Rezervația Naturală Gura Dobrogei

TIPĂREȘTE

Pe drumul de la Jurilovca la Pitești, întoarcerea din excursia dobrogeană din această primăvară, vezi impresii, am făcut mai multe opriri, devieri de la drumul obișnuit pentru a vedea câteva obiective turistice, naturale sau artificiale. Unul din ele a fost în satul Gura Dobrogei din județul Constanța.

Gura Dobrogei este așezat într-o zonă cu locuințe rupestre din preistorie, locuită încă din secolul 5 î. Hr. mai întâi de geți, apoi de romani. Astăzi este un sat mic cu circa 150 de locuitori, marea majoritate români ortodocși, aflat la circa 40 kilometri de Constanța. Satul adăpostește o Rezervație Naturală cu mai multe peșteri, cele mai cunoscute fiind Peștera Liliecilor (Gura Dobrogei) și Peștera La Adam, și mai nou cu Mănăstirea Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou.

Despre sat circulă o poveste interesantă: În vremea ocupației otomană, în faţa peşterii Gura Dobrogei se afla un sat mare şi bogat locuit de găgăuzi şi cerchezi, oameni gospodari ce aveau case mari și grădini frumoase, uliţele pietruite, o geamie și fântâni arătoase. Într-o zi aceștia au dispărut, …, fugiseră în Rusia cu banii ascunși în peșteră și cu puține lucruri. După câteva zile a venit armata turcă și a prădat satul. Ce se întâmplase?? Stăpânirea turcească aflase că de ani buni slujbașii ce veneau în sat să strângă birurile își lăsau acolo și viața și banii adunați de prin alte sate, iar locuitorii aflaseră că vin soldații turci să-i pedepsească. Satul părăsit s-a ruinat dar în timp a fost ridicat satul actual.

Rezervația Naturală Gura Dobrogei este o zonă de stepă foarte aridă, unul dintre punctele cele mai secetoase din Dobrogea, din Podișul Casimcei, pe valea Râului Vistorna, spectaculoasă prin relieful accidentat, stânci, abrupturi calcaroase ce stau acolo din Jurasic, mi-ar fi plăcut să întâlnesc un dinozaur, chei și văi adânci, prin flora și fauna găzduită și prin numeroasele peșteri pe care le adăpostește. Din păcate nu este amenajat nici un traseu de plimbare-vizitare, iar potecile spre peșteri sunt puțin vizibile. Pe site-ul discoverdobrogea.ro/4-rez ... pentru-drumetii se găsesc mai multe detalii despre toate rezervațiile naturale din județul Constanța.

Noi am mers acolo venind de la Mănăstirea și Peștera Sf. Ioan Casian: la Indicatorul rutier Gura Dobrogei 9 km și Indicatorul turistic Mănăstirea Sf. Dionisie cel Mic și Sf. Efrem cel Nou 4 km am virat pe DC81 ajungând la mănăstire în câteva minute. Am admirat de pe drum stâncile și abrupturile calcaroase, eram în rezervație….

Mănăstirea Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou, cum este numele ei oficial, este dedicată celor doi călugări monahi sanctificați pentru munca și viața lor, construcția ei a început în anul 2011.

Am parcat mașina în fața ei, am mers la Poarta din lemn încadrată în stâlpii încastrați în Zidul cu fundația placată cu piatră și am pătruns în Curtea Mănăstirii, aranjată, frumoasă, cu pomi și iarbă, cu alei placate cu piatră. Privirea mi-a fost atrasă de Biserica suplă, înaltă, cu ziduri albe și acoperiș roșu, cu o singură Turlă ridicată pe Pronaos ce strălucea în soarele de primăvară. Câteva poze cu biserica, cu Stareția și Casa Chiliilor, am trecut pe la Altarul de Vară și Izvorul Sf. Dionisie unde tot omul se poate odihni și răcori cum spun locatarele mănăstirii. O scurtă pauză la micul Pangar, au și un pliant dar cu prea puține informații, și am intrat în Biserică. Interiorul bogat pictat este împărțit în Cerdac, Pronaos, Naos și Altar și are mobilier din lemn sculptat și Catapeteasma pictată, se văd și cei doi sfinți Dionisie și Efrem, la loc de cinste aflându-se Icoana Maica Domnului Grabnic-Ascultătoare, copia celei de la Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos.

Mi-au plăcut icoanele, mi-a plăcut pictura interioară unde sunt prezentați și sfinți români, Sf. Martiri Brâncoveanu, Sf. Filofteia de la Argeș, dar m-au impresionat mult viețile celor doi sfinți.

Dionisie, călugăr originar din Dobrogea de astăzi, a trăit în secolele 5 – 6 cea mai mare parte a vieţii la Roma ca stareţ al unei mănăstiri. Renumit traducător de opere teologice din greacă în latină, a rămas în istorie prin introducerea calendarului creştin, împărţind timpul în două perioade, „înainte de Hristos” şi „după Hristos” . Ca gest de smerenie s-a numit singur Exiguus, (cel Mic în latină) și așa a fost canonizat în anul 2008 de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Efrem, născut în Grecia spre sfârșitul secolului 14, plecat la 14 ani la mănăstire de unde la 27 de ani a fost luat în robie de turci fiind apoi schingiuit și omorât pentru credința lui la care nu a vrut să renunțe. A stat neștiut în mormânt mai mult de 500 de ani până când o voce i-a zis unei călugărițe unde să sape, și săpând aceasta a găsit trupul unui bărbat, întreg și neatins de timp, cleric după îmbrăcăminte, dar venind ploaia l-a lăsat acolo. A doua zi maica a luat moaştele, le-a curăţat şi le-a pus într-o firidă în altar şi a aprins o candelă iar noaptea călugărul s-a arătat maicii în vis mulţumindu-i și spunându-i că se numește Efrem. În anul 1998 Biserica Greciei l-a sanctificat ca Sf. Efrem cel Nou.

Mănăstirea de la Gura Dobrogei păstrează moaște și odoare ale sfântului despre care se spune că sunt făcătoare de minuni.

După vreo trei sferturi de oră am părăsit Mănăstirea pentru a căuta peșterile din jurul ei.

Peştera Liliecilor cum este mai bine cunoscută Peştera Gura Dobrogei a fost prima spre care am plecat. O călugăriță ne-a spus că mergând pe poteca largă de lângă Mănăstire în lungul apei vom găsi o potecă spre stânga ce urcă la peșteră. Am plecat pe poteca indicată, am tot mers vreo 300 metri dar nu vedeam nimic, am întâlnit câțiva tineri ce căutau și ei peștera dar mergând în sens invers, apoi am auzit niște voci prin mărăcinișul de pe stânci, au apărut și doi turiști ce coborau și am început urcușul, urcuș greu, prin mărăcinișuri, peste stânci, pe o potecă abia ghicită…. Au apărut și ceva semne, puncte roșii pe stânci, bucăți dintr-o bandă de plastic roșu cu alb agățate prin mărăcini și, mai sugestive, vocile unor tineri.

Urcând mă gândeam cum voi reuși să cobor pe acele stânci, am mai spus, nu îmi place să cobor, prefer urcușul și, cu aceste gânduri, am ajuns la Peșteră unde după puțin timp au sosit și tinerii despre care vorbeam mai sus….

Amabili, ne-au explicat că au urcat pe altă potecă, un drum mult mai rapid și mai ușor pe care ni-l recomandă, pe care am coborât și noi, dar mai întâi un scurt popas.

Peștera, formată în urmă cu 3 – 4 milioane de ani, prezintă urme de viață din preistorie, s-au descoperit unelte de silex, obiecte mai recente din metal aparţinând epocii fierului și alte urme de viață romană, greacă şi cercheză.

Astăzi este locuința multor colonii de lilieci care vara zboară prin galerii și încăperi, iarna hibernează liniștiți. Are trei intrări, cea mai cunoscută, Intrarea Principală la care am ajuns și noi, fiind o deschidere nu prea mare care conduce la Galeria cu Fosile. Sunt două poteci de coborâre, una pe partea stângă, pe lângă peretele de stâncă, alta pe partea dreaptă, pe lângă un povârniș. Am coborât câțiva metri, eram pregătiți cu bocanci și lanterne, dar efortul făcut la venire se făcea simțit. Soțul a intrat, a trecut de porțiunea alunecoasă, eu m-am blocat și nu am mai coborât.

O recomandare celor ce vor să viziteze Peștera Liliecilor: să fie echipați cu bocanci, să aibă lanterne…. Tinerii au mers destul de mult prin peșteră, se poate vizita fără probleme.

Întoarcerea am efectuat-o mult mai ușor coborând pe continuarea potecii pe care urcasem. După câteva minute de mers am ieșit pe versantul ce oferea o largă perspectivă asupra mănăstirii și împrejurimilor ei. Mi-a plăcut vederea oferită, după mai multe poze am început coborârea pe o potecă marcată cu puncte roșii și benzi din plastic roșu cu alb care ne-a dus în fața mănăstirii și la parcare.

Recomand celor ce vor să ajungă la Peșteră să urce pe drumul pe care noi am coborât, de la Mănăstire se vede poteca puțin pe diagonală, marcată cum spuneam mai sus, care duce la Peșteră. Tot ca recomandare, după vizită să meargă pe poteca pe care am urcat noi, oferă vederi deosebite spre Mănăstire și drumul ce duce la ea, asupra stâncilor și văilor din jur, după care fiecare turist își alege varianta: continuă coborârea sau se întoarce pe drumul pe care a urcat.

Aveam în program și o vizită la Peștera La Adam dar nu am găsit pe nimeni să ne indice drumul așa că am renunțat, rămânând pentru altă dată sau pentru alți AFA-iști….

Ar fi mai multe de spus despre aceste obiective, dar mai multe vor arăta pozele atașate, mult mai multe o vizită pe la ele, mai spun doar mergeți să le vedeți, nu veți regreta….

Spectaculoasă prin relieful accidentat, stânci, abrupturi calcaroase, chei și văi adânci, prin flora și fauna găzduită și prin numeroasele peșteri pe care le adăpostește...

---

VIZUALIZĂRI: 1793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI