Cheile Dobrogei, Mânăstirea Casian, Peștera Casian, Lacul Casian, excursie scurtă

TIPĂREȘTE

Dornici de plimbare, mâncare și soare, am plecat Sâmbătă spre litoral. Nu doar să facem plajă, dar să și vizităm ceva. Zis și făcut spre Cheile Dobrogei. Am fost scoși de pe autostrada A2 pe la Cernavodă, urmând apoi să trecem prin Satu Nou, Cuza Vodă, Mihail Kogalniceanu, Târgușor, de unde se urmeaza indicatorul spre Cheia. 

Să nu-și imagineze nimeni de Cheile Dobrogei c-ar fi asemanătoare cu orice Chei ale Carpaților, în primul rând că ele nu se situează pe niciun fir de apă, că nu sunt înalte (300 - 400 metri) și nu prezintă multă vegetație. Citisem undevă că aici a fost odată marea și că poți observa cu ușurință coloniile de corali în formă circulară. Noi nu le-am văzut. Cred că nu am știut unde să ne uităm. Odată ajunși, am parcat mașina și, sub un soare arzător dar bine echipați cu pălării și ochelari, am urcat pe 'creste'. Plimbarea pe care am făcut-o cca 1 oră juma, mare lucru neavând să vedem, doar peisajul văzut de sus mulțumindu-ne sufletele. Aa, și câteva grote. La bază, pe lângă șosea, destulă lume la picnic. Focul este interzis, dar am văzut totuși urme de grătar. Zona este plină de păsări, pe șoimul dunărean observându-l și noi cu binoclul din dotare.

Mulțumiți de plimbare în natură, chiar foarte relaxați am plecat spre Mânăstirea Casian, peștera și lacul cu același nume. Parcă 19 minute pe gps din Cheile Dobrogei. Să-mi fie cu iertare! La propunerea soției s-a purces la acest obiectiv, eu fiind înduplecat cu greu. Drumul până la mânăstire (ultimele 10-15 minute) este neasfaltat. Ce este interesant este că tot complexul este situat pe un deal, atât de la distanță până să ajungi, cât și de sus ca priveliște, locul oferindu-i vizitatorului o viziune spectaculoasă. Curtea foarte îngrijită, cu flori multe, cu o livadă de smochini și curmali, cu o familie de pisici gazdă primitoare (le-am dat să mănânce pliculețe. am în portbagaj și pentru pisici și pentru câini), cu eoliene pentru asigurarea curentului, cu o tanti pe care am întrebat-o dacă nu are să-i dea unui fomist o ciorbă caldă. N-avea. Biserica nu se deschide decât pentru grupuri de participanți, dar eu am cerut voie și am intrat. Dacă tot am ajuns! Nu este pictată pe interior. Sunt la vânzare diverse produse (dulcețuri, palincă, vin, miere, săpun, tincturi pentru diverse afecțiuni). Trecând pe lângă biserică, am plecat spre Peștera Casian. Este vorba despre un drum de aproape 15 minute, urmând indicatoarele, destul de abrupt in unele porțiuni. Mare grijă pe unde se pășește. Coborând, priveliștea către Lacul Casian este încântătoare. Noi ne-am oprit în câteva rânduri pentru a admira frumusețea locului. Cam pe la jumatatea peretelui de stâncă se află peștera. Nu e rea și chiar merită vizitată. Se urcă pe o scară abruptă de cca. 10 metri pentru a ajunge efectiv în peșteră. Trist pentru mine. Locul este împânzit de icoane și lumânări. Nu pot să nu zic asta. Ar trebui să facem diferența între locuri de cult și obiective turistice, să nu aruncăm monede în orice lac și să nu aducem obiecte religioase acolo unde natura a creat. Tristețea mi s-a compensat cu view-ul către Lacul Casian. Probabil puteam să luăm mașina și să ne ducem către lac și să-l vedem de la nivelul solului, dar nu am făcut-o. Ne-am mulțumit să-l vedem de sus.

Am plecat de la Mănăstirea Casian cu gânduri bune, împliniți sufletește pentru un nou obiectiv îndeplinit, bucuria momentului fiind pentru noi fericire pură. Ne luase foamea deja. Vadu, venim!

---

VIZUALIZĂRI: 401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI