La schi prin curtea casei

TIPĂREȘTE

Update: Am început să scriu cu calm, voie bună şi drag de locurile de aproape şi am ajuns la final cu o stare de proastă dispoziţie. Nu mă plâng, am vrut doar să ştiţi că nici mie nu îmi plac unele situaţii în care ne trezim. Că modul nostru de a face turism lasă de dorit, e compensat oarecum de locurile frumoase pe care le avem şi care cu greu pot fi egalate. Dar sunt atâtea piedici, atâtea lucruri cu care te simţi păcălit, atâtea gropi în care ai putea cădea cu totul încât nu poţi decât să te uiţi în curtea vecinilor că e mai frumoasă şi să vrei şi tu să sari gardul la ei. O să vedeţi voi ce m-a supărat dacă aveţi rabdare până la final...

Bine, trebuie să înţelegeţi expresia „curtea casei” într-un sens mai larg… Adică în cazul meu consider curtea casei prin judetul Cluj aşa că o să vă povestesc despre puţinele pârtii din zonă.

Uite că în curând se împlineşte un an de la primul meu articol, în care vă ziceam o poveste de drum din Munţii Tatra. Şi cu ce putem sărbători decat cu o altă poveste cu zăpadă, de data asta de mai aproape de casă, adică din locul cel mai apropiat care are în dotare o pârtie de schi rezonabilă. Zic rezonabilă, pentru ca cel puţin teoretic, exista o pârtie în Feleac, cam la 12 km de oraş. Dar este mai mult un loc de iniţiere, are mai puţin de 800 de metri lungime şi o diferenţă de nivel mai mică de 100 de metri. Chiar şi aşa, o cartelă cu 20 de urcări te costă vreo 80 de lei, iar programul în timpul săptămânii e de la ora 16 la 22.

O să vă povestesc mai mult despre Muntele Băişoara. Nu are romantismul pârtiilor de la Gaberl din Austria de care vă vorbeam anul trecut şi nici farmecul celor de la Salzstiegel, dar… are avantajul de a fi la vreo 60 de km de casă. De casa mea… să înţelegeţi corect... Aşa ca ne poate înhiba pentru o vreme dorul de ducă şi mai ales de zbenguială prin zăpadă. Ajungeţi uşor din Cluj, pe drumul spre Oradea, imediat dupa ce ieşiţi din Floreşti, faceţi stânga spre Luna de Sus şi Buru. Există indicator, n-aveţi cum să-l rataţi. Vlaha, Săvădisla, Lita, Liteni, vă duc pe direcţia bună, adică Băişoara. Acolo, să fiţi atenţi, primul drum la dreapta vă duce spre Valea Ieri. E foarte frumos pe acolo şi vara şi iarna, sunt trasee turistice şi puteţi face drumeţii şi ciclism montan. Dar nu e drumul nostru. Aveţi răbdare pâna la a doua intersecţie când puteţi s-o luaţi la dreapta. Sunt şi indicatoare spre Muntele Băişorii. Odată ce v-aţi pus pe direcţie nu vă mai faceţi griji. Ţineţi drumul principal şi începeţ să urcaţi. Până pe la 1200 altitudine. Pâna înainte cu câţiva km de a ajunge nu vedeam nici urma de zăpadă, dar lucrurile aveau să se schimbe dintr-o dată.

Staţiunea era cândva destul de aglomerată. Între timp s-au înmulţit pârtiile de schi şi oamenii s-au mai împrăştiat. Îmi amintesc acum câţiva ani cum stăteau echipaje de poliţie şi de la câţiva km de pârtii te opreau că nu mai aveai cum sa înaintezi sau să întorci maşina. Acum am reuşit să ajungem până în faţa celui mai mare hotel din staţiune: Hotel Alpin. Acolo sunt şi majoritatea cabanelor de închiriat, sunt şi câteva centre de închiriat schiuri, clăpari şi plăci.

E la 60 de km de Cluj, la o altitudine de 1200-1500 de metri, altitudine ce-i asigură o privelişte largă, deschisă spre zări îndepărtate. În condiţii de vizibilitate bună se pot admira munţii Maramureşului, Ţibleş, Rodnei, Făgăraş. De pe unele vârfuri din apropierea staţiunii, într-o zi senină aţi putea admira Şurenau, Parângul sau Retezatul, iar dacă sunteţi cu adevărat norocoşi şi stelele se aliniază spun bătrânii de acolo că aţi putea vedea chiar Tatra Înaltă. Suntem pe partea de est a Muntelui Mare din Munţii Apuseni.

Staţiunea are două zone de schi. Pârtia Mare, la care aveţi acces şi din zona Hotelului Alpin după un traseu scurt prin pădure. Cam 150 de metri sunt până la pârtie, nu vă luaţi clăparii de la maşină, dar deşi drumul e lat nu aveţi acces decât pe jos. De fapt intraţi direct la jumătatea pârtiei, adică de unde urmează coborârea mai abruptă. În acel loc să fiţi atenţi şi la următoarele coborâri pentru că există un drum pentru plimbăreţi care traversează pârtia de-a latul şi trebuie să-i ocoliţi. E cunoscută şi sub denumirea de pârtia veche şi e dotata cu teleschi. Ca nivel de dificultate mie mi s-a părut uşoară pe prima porţiune şi destul de abruptă pe ultima parte. Se termină oarecum brusc cu nişte brazi care te opresc în cazul în care tu n-ai reusit la timp. Glumesc… toată lumea reuşeşte într-un fel sau altul, dar când vezi brazii în faţă e bine să scazi ritmul… :D.

Există şi o pârtie neagră pentru curajoşi, dar când am fost noi era închisă. Nu mă plâng, doar vă zic şi vouă. Nu vă imaginaţi că aş fi eu curajosul…

Pentru ce-a de-a doua zonă de schi, Buscat Ski Resort mai aveţi nevoie de răbdare la drum încă vreo 2.5 km. Din centrul staţiunii Muntele Băişorii aveţi un indicator imens spre Buscat care vă pune pe direcţie. Sunt trei pârtii deservite de o instalaţie de telescaun de câte două persoane. Plimbarea cu telescaunul este o plăcere, peisajele sunt de vis. Pârtiile mi s-au părut mai bine întreţinute, cel puţin când am fost noi, zăpada era mai bună. Avem o pârtie uşoară de 1300 de metri, una de dificultate medie de 800 metri şi una neagră de 900 de metri. Toate pornesc din vârful Buscat, iar când obosiţi puteţi face o pauză la Cabana Lupilor la un vin fiert. Despre preţuri nu am vrut să insist pentru că le găsiţi pe net. Dar tot comparând cu preţurile din Austria am început să ma enervez. 120 de lei un abonament de o zi în condiţiile în care pârtia e deschisă de la 10 (sau 9 în week-end) până la 17, iar nocturnă nu este. Dacă facem o conversie în euro ne iese cam 26 de euro pentru o zi întreagă. Să ne amintim de preţurile dela Gaberl Ski Resort din Austria despre care vă povesteam in articolul „Mai serviţi zăpadă? ”. Acolo era 25 de euro pentru adulţi doar că vorbeam de vreo 25 de km de pârtii. Iar pentru adolescenţi (14-19 ani) preţul era diferit, adică 14 euro. La noi cine trece peste 12 ani e taxat ca adult. Probabil copiii noştri-s mai maturi… sau mai înalţi?

Peisajele în schimb sunt la fel şi la noi şi în Austria. Ți-e lumea la picioare, te cațeri pe pietre, alergi spre munții ce se văd în depărtare, schiezi spre poalele lor, stai în zăpadă… sau în iarbă cu ochii-n cer. Dacă ai vrut liniște, o auzi şi aici. Dacă ai vrut adrenalină, o simți la fiecare pas.

Dacă ai energie și dor de ducă, te aşteaptă o grămadă de drumeţii. Marcajul cu o bandă roşie te duce până la Gheţarul de la Scărişoara. Vreo 20 de ore. Marcajul cu o cruce roşie te duce la Lupşa în judeţul Alba. Vreo 8 ore de mers. Marcajul cu cruce albastră te duce până la Ocoliş. Pe la jumătatea drumului vedeţi rezervaţia Scăriţa Belioara, apoi treceţi prin Cheile Runcului. Sunt şi câteva trasee de drumeţie ce se pretează la parcurgerea cu bicicleta pe munte pe drumuri forestiere şi prin păduri. Dar despre toate astea poate o să vă spun mai multe la vara. Iarna parcă tot pârtiile mă atrag mai mult chiar dacă îmi provoacă şi dureri de cap.

În juteţul Cluj mai există o pârtie de schi care în acest moment este în curs de amenajare. Sper că pe final... Lucrările au început de mai bine de 10 ani, dar au fost cu pauze. Poate că aşteptarea merită pentru că e într-un cadru natural de poveste. În localitatea Mărişel cu vedere la lacul Beliş. Săptămânile trecute erau pe acolo câţiva împătimiţi de schi dispuşi să-şi plimbe schiurile în spate, zăpadă era suficientă, teleshi sau scaun... încă nu. Deocamdată nu spune nimeni nimic, dar s-ar putea să îi dea drumul din acest sezon. Cât a mai rămas… Vă anunţ eu.

Despre drumul către Muntele Băişoara v-am spus pe unde s-o luaţi presupunând că veniţi de la Cluj. Nu e singura variantă. Dacă veniţi mai din sud, la Turda puteţi să o luaţi spre Mihai Viteazu, Iara, Băişoara, Muntele Băişorii. Sau altă alternativă Turda, Petreştii de Jos, Crăieşti, Filea de Jos, Filea de Sus, Băişoara, Muntele Băişorii. Acesta din urmă merge o bună bucată în paralel cu Autostrda Transilvania şi e aproape necirculat. Pe alocuri şi necirculabl… Acum câţiva ani când s-au făcut lucrări la autostradă şi a fost folosit de utilaje la greu. Nu a mai fost reabilitat, deşi oamenii erau convinşi că reparaţiile se vor face, că doar aşa li s-a promis. Ha. Probabil era o glumă pe care n-au înţeles-o…

Şi acum dacă tot mi-am stricat zen-ul cu drumurile… nu vi se pare şi vouă ciudat cum autostrăzile noastre nu au ieşiri (şi intrări) către obiectivele turistice majore cum ar fi pârtii de schi… staţiuni montane, rezervaţii naturale etc… Toată lumea merge numai din oraşul A în oraşul B şi restul nu contează? Ori o fi fost şi cu asta vreo glumă pe care nici eu n-am înţeles-o?

---

VIZUALIZĂRI: 2396 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI