Rezervația Geologică Cheile Dobrogei cu Mănăstirea și Peștera Sf. Ioan Casian

TIPĂREȘTE

În review-ul anterior, vezi impresii, spuneam că îmi propusesem ca în excursia din Dobrogea din luna aprilie a acestui an să văd, printre altele, și bisericile dobrogene rupestre, una din acestea fiind Peștera Sf. Ioan Casian din comuna Târgușor.

Este așezată în Rezervația Geologică Cheile Dobrogei, poate, cea mai spectaculoasă rezervație naturală din Dobrogea prin flora și fauna protejate, dar mai ales prin caracterul ei rupestru, pereți calcaroși erodați de-a lungul timpului ce formează un adevărat peisaj selenar.

Este o zonă foarte veche, în care se întâlnesc la tot pasul urmele recifurilor de corali din fosta Mare Thetis, zona în care au apărut primii dinozauri, Cheile de aproape 2 milioane de ani fiind stâncile cele mai vechi din țară, se întind pe o lungime de aproape 2 kilometri de-a lungul șoselei...

Sunt destul de joase, 80 – 100 de metri, ce au lăsat vânturile și apele curgătoare din stâncile de peste 1000 de metri de odinioară.

Cheile se află la circa 50 kilometri de Constanța, pe Drumul Județean DJ222, noi venea tot pe DJ222 dar din celălalt sens.

La intrarea în Chei mare agitație, mașini parcate pe marginile șoselei, mulțime de oameni, femei și bărbați de toate vârstele, câteva umbrare…, era punctul de plecare în Maratonul Argonauților, ediția a treia, organizat de Asociația Sportivă Activ Pontica din Cheia. Mai corect, când am ajuns acolo era punctul de sosire pentru că startul se dăduse cu ceva timp în urmă. Am aflat mai târziu că Maratonul are 42,5 kilometri lungime și o diferență pozitivă de nivel de 1600 metri, un traseu cu diferențe de nivel mici dar multe…. Era sâmbătă 10 aprilie și turiștii veniseră nu numai pentru maraton ci și pentru plimbare sau grătare, mergea și o bere rece, completează cineva…

Am mers puțin prin Chei și am oprit și noi lângă alte mașini, apoi am urcat pe stâncile cu vegetație pitică, arbuști și alte plante, nu toate verzi, crescute pe orice bucățică de pământ găsită. Ne-am plimbat puțin pe stânci, am pozat cheile de la înălțime, vederi ample, deosebite, n-aș mai fi coborât de acolo dar, … timpul trecea, așa că am coborât dar nu am plecat ci am traversat șoseaua, văzusem de departe câteva stânci acoperite de flori, voiam să le văd și de aproape. Din păcate nu eram singurii amatori de poze, mai era un pozar profesionist!?!? cu niște amatoare de poze care nu mai termina de pozat iar noi mai aveam cale lungă….

Am continuat apoi plimbarea spre Casianul Monahal aflat în Comuna Târguşor, aflat la circa 2,5 kilometri în linie dreaptă de Chei, la vreo 12 kilometri pe drumul de mașină, drum bun, bine marcat, nu știu câți kilometri au făcut maratoniștii pe poteci, știu că i-am întâlnit la mănăstire, o întâlnire simpatică aș spune.

Mergând spre mănăstire, cu aparatul foto când la ochi, când în mână, m-a abordat un maratonist: Nu te bucuri? , m-a întrebat el crezând că sunt fotoreporter pe undeva, m-am uitat lung la el, ..., că am ajuns, a adăugat el. Ba da, dar sunt puțin obosită, i-am spus eu, am 64 de ani! Eu am 62, mi-a răspuns și am zâmbit amândoi, apoi ne-am continuat drumurile, am mai întâlnit maratoniști, maratoniste, la mănăstire și la peșteră erau amenajate două Puncte de control, hidratare, revitalizare... ????

Mănăstirea Sf. Ioan Casian fondată în anul 2001, a cărei construcție a început în anul 2003 ne-a întâmpinat cu o Poartă deosebită, o cupolă ce se sprijină pe un acoperiș cu olane susținut de patru stâlpi de lemn gravați, și cu un gard din piatră de râu, pietre puse una lângă alta, mi-a plăcut ideea, așa erau mărginite și aleile din pietriș ce brăzdează Curtea mănăstirii în care am intrat îndreptându-ne spre Biserica Mare, albă, înaltă, cu o turlă suplă și înaltă, cu mai multe cupole, una mare ridicată pe naos.

Mi-a plăcut exteriorul ei simplu, alb, cu geamuri înalte și înguste, dar era mult prea mare, total diferită de celelalte clădiri din mănăstire. Impactul a fost mare căci veneam de la Mănăstirea Colilia, o mănăstire frumoasă, cu o Biserică normală, în concordanță cu celelalte clădiri. De la distanță nu se vedeau aceste diferențe mai ales că apropierea se făcea în urcuș, dar apropiindu-mă...

Despre interior nu știu ce să spun, era acoperit de schele lucrându-se la pictură, nu am putut nici măcar vedea dar poza.

Am trecut pe lângă un Altar în aer liber și am mers la Biserica Mică ridicată din piatră cu acoperiș roșu din olane, cu o prispă-pridvor din lemn și o cupolă, dar era încuiată. O scurtă plimbare prin curtea mănăstirii, câteva poza cu clădirea ce adăpostește Chiliile, o Trapeză și Pangarul apoi cu clădirea mare în care se află Paraclisul și el închis, Trapeza Mare pentru 250 de persoane, Stăreţia şi Arhondaricul Mănăstirii.

N-aș vrea să mă certe cineva, dar nu înțeleg dorința unora de a construi în anumite mănăstiri clădiri imense, Biserici sau alte anexe, în timp ce altele nu au nici apă, nici electricitate, nici măcar un generator, nu mai spun de turbinele eoliene de care sunt pline câmpurile dobrogene….

Am plecat apoi spre Peșteră, pe poteca de lângă indicatorul montat pe prispa Bisericii Mici, ajungând ușor pe un pinten de deal ce oferă vederi deosebite asupra Lacul Casian, cu ale sale trei insulițe, vegheat de o Troița din lemn sculptat. Am coborât uneori destul de abrupt pe lângă pereți de stâncă, pe margini de prăpăstii, pe o potecă bine amenajată, foarte vizibilă, cu balustrade de sprijin și scări cu trepte de pietriș și contratrepte de lemn, coborâre nu prea ușoară dar foarte spectaculoasă, până la poalele unei stânci imense unde la 6 – 7 metri se vede o deschizătură în stâncă la care urcă niște scări metalice. Este intrarea în Peștera Sf. Ioan Casian.

Nu-mi plac aceste scări dar le-am urcat, pentru această Peșteră-Biserică Rupestră venisem aici, oprindu-mă pe o mică platformă, Pridvorul Bisericii aș zice, de unde se pătrunde în Biserica simplă și monumentală totodată, ale cărui ziduri calcaroase mai păstrează încă urmele firidelor pentru lumânări, cruci scrijelite, resturi de litere din numele celor care au viețuit acolo de-a lungul veacurilor. În față e Altarul cu două icoane, Maica Domnului cu Pruncul și Iisus Hristos, luminate, în zile de sărbătoare, de două candele. În stânga urcând pe un coridor abrupt și întunecat se ajunge la o ușiță ca pentru un copil, intrarea în camera sfântului.

Peștera este impresionantă atât prin ea însăși cât și prin povestea Sf. Casian ce a viețuit acolo. Călugărul și teologul Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360 în Dobrogea de astăzi, unde și-a făcut ucenicia, după care a plecat la Bethleem, la sihăstriile din Egipt și Antiohia, la Roma, apoi în sudul Franței, la Marsilia unde a misionat 30 de ani, până la moartea sa. Aici, la Mănăstirea Sf. Victor întemeiată de el, i se păstrează și Moaștele fiind cunoscut ca Jean Cassien, primul călugar din Galia romană, întemeietor al monahismului apusean. În anul 1992 Sinodul Bisericii Române l-a sanctificat împreună cu bunul său prieten Gherman din Dobrogea fiind sărbătoriți pe data de 29 februarie în anii bisecţi, sau pe 28 februarie în ceilalți ani. Am văzut Marsilia în februarie 2014, am vizitat și Mănăstirea Sf. Victor dar atunci nu mă documentam atât de temeinic și am ratat importanța ei pentru noi românii… ????

Am revenit la Mănăstire, soțul a vrut să se înregistreze și el la Punctul de control, hidratarea și revitalizarea nu-l interesau, dar i s-a solicitat numărul de participare pe care nu-l luase, așa că a renunțat și am plecat mai departe să vizităm Rezervația Naturală Gura Dobrogei vezi impresii, ultimul obiectiv din acea zi.

Dealul Casienilor se recomandă prin ce arată, Peșteră, Lac și Mănăstire, pentru ele îl recomand și eu, poate spre sfârșitul lunii aprilie, începutul lui mai, când, se spune că mulțimea irișiilor sălbatici, galbeni sau mov, întâlniți pe drumul spre peșteră oferă un spectacol unic, ce merită văzut. Când Am Fost Acolo abia începuseră să apară….

Cheile Dobrogei, loc spectaculos, de neratat...

Peștera Sf. Ioan Casian, biserică rupestră dobrogeană, drum frumos și pitoresc până la ea, de neratat...

---

VIZUALIZĂRI: 1130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI