Sangeorz-Bai - un paradis pierdut?

TIPĂREȘTE

Era cunoscut si este drept cea mai atractivă zonă a Năsăudului. Încântă prin așezare, prin priveliști, prin apele minerale, care, din punctul meu de vedere, sunt miraculoase. Este așezat pe valea Someșului ca într-o căldare, înconjurat fiind din toate părțile, ca zidurile unei cetăți, de dealuri în terase, pe mai multe niveluri. Iarna, clima este blândă, iar vara vegetația luxuriantă te ferește de arșiță.

Din 2004, eu și ai mei, am mers acolo, în primii patru ani, în fiecare vară, apoi, din doi în doi, ultima dată în 2014. Este un efort, distanța de la noi până acolo depășește 500 de km. Apele minerale din zonă sunt indicate în cure digestive, iar eu pot spune că mi-au vindecat suferința. Și întreb acum: de ce nu putem noi, românii, să ne punem în valoare darurile lui Dumnezeu? Rivalizează, prin așezare, prin peisaje, dar mai ales prin apele minerale minunate cu stațiuni europene de renume.

Sigurul loc de plimbare e un parc destul de mare, dar cu aleile crăpate, cu dalele sărite, cu băncile rupte. Și totuși, ne plăcea să stăm la umbra răcoroasă, să chemăm veverițele, care au devenit prietenoase, ciugulind din mână.

Sunt două hoteluri mari, care arată exact cum le-am văzut în 2004, nimic în plus. Și totuși, la unul dintre ele (am remarcat ultima dată) s-au renovat câteva camere. Celălalt păstrează același aspect vetust: covoare roase, decolorate, scaune rupte, lemnul ușilor și ferestrelor scorojit, mucegai în baie și am mai putea continua…

Când am intrat în cameră (după ce am cercetat mai multe, hotelul era aproape gol) și am văzut cum arată, ne-a pierit zâmbetul. În fond, venisem pentru o cură de ape minerale, iar dacă cearceafurile erau curate, trebuia să ne facem curaj.

Nu-i de mirare că în acest hotel erau câteva camere ocupate, iar eu mă întreb cum ar putea să supraviețuiască? Totuși, am văzut un început de reabilitare: în oraș s-au schimbat bordurile. Nu-i așa că ne e cunoscută această metodă? Am privit cu regret natura înconjurătoare, am stat lângă izvoare și parcă m-am rugat cuiva să dea mintea cea bună celor de acolo pentru a salva stațiunea. La orice pas, la marginea drumului (com. Anieș), în grădină (Ilva Mică), pe stadion (Parva) sunt darurile lui Dumnezeu, apele minerale, pe care noi nu știm să le punem în valoare. Din centrul stațiunii, fie vorba între noi, care nu e mare, poți pleca și urca pe toate dealurile din jur, iar din vârful lor se poate vedea până departe valea Cormaiei, Ineul, Muntele Roșu. De aici se pot face multe drumeții, multe excursii: Rodna (vestigii din timpul lui Ștefan cel Mare), Valea Vinului, Pasul Rotunda (e păcat că drumul nu e încă asfaltat și e destul de periculos), Moisei, Bârsana, Prislop. Vara poți găsi cele mai diverse fructe: afine, zmeură, alune și multe, multe soiuri de mere.

Mare păcat! Nimeni, am văzut cât am stat pe acolo, nu se implică, nu pune umărul să salveze ce se mai poate. Cred că foarte mulți s-ar duce acolo dacă ar avea condiții de cazare și de hrană proporționale cu banii dați. Încă mai e frumoasă așezarea, se păstrează în virtutea inerției, dar ar putea deveni, cu o minimă atenție, un punct care atrage, cum era pe vremuri…

Iarăși comparăm cu trecutul, de ce să nu ne orientăm numai spre viitor? Străzi liniștite, copaci umbroși, aer puternic ozonat, izvoare tămăduitoare, cam atât mai găsești în Sângeorz. Ceva nou, interesant e un vis depărtat…

---

VIZUALIZĂRI: 4477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI