Poiana Marului

Nivelul redus de detaliere clasifică articolul sub pragul de publicare (sau undeva la limita lui). Din acest motiv, impresiile nu primesc PMA standard, alocate în mod obişnuit fiecărui articol încărcat pe sait [PMA standard = puncte de mulţumire-apreciere standard = din partea echipei administrative].

Sperăm să găseşti însă timp / disponibilitate pentru a completa un set minim de aspecte - referitoare, de exemplu, la camere, bucătărie & masă, alte facilităţi oferite de unitate; amabilitatea personalului; împrejurimi, drumul până acolo, etc - eventual un set minimal de fotografii din (mini) sejur, astfel încât să putem totuşi reda articolului "votul saitului" -- şi, implicit, posibilitatea de votare a lui de către ceilalţi membri.

Poţi folosi linkul EDIT IMPRESII (afişat cu roşu sub textul trimis, permanent până la validare). După eventuala publicare, completările se pot aduce prin rubrica ECOURI (cea de faţă).

Ai vizitat ceva obiective turistice din zonă? dacă răspunsul este pozitiv, care anume?

@sorindezmi: Nu sunt prea multe obiective turistice in zona cel mai aproape (10 km) se afla Castelul Dracula din localitatea Bran

@webmaster: Prin "articolul" scris intentionez sa fac cunoscuta zona deoarece este deosebita buna pentru drumetii, odihna si aer curat, de pensiune nu am scris mare lucru nu am considerat-o deosebita oricum sunt destule in localitate ai deunde alege. Dar sa va fac si placerea de a scrie ceva referitor la pensiune, este o pensiune situata la intrarea dinspre Zarnesti accesul se face cu piciorul sau cu o masina de teren, camerele spatioase, modern echipate, tv-lcd, internet prin wifi, zilnic se facea curat in camere, fiecare camera avea baia ei modern aranjata, conditile erau similare cu 3 stele dar si preturi pe masura 200 lei/noapte.

Pensiunea ofera o bucatarie unde se poate gatii dar se serveste si masa in sistem rest. mancarea fiind gatita la comanda. Servirea ireprosabila. Sunt si alte pensiuni unde cazarea este mai accesibila financiar (100 lei camera /noapte incadrate la 2 margarete (era scris la poarta).

@virgilgurita: ne-am bucura să putem citi impresiile tale de la pensiune scrise ca articol (review) nou.

Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.

Daca doreşti, copiază textul de mai sus şi reincarcă-l - cu eventuale ajustări, completări etc - folosind linkul "ADAUGĂ IMPRESII NOI"

La Poiana Mărului, prin anii ´65 (oho! poate nici părinţii tinerilor useri nu erau născuţi) a funcţionat Scoala de pictură, al cărei principal reprezentant a fost regretatul Horia Bernea, cel care a organizat şi dezvoltat Muzeul Ţăranului Român. Tabloul său Dealul, pictat în toate anotimpurile reprezintă un punct de cotitură în pictura românească. In memoria acestei scurte perioade la Muzeul de Artă Braşov se organizează in perioada mai-iunie retrospectiva Poiana Mărului.

Ca să completez cele de mai sus, Bernea cunoştea şi iubea Poiana Mărului pentru că locuise o vreme acolo cu familia, în jurul vîrstei de 10 - 12 ani. Din cauza mutării acolo, tatăl său, nu mai puţin celebrul sociolog Ernest Bernea, a fost întemniţat pentru suspiciuni privind legături cu partizanii din munţi. Aşa au început necazurile în familie, în anii 50, căci mama sa, rămasă singură acasă şi deci cu toate obligaţiile gospodăriei şi creşterii copiilor, nu a avut răgazul de a îşi trata o afecţiune, aşa că s-a stins din viaţă mai curînd decît ar fi fost cazul, la cîţiva ani după eliberarea soţului său.

Horia Bernea observă cu rezon (şi amărăciune) într-un interviu din 2000 (cu puţin înainte de plecarea sa dintre noi) că, la răbojul victimelor totalitarismului, ar trebui socotite şi cazurile colaterale, ca mama sa.

Tot el evocă episodul arestării tatălui său, moment catalogat drept cinematografic de Eugenia Vodă: într-o dimineaţă, adolescentul Horia, plecat la plimbare pe dealuri, întîlneşte un vehicul de teren la capul satului. Dinăuntru este întrebat de adresa familiei Bernea. Arătîndu-le calea, îndrumă astfel chiar el pe cei care veniseră să îi aresteze tatăl.

Mai tîrziu, tatăl fiind întemniţat, ca să intre la Facultatea de Fizică, declară că tatăl său este mort. Cînd era în anul II aude un zvon cum că s-ar face verificări la dosare, aşa că abandonează facultatea înainte de a afla rezultatul verificărilor. Abia acum se înscrie în linie dreaptă pe calea către pictură.