Explorând adâncurile sărate ale Praidului...

TIPĂREȘTE

Anul trecut în luna august ne-am plimbat pentru câteva zile prin zona Sovata-Praid, astfel că am descoperit o parte dintre atracțiile turistice din această frumoasă parte a țării. Dacă despre stațiunea Sovata vezi impresii și despre atracțiile localității Corund vezi impresii am reușit să scriu pe site, în acest articol voi prezenta un obiectiv pe care l-am vizitat în prima zi a sejurului nostru aici. Este vorba despre Salina Praid, pe care am explorat-o înainte de a merge să ne cazăm în Sovata la vila cu același nume din stațiune vezi impresii.

Am ajuns la Praid în timpul săptămânii și am hotărât să vizităm chiar în acea zi salina din localitate deoarece era aproximativ ora 10.30 și am considerat că este cam devreme să căutăm loc de cazare. Puteam să facem acest lucru și mai târziu și nu ne-am înșelat – am găsit destul de repede cazare la Sovata după-amiază.

Despre Salina Praid lecturasem anterior mai multe impresii pe AFA, astfel că eram destul de bine documentat și am găsit repejor parcarea din apropierea salinei unde am lăsat mașina contra-cost. Este aproape imposibil să ratezi salina, sunt mai multe indicatoare care îți arată drumul spre acest obiectiv. Am urmat șoseaua principală DN 13A spre ieșirea din Praid către Sovata și am virat spre stânga pe strada Minei. Am trecut de intrarea în salină (pe partea stângă a străzii), apoi de casa de bilete (la aproximativ 50 de metri, pe partea cealaltă a străzii) și am ajuns într-o parcare încăpătoare aflată la câteva sute de metri mai încolo. Ne-am îndreptat spre casa de bilete unde am stat câteva minute la coadă, achiziționând apoi tichetele cu care ne-am dus spre peronul din apropiere de unde urma să ne preia autobuzul care să ne ducă în interiorul minei. Pentru că am vorbit despre casa de bilete, trebuie să precizez tarifele de intrare în momentul vizitei noastre aici: 25 lei/adult și 15 lei pentru copii. Destul de mari ni s-au părut tarifele, însă situația era mult îmbunătățită pentru cei care ar fi făcut abonament pentru minim 5 zile – adulții plăteau 12 lei/zi, iar pentru copii tariful era de 8 lei/zi. Referitor la programul de vizitare nu mai fac precizări, el poate fi găsit actualizat și consultat pe site-ul salinei: http://www.salinapraid.ro .

Buun, am trecut de casa de bilete și am așteptat răbdători pentru câteva minute un autobuz care să ne preia și să ne conducă spre răcoroasele galerii ale salinei. Și autobuzul a sosit repejor, astfel că am urcat și am luat loc, iar peste vreo două minute porneam către explorarea unei saline în care urma să pășim pentru prima dată. Mi-a plăcut faptul că în autobuz nu s-au urcat mai multe persoane decât numărul de locuri, am avut mai demult o experiență urâtă la salina din Târgu-Ocna, când am fost înghesuiți precum sardinele într-un microbuz... Să revenim, aș putea face și aici un reproș, în sensul că geamurile autobuzului aveau nevoie de o curățare cât mai rapidă. Chiar și așa, după câteva minute am ajuns la locul de debarcare, unde ne-au fost verificate biletele. După aceea am intrat în zona de vizitare propriu-zisă, coborând pentru început pe o scară largă de lemn cu aproximativ 200 de trepte. Ajunși la Orizontul 50, la adâncimea de aproximativ 120 de metri, am început vizitarea salinei Praid. În primul rând trebuie să spun că, deși am ajuns aici în timpul săptămânii, era destul de aglomerat în salină, însă acest lucru nu ne-a deranjat.

După ce am terminat de coborât treptele, am observat la câțiva metri pe partea stângă niște panouri informative cuprinzând date despre salina de la Praid. Pentru că nu ne grăbeam, am parcurs multe dintre informațiile afișate; am aflat că ”utilizarea minei de sare de la Praid în scop terapeutic (speleoterapia) a început în anul 1960 în vechea mină Gheorghe Doja, într-o sală din sistemul camerelor deja exploatate. În scopul valorificării permanente a camerelor exploatate, în 1974 s-a înființat la Praid o secție de spital cu 40 de paturi. Astfel, pe perioada tratamentului medical cu durata de trei săptămâni, bolnavii beneficiau și de un tratament medicamentos adecvat.

Referitor la numărul de persoane care intră anual aici în subteran, în 1996 au fost înregistrate 161178 de persoane, iar începând cu anul 2010 s-a ajuns la aproximativ 400000 de persoane anual. ”

Cam atât cu informațiile exacte, cine dorește poate găsi oricum mult mai multe date despre salina de la Praid pe internet... să continuăm cu vizita noastră aici.

Am ajuns într-o zonă unde galeria salinei se bifurcă. În față existau o cafenea, un magazin de suveniruri, precum și un punct de prim ajutor. Tot în această parte a galeriei mai era un cinematograf 3D, dar și un mic punct informativ. Dacă vei trece de acest punct informativ, vei ajunge la toalete, dar și la cealaltă scară pe care se iese din salină; ieșirea din subteran se realizează pe un alt traseu.

După ce am dat o raită pe la magazinul de suveniruri, am urcat pe o scară laterală către partea superioară a acestei construcții, unde era amenajat un loc destinat celor mici care pot realiza aici picturi cu sare. Existau diverse modele pe care le puteai cumpăra, contra sumei de 10 lei primeai un model pe coală A4, precum și câteva punguțe cu diverse culori pentru a realiza desenul respectiv. Este o idee bună acest spațiu amenajat pentru cei mici, deoarece părinții îi pot ține ocupați pentru ceva timp pentru a beneficia de aerul cu proprietăți curative din salină. Tot de aici am admirat de la înălțime o parte din galeria de vizitare.

Am coborât din spațiul destinat picturilor cu sare și am continuat explorarea salinei. Bine, explorare puțin mai târziu, pentru că juniorul nostru a dorit să probeze toboganele și leagănele instalate în apropiere. Spre deosebire de salinele de la Slănic Prahova și de la Târgu Ocna, unde ajungem mai des, salina Praid este mai dotată, există mai multe amenajări atât pentru adulți, cât și pentru cei mici; toate acestea ajută vizitatorii să petreacă mai mult timp în subteran fără a se plictisi.

Am revenit în locul unde galeria salinei se bifurcă și am trecut pe lângă Club Aventura, unde cei pasionați de cățărări puteau experimenta senzații tari în funcție de antrenamentul, dar și de curajul fiecărui doritor. Programul afișat al acestei distracții din salina Praid era cuprins în intervalul orar 09.30 – 19.30, cu posibilitatea achiziționării ultimului bilet la ora 18.30. Pentru închirierea echipamentului timp de 60 de minute se percepeau tarife diferențiate în funcție de înălțimea doritorului: 25 de lei (înălțime între 110 și 140 cm.), 30 de lei (înălțime între 140 și 160 cm.) sau 35 de lei (înălțime peste 160 de cm și adulții). Era menționat faptul că se acordau reduceri pentru grupurile mai mari de 10 persoane, iar numai pentru traseul de tiroliană exista un tarif special – 10 lei pentru o tură.

Noi am rămas puțin în zonă pentru a-i admira pe cei care parcurgeau cu grijă traseele de la înălțime, apoi ne-am îndreptat spre parcul de distracții pe care cel mic a dorit să și-l treacă în CV :). Bineînțeles că nu l-am refuzat, ne-am bucurat chiar că astfel va mai trece o bucată de timp fără ca el să se plictisească. Am rămas aici pentru aproximativ 20 de minute, timp în care cel mic s-a distrat la toboganul gonflabil sau la un spațiu de joacă amenajat pe trei niveluri. Din câte îmi amintesc, am plătit undeva puțin peste 10 lei.

Am continuat explorarea galeriei trecând printre numeroase tobogane, leagăne de lemn sau balansoare și am ajuns într-o zonă în care galeria se lărgește. Aici am văzut câteva mese de ping-pong, însă acestea erau ocupate și nici noi nu aveam la noi ceea ce ne-ar fi trebuit. Într-un colț exista un magazin micuț de unde eu am cumpărat o cafea; se mai puteau achiziționa de aici răcoritoare, dulciuri ori ceai, însă noi aveam în rucsac câte ceva de ronțăit, astfel că alte produse nu ne-au interesat.

Am observat un mic regulament adresat vizitatorilor salinei, acesta fiind afișat pe un perete în apropiere. Am lecturat din curiozitate majoritatea regulilor prezentate și am reținut faptul că în salină este interzis consumul de băuturi alcoolice, accesul cu animale de companie sau jocul cu mingea. Dacă indivizi ”dropsați” sau animale de companie nu am remarcat, în schimb mulți copii se jucau cu mingile din dotare, însă probabil că nimeni nu îți spune nimic dacă în joaca ta nu îi deranjezi pe ceilalți vizitatori.

Am ajuns și la magazinul de produse naturiste, am aruncat o privire peste produsele expuse pentru comercializare, însă tarifele ni s-au părut a fi destul de mari. Nu departe de această zonă este amenajat muzeul salinei Praid. Mai multe imagini afișate aici prezintă exploatarea sării de la Praid pe diferite etape; în pereți sunt săpate locașuri micuțe unde sunt expuse câteva unelte utilizate în minerit, dar și sare în culori și recipiente diferite. Alte informații afișate prezintă unele documente întocmite în procesul de exploatare a sării, dar am reținut și o referire la o lucrare intitulată ”Mineralogia magnus Transilvaniae” aparținându-i lui Fridvaldsky Janos; în această lucrare din anul 1767 autorul a prezentat amănunțit pentru prima oară sarea de la Praid ca mineral.

Nu am plecat din această parte a galeriei fără a merge și în spațiul care găzduiește biserica din salina Praid. Lăcașul de cult amenajat aici dispune de două rânduri de bănci unde cei care vor să asiste la slujbe pot lua loc. Pentru că nu era slujbă, am putut observa în voie această capelă și am remarcat într-un colț din apropierea altarului o statuetă, de fapt o sculptură în sare reprezentându-l pe Sfântul Ioan Nepomuk, considerat a fi un protector al pescarilor, al podurilor, al vaselor, dar și al minerilor. Conform câtorva date afișate, ”acesta s-a născut în anul 1345 în satul Pomuk, o localitate din Boemia de Vest. Conform unei legende, se spune că acest om a fost schingiuit și omorât în anul 1393 la Praga deoarece a respectat cu sfințenie secretul spovedaniei și nu a dorit să-i divulge regelui Wenzel păcatele spovedite lui de soția suveranului. Ioan Nepomuk a fost declarat sfânt în anul 1729 de către Papa Benedict al XIII-lea. ”

Am ieșit din spațiul capelei și am abservat că în apropiere începuse o repriză de aerobic la care putea participa oricine dintre cei prezenți, important era doar să dorești acest lucru. Mișcările erau coordonate de un antrenor care a reușit să strângă în câteva minute numeroși doritori. Soția s-a declarat încântată să poată face puțină mișcare, însă cel mic era destul de obosit, așa că noi bărbații familiei am luat loc la o măsuță din apropiere și am așteptat răbdători încheierea ședinței de mișcare. A sosit și acest moment după aproximativ un sfert de oră, așa că am parcurs galeria în sens invers, am mai oprit pe la câte un leagăn ori pe la câte vreo băncuță, apoi am pornit agale către scara care avea să ne conducă spre ieșirea din salina de la Praid.

Ar mai fi de precizat că am observat într-un loc un indicator care ne spunea că acolo există internet wireless (era afișată și parola), dar nu am testat funcționalitatea acestuia. Am avut alte lucruri de făcut, nu ne-am plictisit pe parcursul celor aproximativ trei ore și jumătate petrecute aici.

La plecare am urcat mai încet treptele scării care avea să ne conducă spre locul de unde urma să fim preluați de către autobuz. Trebuie să mai precizez că temperatura în salină la momentul vizitei noastre era de 15,6 grade, destul de plăcut, reconfortant chiar dacă ar fi să ne gândim că afară termometrul sărea deja binișor de 30 de grade. Bine, această diferență termică nu este indicată, ar fi bine ca cei care doresc să viziteze salina să vină aici primăvara ori toamna, când șocul termic este aproape inexistent.

Până să ajungem la autobuz, la capătul superior al scării am intrat într-o sală destul de mare unde erau amenajate un restaurant, o cramă, dar și o expoziție de picturi pe peretele de sare ori de sculpturi. Am remarcat-o într-o sculptură pe Sfânta Varvara, protectoarea minerilor, și ne-am îndreptat apoi spre poarta la care am așteptat preț de aproximativ 10 minute sosirea unui autobuz. Am avut noroc și am prins loc în primul autobuz sosit, așa că după câteva minute am fost luați în primire de soarele strălucitor de august care ne-a reamintit că era încă vară și că noi trebuia să profităm în continuare de acest anotimp al plimbărilor. Vreau să mai menționez că la plecare am fost preluați de un autobuz denumit ”Tinuța”, pe care l-am fotografiat pentru a ne aminti de această vizită în adâncurile sărate ale Praidului.

Pentru cei care vor petrece mai mult timp aici, în afară de salină se mai poate vizita în apropiere o expoziție de fluturi tropicali vii sau ștrandul recent amenajat din apropierea gurii de intrare în salină ori se poate parcurge traseul prin rezervația naturală muntele de sare de la Praid. Toate aceste atracții ale zonei sunt prezentate în detaliu pe site-ul AFA de către alți useri, astfel că aveți la dispoziție numeroase informații utile care vă pot asigura un sejur frumos în această parte interesantă a țării noastre.

În încheierea prezentului articol, vă recomand să petreceți un sejur în zona Sovata-Praid și să vizitați salina din localitatea Praid! Noi am fost acolo și ne-a plăcut!

---

VIZUALIZĂRI: 4918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI