune până la ora 12.00, întrucât atunci începea programul bărcuțelor. La 11.45 am intrat pe strada Tivoli, de fapt o alee asfaltată, destul de îngustă pentru două mașini venind din sens opus. Această străduță se desprinde către stânga din strada principală și urcă spre zona lacului, unde am ajuns după vreo două minute. O parcare generoasă ne-a oferit spațiul necesar pentru ca mașina să stea la umbră, astfel că la plecare nu am avut probleme din pricina căldurii. Am văzut că și aici exista pe o parte a lacului o platformă amenajată pentru plajă la care însă nu se putea intra, iar peste tot erau afișe cu ”Scăldatul interzis”.

Noi am mers pe marginea pădurii către debarcaderul micuț, unde mai așteptau câțiva turiști dornici de plimbare cu barca. După ce unul dintre băieții de aici ne-a făcut un mic instructaj, am primit fiecare câte o vestă de salvare și am fost îndrumați spre ambarcațiunea care avea să ne poarte pe apele lacului pentru următoarele 30 de minute. M-am obișnuit repede să mânuiesc vâslele și am avut timp să facem și multe fotografii pentru a imortaliza momentul. Ne-am plimbat de câteva ori de la un capăt la celălalt al lacului și a fost foarte bine că alături de noi nu mai erau decât alte două bărci ocupate, astfel că nu am avut vreo problemă din acest punct de vedere. Apa liniștită a lacului, verdele pădurii și vegetația bogată din zona malurilor au completat un tablou natural frumos, care ne-a încărcat serios bateriile înainte de plecarea de la Sovata.

Pe deasupra apei trecea traseul unei tiroliene, iar câțiva amatori de senzații tari și-au testat curajul în timp ce noi ”am navigat” pe lacul Tineretului. Când cele 30 de minute s-au scurs, am îndreptat bărcuța spre panton și am fost ajutați să coborâm din barcă. Am avut parte de o experiență frumoasă pe care o recomand tuturor celor care ajung la Sovata. Trebuie să mai spun că prețul plimbării cu barca a fost de 10 lei pentru cele 30 de minute, însă te puteai plimba și timp de o oră, caz în care se plătea suma de 15 lei.

Voi mai aminti că în vecinătatea pontonului pentru bărcuțe de pe lacul Tineretului este amenajat ”Adrenalin Plus - Parc Aventura Sovata”, iar tiroliana de peste lac este una dintre atracțiile sale. Am văzut câțiva turiști purtând echipament de protecție care parcurgeau traseul construit printre copacii din apropiere. Prețurile afișate pentru această distracție: 15 lei pentru traseul de copii (durata 1,5 h); 20 lei pentru traseul de adulți (aceeași durată).

Am plecat de la Sovata încântați de ceea ce am găsit aici: o stațiune cochetă, curată, cu multe terase unde se putea servi masa și asculta muzică seara, cu o zonă centrală foarte frumoasă și cu numeroase posibilități de distracție pentru toate buzunarele. Dacă ne-am dori să mai revenim?! Bineînțeles că da, însă rămâne să vedem și când va mai fi posibil acest lucru. Oricum, pentru a te bucura din plin de frumusețea stațiunii și a împrejurimilor sale cred că ar fi necesar un sejur de 7 – 10 zile. La capitolul restanțe pesonale trebuie să trecem plimbarea cu mocănița pe traseul Sovata - Câmpu Cetății ori drumeția la 14 cruci; știam despre aceste posibilități de recreere din alte articole de pe AFA, însă nu am mai avut timp la dispoziție să ne bucurăm de ele.

Voi atașa la prezentul review mai multe fotografii făcute de noi acolo care să completeze vizual tot ceea ce am prezentat deja. În încheiere, vă recomand să vizitați stațiunea Sovata!

---

VIZUALIZĂRI: 8037 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI