Au venit muntii la mare!

TIPĂREȘTE

Daca tot a venit canicula, ne-am cam saturat de plajele aglomerate si din ce in ce mai murdare si, ca sa ne mai ostoim un pic dorul de munte, ne-am orientat spre salbaticile chei ale Dorogei, calcaroase, batrane si albe precum barba Sfantului Petru, la portile Raiului. Chiar daca ieri a fost duminica si am lucrat, ne-am inarmat cu gratare si bere si am pornit intr-acolo, fiind o distanta destul de mica (45 km distanta de la Constanta).

Din Constanta se merge pe drumulDN22 (E18), in dreptul localitatii Gura Dobrogei te indrepti spre Casian, Cheia si Targusor, de unde un indicator va arata spre dreapta, spre Manastirea Sf. Ioan Casian. Se mai poate ajunge si pe drumul Constanta - Mihail Kogalniceanu, respectiv DN2A (E60), pe versantul vaii Casimcei. Obiectivul este important din punct de vedere geologic, speologic si biologic, fiind considerat rezervatie naturala.

Ne-am permis sa campam aproape de Manastirea Sf. I. Casian, care ne privea mareata din varful dealului. Atata liniste si puritate te-nconjoara la tot pasul, incat ai senzatia ca timpul s-a oprit in loc, parca esti derutat de toate privelistele... nu stii ce sa admiri mai intai. Gandul m-a dus la Isus, urcand dealul Golgotei, nu stiu de ce totul seamana in mintea mea sau in realitate, dar cand am vazut manastirea catarata in varful dealului, parca mi-a zambit Mantuitorul de acolo, de sus.

Fiind destul de tarziu, am pregatit in graba gratarele, deja mancarea nu mai avea nici o importanta, toaca ne anunta inceperea slujbei de vecernie. Am intrat putin la slujba, unde am ramas coplesiti de simplitatea si curatenia manastirii, de discretia si evlavia cu care era tinuta slujba, totul era parca sub imperiul linistii, icoane mari, infatisand sfinti aproape de marime naturala, ne priveau duios din toate laturile incaperii. Si lumina crepusculara a apusului superb, invaluia toata aceasta tacere ancestrala.

Am iesit discret din manastire si ne-am indreptat spre pestera Sf. Ioan Casian, care este la o distanta de 300 m de manastire. Timpul inaintat nu ne-a mai permis sa intram in pestera, dar am savurat peisajul de sus, de pe chei. Se coboara pe niste trepte sapate-n piatra, pana la pestera, care nu este foarte mare, ne-au aratat fotografii niste turisti care tocmai urcasera de acolo. In pestera se urca vreo 30 de trepte ale unei scari amplasate vertical. Oricum pesterile de aici sunt mici, fiind sapate in calcar, de peste 600 de milioane de ani, de raul Casimcea.

In zona mai exista si alte pesteri, precum Pestera La Adam si PesteraLiliecilor. Nici nu-ti vine sa crezi cat e de usor sa stai in varful stancilor si sa privesti lacurile piscicole de la poale, care te duc cu gandul la Scotia. Stancile cheilor, precum si toti muntii dobrogei, stau de straja ca niste batranei garboviti de ani, cu barba colilie, hotarati parca sa-si pazeasca bruma de avere care le-a mai ramas...

Oricum, data viitoare poate vom merge si la lacurile de jos, am vazut corturi si rulote, deci se pescuieste, de fapt este o amenajare piscicola superba, cu mici insulite si lagune in miniatrura.

E un miracol cum pe o arie atat de mica, intalnesti atatea minunatii: stanci, rau, padure, lacuri, insule si lagune! Parca ai zice ca te aflii in Tara Piticilor!

---

VIZUALIZĂRI: 3350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI