Weekend linistit in natura din zona Poarta Raiului

TIPĂREȘTE

Pentru primul weekend calendaristic (si meteorologic din pacate) de toamna am ales sa mergem in zona lacului Oasa. In urma cu 2 ani am fost intr-o plimbare pe Transalpina, dar nu am oprit in zona barajului Oasa intrucat ne grabeam sa ajungem la Sibiu.

Am zis ca mai sunt obiective prin zona si merita sa revenim, asa ca am rezervat cu 10 zile inainte o camera la Pensiunea Bellamy din Tau Bistra, situata in zona cunoscuta sub denumirea de Poarta Raiului.

Recomand aceasta pensiune de 4 margarete, intrucat fata de celelalte cazari din zona respectiva este la un pret si un standard decent (aproximativ 200 lei/ noapte, noi am beneficiat de discount genius prin booking).

Am plecat din Sibiu dimineata la 9 si dupa aproximativ 2 ore de drum prin Marginimea Sibiului (DJ 106G Dobarca, Poiana Sibiului, Jina) si Transalpina (portiunea dintre Dobra si Oasa) iata-ne ajunsi la barajul de la Tau Bistra si mai apoi la Lacul Oasa. Am poposit acolo pentru 15 minute pentru poze, admirat peisaje si colindat pe la tarabele de unde puteai cumpara artizanat si mancaruri specifice zonei.

De acolo am plecat spre Manastirea Oasa pe un drum complet neasfaltat si care ne-a dat ceva batai de cap. Pentru a nu-ti chinui masina prin denivelari si hartoape este recomandat sa nu depasesti 20-25 km / ora.

Din descrierea pensiunii am aflat ca de la lacul Oasa in 20 minute ajungem la destinatie, insa probabil durata a fost calculata pentru o masina 4x4 sau una programata deja in service pt schimb flanse, amortizoare etc caci noi am ajuns in mai bine de o ora.

Pe drum am poposit la Manastirea Oasa un loc linistit si plin de spiritualitate. Ansamblul cuprinde atat o biserica de lemn veche, care din cate ne-am documentat a fost comanda de insusi Mihail Sadoveanu, care a locuit o perioada in zona, cat si o biserica ce se va inaugura in viitorul apropiat.

Magazinul cu obiecte bisericesti cuprinde foarte multe suveniruri si alimente facute chiar de catre calugari. De acolo am luat o delicoasa miere de zmeura pe care nu am mai intalnit-o pana acum. Inca un aspect ciudat: este prima manastire pe care am vizitat-o si unde convietuiau atat calugari cat si calugarite… nu am inteles cum se poate, insa nici nu am cercetat mai mult subiectul, ramanand doar o curiozitate.

Fiind o zona greu accesibila, Poarta Raiului este putin vizitata de turisti astfel ca ne-am bucurat pe deplin de linistea si frumusetea locului. Cu siguranta cand portiunea de 15 km de drum pana la Partia Sureanu va fi asfaltata - in viitorul indepartat :D - zona se va aglomera si isi va pierde din farmecul pitoresc.

Poarta Raiului am dedus ca vine de peisajul in care 2 paduri de conifere situate pe 2 coline se unesc in “V” iar deasupra lor se deschide o pajiste alpina intr-un peisaj incredibil de frumos.

Dupa amiaza ne-am plimbat prin imprejurimi, am stat pe malul unui parau de munte cu o apa sclipitoare si am ajuns si la promovatul hotel Sf. Petru, principala unitate de cazare din zona. Preturile de la restaurant ne-au dat putin inapoi asa ca ne-am intors la Bellamy unde am servit o portie imensa din cea mai buna ciorba radauteana de pana acum (recomand cum drag e un fel de brand al pensiunii). Meniul in sine abunda in preparate din ciuperci si hribi, fiind culesi din apropiere si garantand proaspetimea.

Seara am ramas in jurul pensiunii intr-o atmosfera intima, toti cei aproximativ 20 de turisti cazati in acel weekend fiind pe stilul familist.

Peste noapte a plouat, insa a fost motiv de bucurie pt aerul proaspat si racoros de la munte si pt spalarea masinii, plina de la praful de pe drum.

Am luat un mic dejun simplu dar suficient (au 5 variante de meniu prestabilite, nu e cu bufet suedez), ne-am impachetat, am eliberat camera si am pornit intr-o drumetie spre lacul glaciar Sureanu cunoscut si ca Lacul fara fund. Traseul prin padure dureaza aproximativ 30 minute, dar faptul ca am fost singuri si in jur era pustiu ne-a dat un sentiment ciudat. Fusesem asigurati ca in zona nu sunt ursi sau alte lighioane asa ca ne-am concentrat mai mult pe urcare si pe unde calcam in siguranta.

Lacul de afla in spatele Cabanei Sureanu care apartine MAPN, accesul facandu-se chiar prin curtea complexului. Peisajul te lasa fara cuvinte (vedeti poze) si pt mine a fost cel mai frumos lac glaciar vazut pana acum.

Ne-am intors pe drumul de masini, cu o lungime ceva mai mare (1 ora de mers pe jos pana la Poarta Raiului), am admirat peisajul inca neexploatat in masa de turisti si hotii de lemne si am vazut domeniul schiabil Sureanu, unde se construia un hotel chiar la baza partiei.

Din cate am inteles partia a fost ianugurata recent in 2009, deci zona inca mai are un potential f mare de dezvolare.

Am parasit Poarta Raiului pe acelasi drum cu un “farmec aparte” la capatul unui weekend reusit. Ploaia anuntata de nori negrii ne-a adus aminte ca incepuse toamna…

---

VIZUALIZĂRI: 4840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI